01-12-12

Ce-ati facut, mha, bajeti?

Deci, mha, bajeti, nus cum sa va spun si nus cum sa va iesplic, da` faza e ca ati facut ceva f.f.f. grav.
Mai tineti voi minte ce-ati facut vara trecuta mai ales intre 2007 si 2010? Sau nu mai tineti? Ca daca nu mai tineti, va reamintesc io.

Deci, nus cum sa va spun. O stiti pe aia cu „o buca pe gheata carbonica, ailalta buca pe lava vulcanica – in medie ti-e bine, in medie e temperatura normala, in medie stai confortabil”. In medie si-n teorie. Ca-n practica ambele buci iti sunt necrozate si te caci pe gura. Cam asa ceva si aici, luat pe mai departe, ca altfel nus cum s-o zic, sa nu afectez vreo sensibilitate.
Aia cu „drumul de mijloc e drumul intelepciunii” o fi adevarata (nu zic nici nu, nici da, nu stiu, nu ma bag, ca nu sunt din cartier), da`, ghinion de nesansa – nu e in chestie! Nu vi se aplica, mha bajeti.

Tot nus cum sa o spun. Sa stabilim (conventional, politicali corect, de dragul discutiei) ca nici aia care se duc la gay parade in fustite si nici aia care se duc cu caramizi in mana nu sunt de blamat. Unii vor ceva, altii vor altceva, si fara a mai intra in discutii despre unde e dreptatea, fiecare isi exprima pozitia, asa cum crede si – mai ales – simte. Fiecare parte cu pozitia ei... Cu atat mai mult nu sunt de blamati aia neutrii, care nu au avut pozitii nici-nici. Partea buna a pozitiei neutrilor e ca, dupa parada, astia se pot atasa oricareia dintre parti – cat si ambelor, in acelasi timp –, pentru ca oamenii nu au manifestat vreun atasement pentru niciuna dintre pozitiile principiale perfect opuse, adica perfect extreme logic.

Nus daca intelegeti ce vreau sa spun. Miting pro-maghiar, pro-autonomie vs. miting anti-autonomie. Tinuturi secuiesti, lipsa limbii romane in magazine, prezenta limbii maghiare obligatorii in administratii, arderea lui Avram Iancu in piata publica vs. pietre in capete chele de maghiari infierbantati, distrugeri de magazine bozgoresti, devastari de insemne publice si alte violente. Un model logic, de la tabara care reactioneaza. Escaladarea extrema a unor atitudini duce la un raspuns natural, corespondent de extrem. Nu ne intereseaza daca e bun sau rau, corect sau incorect, proportional sau neproportional. Are logica lui – o logica naturala.

Se naste, insa, problema legitimitatii. De logic, fenomenul e logic, dar e legitim? Aici, chestiunea se aplica doar partii care reactioneaza, nu celei care a provocat reactia. Deci, cum sa va spun... E logic sa dai o caramida in muie un poponaut care vrea sa convinga lumea ca e normal sa fii ce e el; e normal sa le futi vreo doi pumni in cap unor damnati de soarta, dar tupeisti si nesimtiti, care se ling in public in vazul copiilor si batranilor; e logic sa devastezi statui cu generali maghiari care au omorat zeci de mii de romani; e logic se te pisi pe fata lui Csibi Barna in timp ce-i futut de o turma de berbeci etc. etc., dar e legitim? Unii spun ca da, altii ca nu, si ambele parti au niste argumente care ar deturna prea mult firul logic, astfel incat, convenim ca, reactiile extreme la niste actiuni extreme sunt logice, adica legitime din punctul asta de vedere.
O problema si o observatie. Observatia: reactiile extreme au marea calitate – si defect, in acelasi timp –, ca dau neutrilor deontologi drum liber spre deontologeala jegoasa – chipurile exprimari mature, echilibrate, neviscerale, educate, afectate. De fapt, neutrii deontologi (niste labagii, in esenta) isi pot manifesta maturitatea si educatia tocmai datorita unui singur fapt: insasi existenta reactiilor care sunt atacate. In lipsa lor, echilibrul n-ar mai exista, si atunci toata maturitatea lor ar fi egala cu zero, caci pur si simplu nu ar avea teren de exprimare. Problema: logica, adica legitimitatea reactiei, se prezuma, cum e si firesc, doar pana la proba contrarie. Adica, logica poate fi rasturnata in mai multe feluri, prin niste demonstratii sau probe, niciuna neavand insa o forta probanta mai colosala decat recunoasterea – voluntara sau involuntara.

Adica cum... Daca-i dai o piatra in cap unui gay in fustita roz care demonstreaza la Unirii pentru recunoasterea normalitatii lui, se prezuma legitimitatea, recte logica reactiei, in masura in care credinta subiectiva a celui care a dat cu piatra e ca, prin termenii actiunii respectiva (gay, urla, public, amiza, convinge, normalitate, prozeliti, morala) se naste o situatie atat de extrema, incat nu poate fi combatatuta decat prin reactii pe masura de extreme, singurele apte de a sublinia si contracara pericolul nascut. Asa si cu bozgorii, si cu tiganii, si cu politicienii; asa si cu altii.

Deci, ce vreau sa spun. Reactia e legitima (chiar daca poate fi desconsiderata de catre terti in n-spe feluri), caci isi extrage logica din profunda stare de convingere intima fata de justetea valorii protejate, implicit fata de reactia prin care s-a realizat, in fapt, protectia. Cu alte cuvinte, legitimitatea unor astfel de reactii se naste, subzista – si nu poate fi atacata niciodata, de catre nimeni – tocmai din statornicia convingerii, adica a „simtamintelor”. Astora le mai zice „valori” sau „principii”... Mai exact, indiferent cat de injusta ar fi o reactie in ochii celorlalti, ea nu-si va inceta logica, atata timp cat ratiunile – adica simtamintele care au stat la baza ei – nu vor fi parasite.

Convingerea trebuie sa fie permanenta, continua, neviciata. Daca nu se intampla asa, se naste o uriasa problema. Problema uriasa este parasirea logicii, adica anularea ei, consecinta care are, din nefericire, un puternic efect retroactiv.

Pe scurt, se reconsidera caracterul actiunii trecute. Parasirea logicii avute in vedere – „parasire” demonstrata prin actiuni, adica atitudini contrare celor de atunci – conduce sine qua non la anularea legitimitatii care subzista si apara actiunea. Fundamentul insusi al actiunii este spulberat, caci era nascut de legitimitatea data de pozitionarea bazata pe profundul atasament intim fata de justetea principiului aparat.

Denuntarea nu poate fi facuta de nimeni, e doar proprie, adica legitimitatea unor astfel de reactii nu poate fi spulberata decat prin autodenunturi. Proprii si personale.

Daca azi stai de gat la o bauta cu Csibi Barna sau Laszlo Tokes, sau cu gay-ii agresivi, sau cu politicienii pe care ieri ii luai la cataroaie, nu inseamna ca, in medie, ai avut o atitudine echilibrata. Nu inseamna asta deloc. Inseamna altceva, ceva opus – ceva de tot cacatul.



Ori: a) ceeea ce ai facut ieri e – calificata exclusiv prin atitudinile, adica autodenunturile tale de azi – o atitudine anarhica, complet neintemeiata, de interes pur personal; in esenta un mod de a te da mare si de a-ti umfla muschii prin niste vatamari salbatice, injuste aduse intereslor unui grup de persoane, cat si membrilor lor, individual, de natura de a afecta sever, in multe moduri, buna desfasurare a vietii publice, atat in materia specifica, cat si in general – adica sunteti niste bagabonti ordinari, depravati fara serviciu, care ati tras pe nas si ati gasit o modalitate prin care a iesi in evidenta, luand ca pretext niste „principii” pe care, chipurile, le aparati, dar pe care, in realitate, nu dati nici doi bani, care nu erau – cum chiar voi demonstrati, azi – decat substitute comode pentru a acoperi mofturi huliganice;

Ori: b) ceea ce faci azi e o tradare mizerabila a unor principii just aparate ieri. Nimic mai mult, nimic mai putin.



Daca azi te gasesti in extrema pozitie fata de extrema pozitie in care te gaseai ieri, inseamna ca ori pozitia de ieri, ori aia de azi e fundamental gresita. Ambele sunt perfect extreme, niciuna de mijloc, astfel incat fractura de legitimitate e colosala, pe masura distantei dintre extremele in care te-ai pozitionat. Lojica e lojica, bajeti, si nu poate fi afectata de nimic. Bate curu`, bate cataroiu`.

Deci nus cum sa va zic, sa nu afectez vreo sensibilitate, ca va stiu sensibilosi, mai ales cand treceti prin fata unor onglizi, dar, pe scurt – voi ati fost parte importanta din distrugerea clubului Steaua. „Voi”, indiferent de natie – sudisti, nordisti, aiss-isti, alss-isti, tastaturisti, provincisti (aia nu din Buc.), deplasisti, calculatoristi etc. „Voi” care ieri ati actionat, in orice fel, intr-un mod extrem de raportare la situatie – din peluza, din bar, din fotoliu –, iar azi o faceti la cealalta extrema. Faptele voastre va califica astfel, adica voi insiva va calificati astfel – nimeni altcineva nu ar fi putut sa o faca! – eu doar imi permit sa constat, ca am frigideru` mare si nimic in el.

In cel mai favorabil caz voua – ala in care ce ati facut „ieri” e gresit si ce faceti azi e corect – ati pus umarul la umilirea noastra de catre rivali, ati pus umarul la distrugerea palmaresului, adica ati fost cauza majora care a dus la distrugerea clubului.

Ati creat permanent un climat imposibil;
ati sustinut o atmosfera de tensiune apasatoare care a paralizat clubul;
ati contestat/gonit toate gloriile care au vrut sa ajute;
ati terorizat jucatorii, antrenorii, conducerea, patronatul care a bagat milioane;
ati indepartat publicul pasnic de la stadion din cauza actelor huliganice;
ati provocat mari daune materiale clubului, nenumarate amenzi de valori uriase;
ati patat imaginea unui club decent cu scandalurile voastre, am ajuns de rusine in Europa;
ati fost cauza suspendarii terenului in repetate randuri,
ati provocat daune imense de imagine unui om nevinovat, George Becali;
ati facut ca, din cauza voastra, sa ne patam palmaresul, sa rada toti rivalii de noi;
ati subminat financiar clubul la nivelul a zeci de milioane de euro, animalelor, si ati aruncat, astfel, clubul in haos, aproape de disolutie, invocand pentru actiunile voastre bolnave mintal –care au avut ca unic rezultat vatamarea grava a intereselor clubului – niste principii pe care, chipurile, era obligatoriu sa le aparati, caci incalcarea lor insemna intrinsec insasi moartea Stelei, deci aveati un mandat absolut emis la `47...

Ca daca azi principiile alea nu mai sunt atat „obligatoriu” de aparat, cum demonstrati, inseamna – in conditiile conservarii absolut perfecte, absolut identice a aceleiasi situatii de fapt invocate atunci – ca nici ieri nu erau, si ce ati facut voi nu a fost nici necesar, nici obligatoriu, nici logic, nici „ultima solutie”, adica nici admisibil, nici de inteles, nici de utilitate, adica nici legitim, adica nici protejat – adica ce ati facut voi ieri este calificat – de ceea ce faceti voi azi –, ca „actiuni neprovocate, inutile, injuste, fara scop si rezultat, de gherila, despotetice, anarhiste, ale unui grup de dementi care si-au hranit orgoliul de a fi speciali pe spinarea Stelei”, si care au provocat un singur efect – incomensurabile daune materiale si morale clubului Steaua. De bagabonti care sunteti...

Daca, insa, intelegeti sa va aparati legitimitatea actiunilor de ieri (si chiar aveti de ce sa o faceti, caci dezastrele, adica pagubele provocate sunt uriase, iar o eventuala cadere in pretentii v-ar desfiinta, implicit, inclusiv pozitia de azi...), vi se aplica varianta b): ceea ce faceti azi e o tradare mizerabila a celor aparate atunci – cu consecintele de rigoare pe termen imediat, scurt, mediu, lung – afectarea clubului de acea situatie de fapt considerata „total inacceptabila” si de natura de a distruge clubul, in fiinta lui.

Daca situatia de fapt nu distrugea clubul, atunci nu mai subzista legitimitatea actiunilor voastre demente, adica sunteti in cacat. Daca-l distrugea, atunci de ce dreaqu sustineti azi – prin atasarea la efecte –, cauzele, ramase perfect identice, care sustineti ca ieri distrugeau clubul?

Daca azi „sustineti pe bajeti, cantati pentru culori, sunteti trup si suflet”, adica sunteti pozitivi, ignorati, construiti, de ce nu ati fost asa si ieri – de vreme ce situatia de fapt de azi este perfect identica, perfect neschimbata cu cea de ieri?!

Hai c-a inceput sa va placa in cercuri vicioase... Suntem pe final.

Desi nu cred ca o sa ma mai puteti urmari, va iesplic si de ce soarta are un simt f. dezvoltat al ironiei (cine intelege are o ciocolata dark 85%): odata accesata optiunea voastra de azi, sunteti tinuti, prin asta, la optiunea vatamatului principal de ieri (clubul Steaua, reprezentat de dl. Becali) – adica odata dependenti de vointa subiectiva a d-lui Becali de a va tine in pretentii pentru daunele produse atunci (daune calificate azi ca injuste, cum demonstreaza singurii care puteau sa demonstreze asta – chiar voi, prin chiar faptele de azi.... stiu-stiu, life`s a bitch....), se naste o situatie-tip de sah-mat, in care voi, bha bajeti, nu mai aveti cum sa va mai duceti nici inapoi, nici la stanga, nici la dreapta, nici inainte, nici acum nici altadata.

Pentru ca v-ati asasinat logica, adica legitimitatea.

Sa aveti in vedere ca dl. Becali va iarta, ca dumnealui ii plac mai ales mioarele ratacite, la alea tine cel mai mult, dar iertarea si, mai ales, tampenia lui, au limite. Voi, bajeti, v-ati blocat definitiv orice posibilitate de miscare – v-ati desfiintat existenta cu sange rece.

Prin ce faceti azi recunoasteati ca ce-ati facut ieri a fost ceva gresit. Odata recunoscut lucrul asta, nu veti mai putea niciodata reveni niciodata la modul de raportare de ieri, caci principalul vatamat de ieri (calificat ca „vatamat” de faptele voastre...), va invoca, pe buna-dreptate, recunoasterea voastra de azi ca ce ati facut ieri a fost ceva injust, pentru a desfiinta ce veti face maine.

Adica, nu va fi suficient de tampit incat sa nu scoata o oglinda – asta-i tot ce are de facut si asta-i tot ce va face. Lumea ii va da dreptate.

Deci, mha bajeti, io nu stiu cum s-o spun mai elegant de-atat, ca n-as vrea sa lezez ceva sensibilitati, dar concluzia logica e ca faceti ceva atat de absurd, cu niste consecinte atat de teribile, incat va e frica pana si voua sa acceptati ce faceti.

Filip Pindean