03-12-12

Dependentu'

Următoarele gânduri ar fi putut avea lejer un cu totul alt titlu.

Am fi putut vorbi acum, la fel de bine, despre "Unicul viciu" sau "În ultima vreme îmi lipsesc bucăţi din coloana vertebrală".

Îmi pare rău ca nu am zis sus și tare, mai devreme, că și la victoriile din sezoanele trecute în care Steaua s-a tot perindat pe la locurile 5-6, mă bucuram cu aceeași intensitate cu care-l urăsc pe interlopul care a pus gheara spurcată pe club.
Vorbim, într-adevăr despre "un drog ciudat", asta pentru că bucuria respectivă nu mă face să-l uit pe Cioban, așa cum ura pentru respectivul nu mă oprește din bucuria simplă a unor meciuri pozitive.

Vedeţi și voi cum e cu viciile astea.

Dacă fumezi, apleci gâtul să-ţi aprinzi mahoarca, dacă tânjești după cofeină, inevitabil apleci gâtul când sorbi ca nesătulu'- minţindu-te că te trezește licoarea.
Computerul, smartphone-ul, mâncatul în exces, toate viciile sau aceste mici plăceri aruncate pentru mase, te cocoșează, te urâţesc la exterior și nu-ţi uită nici interiorul.

E tot mai greu să fii drept în această lume, iar eu unul nu îmi asum responsabilitatea de a încerca să schimb o lume de ipocriţi, mari eroi pe un segment, cei mai mari cocoșaţi după ce cade cortina.

Dacă un individ este cu adevărat demn de urmat, acesta va fi mereu urmat, cu stimă, de persoanele care-l apreciază, fără ca acesta să predice măcar o dată în acest sens. Faptele vor vorbi pentru persoana respectivă.

Așa că, frate, dacă nu poţi să-mi reabilitezi lumea, măcar lasă-mă să rulez liniștit!

Alexandru Nicolae