10-02-13

Domnul si doamna Morgan

Nu vă impacientaţi, înainte de a verifica Cinemagia cu gândul că acest articol elogiază cine ştie ce film hollywoodian ţin să vă liniştesc. Singurul numitor comun cu acea lume nebună ar fi necesitatea unui echilibru chimic pentru o reţetă a succesului de lungă durată , intr-un mediu dominat de eşecuri la temperaturi inconstante.

La începutul sezonului 2011-2012 Swansea City devenea prima formaţie galeză care avea să evolueze în Premier League, o performanţă impresionantă ţinând cont că în 2003 a evitat la limită retrogradarea în a 5-a ligă, fiind cu 1 punct peste ultima picată. Cu toate acestea momentul zero venise cu 2 ani înainte, când în vara anului 2001 clubul a fost cumpărat cu 1£. A urmat o perioadă marcată de incertitudini şi datorii în care Swansea a reziliat contractele a 15 jucători, ceea ce a dus la protestele suporterilor. Aceştia s-au unit rapid formând o asociaţie a suporterilor, iar cu ajutorul unei foste glorii (Mel Nurse-responsabil pentru mare parte din sprijinul financiar) au cumpărat clubul pentru suma de 801.000 £.

Swansea a urcat uşor dar sigur spre primele eşaloane beneficiind şi de sprijinul autorităţilor. În 2003 Consiliul Local a oferit clubului un teren pe care îl deţinea şi a reuşit atragerea unor investitori pentru a construi Liberty Stadium, actuala casă a galezilor. Acest salt valoric extraordinar nu s-ar fi putut realiza fără echilibrul ce a venit din partea acţionariatului. Din 2002 până în prezent se remarcă aceleaşi nume printre acţionari: Luisa & Martin Morgan (22.5%), Asociaţia Suporterilor (20%), Brian Katzen (20%), Huw Jenkins (12.5 %) etc. Într-un moment critic al clubului suporterii au (re)acţionat eficient şi au susţinut acest pluralism echilibrat al acţionariatului.

Merită remarcat faptul că în Premier League nu există alt club cu un procent atât de ridicat al acţiunilor deţinute de suporteri. Mai mult, la sfârşitul anului 2012 un sondaj realizat de SportingIntelligence printre suporterii echipelor aflate în primele 7 eşaloane arăta că Swansea are cel mai bun şi echilibrat acţionariat din aceste divizii. Fotbalul a devenit o industrie (mai mult de spălare a banilor) în care noii actori principali apar din spectrul războaielor economice (războiul gazelor-Rusia, războiul petrolului- Orientul Mijlociu). În viziunea suporterilor, petrodolarii şeicilor nu reprezintă un factor de echilibru ci un element necunoscut din punct de vedere al durabilităţii şi motivelor(la o analiză raţională motivele şi durata nu mai rămân nişte enigme) pentru care pompează bani într-un ritm ameţitor.

Acum 3-4 ani simţeam cum ne apropiem de un moment zero al nostru când în 2009 creditorul interzice mii de suporteri sătui de amatorism, dictatură şi imixtiuni. Prins ca într-o menghină,între protestele suporterilor şi seceta financiară a clubului (forţat de veniturile MULT mai mici faţă de anii precedenţi şi cheltuieli tot mai mari introduce plafonul salarial de 120.000), pârea doborât şi mulţi dintre noi am perceput asta.

În ciuda prezentului, o apariţie meteorică într-un ocean de mediocritate şi scandaluri, sunt convins că va fi respectat principiul ciclicităţii şi vom asista la adevăratul moment zero care ne va solicita pe toţi. Acesta însă poate fi câştigat doar dacă vom lăsa deoparte orice orgoliu care ne-a divizat atât de mult.


Fox