20-11-12

Suntem dopaţi sau e pe bune ?

Da, poate ca fix acum, dupa un meci destul de calm impotriva celor de la Severin, intrebarea din titlu nu este chiar cea mai arzatoare, dar imi doream de mult s-o pun. Cam de la meciul cu Molde de-acasa…

Atunci a incoltit pentru prima oara in mintea mea un gand complet nemaipomenit : «da’ daca sunt dopati?». Era prima oara cand gandeam asta despre Steaua, ba chiar prima data cand o gandeam despre o echipa romaneasca. Ceea ce e un soi de compliment – daca o echipa de la noi joaca atat de bine incat sa crezi ca s-ar dopa…

Problema nu se pune in termeni de victorii, pentru ca totusi in istoria ei nu foarte indepartata (adica in ultimii 15 ani, sa zicem) Steaua a mai avut victorii adunate. E drept ca in epoca moderna nu i-a iesit niciodata schema cu victoriile in paralel cu schema cu cupele europene. Nici ei si nici nimanui altcineva (a se vedea CFR de anul acesta).

Problema se pune legat de cum joaca. Steaua are – de departe ! – cel mai bun joc al ultimilor 15 ani, peste perioada Protasov, peste primavara cu semifinala europeana, peste inceputul de sezon de la Kiev („du-te Dica, du-te!!!”). De cand sunt suporter stelist (adica de vreo 18-19 ani), mereu mi-a fost ciuda cand auzeam de „vitezisti” si cand vedeam ca echipa „de azi” nu era catusi de putin vitezista. De la Piturca incoace stilul s-a degradat in continuu si, fara scurtul intermezzo al lui Protasov, m-as fi multumit si cu o echipa ofensiva, nu musai vitezista.

Insa azi adevarul e ca Steaua rupe totul. Calca pedala si o tine apasata pana la capat. Si nimeni nu-i rezista. Cand recupereaza mingea, instinctul jucatorilor de azi e s-o paseze in fata si s-o taie si ei in atac.

Iar atunci cand ratiunea nu gaseste raspunsul facil, la indemana, apar evident indoielile. Si scenariile. In fond, Reghecampf are un trecut neguros, cu zvonuri despre pariuri si blaturi, iar lumea prin targ deja a inceput sa-si puna intrebari. E Steaua veritabila sau vine avantajul ei dintr-o zona crepusculara? Un zvon picant spune ca la poza de inceput de meci jucatorii prezinta anumite „semne” fizice care arata ca sunt intr-adevar bine „vitaminizati”.

Cine poate sa stie? Nu sustin ca jocul de-acum este strict rezultatul unor posibile substante interzise, e clar ca lucrurile sunt mult mai amestecate de-atat, e si pricepere la mijloc (a lui Reghecampf, in primul rand), e si multa incredere in sine (care vine logic dupa atatea victorii). E si sansa unei generatii bune. E si bafta unui an fara sincope in care ciobanul INCA nu a apucat sa „ia masuri”.

Dar, intre atatea jocuri finalizate victorios, intre atatea cantece noi in peluze si goluri entuziaste (jos palaria, Raul!), intre Arena Nationala si Ghencea prafuita si nostalgica, avem dreptul sa ne lasam cuprinsi de intrebari, de indoieli, de nesiguranta. E pe bune sau nu?...

Ovidiu