05-12-12

Rivalitate

Nu e despre Steaua, despre Gigi, despre Meme, despre Copenhaga. Nu e despre protest, despre cine si care din "Stele" sustine. Nu e nici macar despre fotbal. E despre oameni. Despre rivalitate. Si despre culori ce odata straluceau, iar acum stau sa apuna...

Stiu, suntem rivali. Unii ar spune "rivali de moarte" (probabil presa, pentru ca sigur multi dintre voi aveti prieteni/amici/cunoscuti ce sustin alte echipe si nu cred ca le doriti moartea). Eu i-as numi, pur si simplu, "rivali de competitie" - pentru ca fotbalul e un sport, iar sportul inseamna competitie si, nu in ultimul rand, fair-play: hai sa nu uitam asta. Si astfel, azi, mi-aduc aminte de momentele frumoase in care mi-au dat lacrimile de bucurie sau de emotie. Enumar, la intamplare si la "prima mana", cateva dintre ele:
- golul lui Ciocoiu de pe Giulesti, din ultimele minute, cand toti am scandat: "Ciocoiu, Ciocoiu/ A-ngropat gunoiu' ".
- 5-1 in Ghencea, contra marii rivale Dinamo. Seara magica a unui jucator care, datorita unei conjuncturi nefericite, a ajuns sa joace in tricoul ros-alb: Danciulescu.
- momentul magic in care galeria lui Poli, la 8-1 pentru noi, continua sa cante si sa isi incurajeze adversarii.
- campionatul castigat de noi, dupa ce in ultima etapa Craiova a refuzat sa se predea si sa isi asigure un loc in cupele europene, remizand acasa cu Rapid, un Rapid incurajat de 10.000 de suporteri veniti de la Bucuresti gata sa sarbatoreasca titlul.
- eliminarea Rapidului din sferturile UEFA, in 2006.
- meciurile contra lui Dinamo de la sfarsitul anilor '80 - inceputul lui '90.

Toate acestea nu ar fi fost posibile daca nu erau EI. Rivalii. Fara ei, momentele noastre de bucurie nu ar fi existat. Niciunul din cele descrise mai sus. Ciudat, le suntem si lor cumva datori pentru ele, fiindca si ei au fost parte din acele meciuri de legenda, pe care eu unul o sa le povestesc copiilor si nepotilor.

Unde sunt ele, acum? Rapid e in insolventa, tarata acolo de un fost secretar UTC care nu are nicio treaba cu managementul sportiv. Dinamo a fost ciolanul fratilor Becali, motivul de a aparea in ziare a unui grup avid de actionari, ambitia nedublata de inteligenta a unui "butelii boy", peste toti aflandu-se fostul ginere a lui "Ion Te-Leaga". Timisoara a incaput pe mana unui magraon ce s-a remarcat prin afaceri dubioase; a incercat sa faca acelasi lucru si in fotbal, nu i-a iesit, Timisoara s-a desfiintat si a ajuns in liga a 5-a. Craiova: desfiintata. Marele "Central" din Craiova - leaganul acelei echipe minunate, boeme, unice probabil in Romania: Craiova Maxima - a devenit o ruina. FC Arges, clubul marelui Dobrin si, pana nu de curand, cea mai importanta pepiniera a fotbalului romanesc (luati lista cu jucatori plecati de la Arges), acum a ajuns o echipa mediocra, de liga inferioara. U Cluj - echipa romanilor din Ardeal - numai are bani de apa calda, jucatorii sunt neplatiti,
suporterii (bravo lor!) fac chete ca sa le ofere jucatorilor ceva bani in buzunar.

Cat despre noi... s-au scris deja prea multe articole pe tema asta. Suntem condusi de oameni nedemni pentru culorile ros-albastre. Ghencea a ajuns o ruina, ca si Centralul din Banie, Giulesti-ul (stadion ce prezinta un real pericol de prabusire, conform unor studii serioase de structura), Dinamo, etc. Si la noi, ca si la altii, "banii negri" sunt mai multi decat cei contabilizati. Inginerii financiare, donatii de terenuri, etc. - oare cat credeti ca vor mai trece neobservate?
Recunoasteti tiparul?...

Ce putem face noi, suporterii acestor echipe ce au scris istoria fotbalului romanesc? Nu prea multe. Glasurile noastre nu intereseaza mai pe nimeni, decat sporadic in campania electorala (vezi cazul Olguta Vasilescu la Craiova). Au avut ei grija sa ne discrediteze, sa ne catalogheze vagabonzi, drogati, huligani. Le-a iesit. Altii din noi au strans repede mana, atunci cand cateva hartii le-au fost puse acolo. Pacat. "Ieri" dar mai ales "maine" ar trebui sa fie mai importante decat "astazi" si "acum".

Ce pot face altii? Pot aplica legea. Pot inlatura toate aceste scursuri ce au virusat fotbalul romanesc, afundand in mocirla si facand sa dispara echipe de traditie din Romania. Si pot crea conditiile legale pe care cei ce isi doresc cu adevarat sa investeasca in fotbal si in sport, in general, le asteapta. Insa, mai ales, pot - tot prin mijloace legale - sa se asigure ca oameni de teapa celor descrisi mai sus nu vor mai avea acces vreodata la simbolurile sportului romanesc. Oricat de sarac si de lipsit de performanta ar fi el.

Mi-e dor de meciurile cu Timisoara, mi-e dor sa tremur pana in ultimul minut intr-un derby cu Dinamo, mi-e dor de meciuri tari contra Rapidului, mi-e dor de oltenii aia ingamfati si mandri de la U Craiova, de echipa de pusti a lui FC Arges...
Mi-e dor de rivalitate si de rivali adevarati, nu de echipe transformate in umbre de catre niste impostori care, si azi, multi dintre ei se plimba in libertate si ne zambesc zeflemitor noua, celor ce inca iubim fotbalul.

Dragi rivali, fara voi fotbalul nu e la fel....

chris1978