07-12-12

Atunci cand se trage linie

Calificarea Stelei în primăvara europeană a venit în mod firesc pe fondul unei creșteri vizibile în ceea ce privește calitatea jocului prestat de roș albaștri în ultimul an.

Așa cum am mai scris Steaua nu este acea echipă mare pe care o tot trâmbițează presa și creditorul Becali dar, după mulți ani de zile, roș albaștrii au cu adevărat o echipă bună și joacă un fotbal de calitate, mai ales în camionatul României.

Raul Rusescu a marcat aseară un gol minunat cu un șut extraordinar de la 25 de metri, o execuție asemănătoare cu cea avută în deplasarea din Ștefan cel Mare în sezonul trecut, continuând seria meciurilor excelente, începută încă din vară.

Jocul steliștilor a fost unul excelent în prima repriză, fotbaliștii nostri dominându-și adversarii la toate capitolele. De remarcat au fost evoluțiile lui Gardoș, Chiricheș, Latovlevici, Chipciu și Adi Popa, iar la capitolul minus i-aș trece pe Nicolici și pe Tătărușanu. Cu siguranță românii ar fi câștigat acea partidă dacă nu ar fi avut un om eliminat, iar pentru efortul extraordinar depus aseară Bourceanu și Adi Popa ar trebui evidențiați separat și suplimentar.

Rămân la părerea că Tănase, un jucător de altfel bun și cu o prestație excelentă în prima repriză la Copenhaga, reprezintă prototipul jucătorului român lipsit de minte, un fel de Adi Mutu la o scală mai redusă. Se pot face multe discuții în urma fazei în care a fost eliminat, mă aștept ca să apară domnul Crăciunescu pentru a aduce argumente că a fost penalty dar, totodată cred că, dacă vom revedea faza la viteză normală, vom conveni, cei mai mulți dintre noi, că din Copenhaga până în București, toată lumea a înțeles dorința și încercarea evidentă și stângace a jucătorului nostru de a obține un penalty ușor.
Practic Tănase a plonjat artificial și fără de talent fix la intrarea în careul danez, neânțelegând faptul că, pentru a obține o lovitură de la 11 metri, era nevoie mai întâi să-l convingă pe arbitru că s-a încercat tot ce se putea pentru atacarea porții adverse în spiritul jocului. De ce nu are minte Tănase? În primul rând pentru că apărătorul gazdelor chiar l-a atins, iar dacă jucătorul nostru ar fi forțat pătrunderea spre poarta adversă rezistând impulsului de a cădea la prima atingere, cu siguranță că, din instinct sau din neputință, același apărător ar fi continuat încercarea de a-l opri neregulamentar pe jucătorul nostru accentuând forța intervenției, iar arbitrul ar fi dictat cu siguranță lovitură de pedeapsă.

Din nefericire pentru el, dar și pentru noi, Tănase nu are inteligența în joc a lui Dan Petrescu, a lui Răducioiu, Sabău, Gică Popescu sau pe a lui Rotariu, iar dacă oficialii Stelei își vor propune vreodată să construiască o echipă mare, atunci modelul Tănase trebuiește evitat.

Meciul pierdut aseară de Sttutgart pe teren propriu în confruntarea cu Molde a demonstrat faptul că, ceea ce am scris imediat după înfrângerea Stelei împortiva nemților ( 1-5) s-a adeverit și anume că între echipa germană și echipa noastră nu este o diferență atât de mare. Practic roș albaștrii au avut o o seară nereușită, în timp ce nemților le-a ieșit totul. Dacă aș fi un oficial stelist mi-aș dori ca în fazele eliminatorii ale Cupei UEFA să mai existe șansa unei noi duble manșe cu echipa germană.