15-11-12

Decăderea (2/3)

Am vorbit data trecuta despre cum intelege societatea sa se proteje prin instituirea unor termene inauntrul carora cel care se considera lezat intr-un drept al sau sa poata cere respectarea lui. Am detaliat ce inseamna un termen de prescriptie, ce inseamna un termen de decadere, care este diferenta dintre ele si cam in ce cazuri se aplica fiecare.

In genere, prescriptiile sunt mult mai lungi, se aplica ori de cate ori nu gasim un termen special, asigura respectarea generica a fiabilitatii civile, fiind un fel de plasa de siguranta, iar decadereli sunt reglementate expres, de regula mult mai scurte, limitative prin natura valorii protejate. Am stabilit care sunt consecintele implinirii termenelor – caderea din dreptul la actiune, respectiv caderea din insusi dreptul subiectiv.

Azi vom vorbi despre posibilitatile prevazute de legiuitorul care exprima vointa generala, de a intrerupe sau suspenda curgerea termenelor.

Asadar, prin prescriptie se sanctioneaza o pasivitate indelungata a titularului unui drept – se stinge, astfel, dreptul material la actiune. O problema de incadrare, in cazul nostru, este ca termenele de prescriptie se aplica principial (in afara de cazurile in care legea prevede altfel) drepturilor patrimoniale, adica celor a caror evaluare poate comporta o investire economica certa. Astfel, se are in vedere concordanta existenta intre caracterul si finalitatea diferitelor drepturi patrimoniale si scopurile social-economice pe care aceasta institutie are menirea sa le satisfaca. (Chiar in sfera drepturilor patrimoniale, prescriptia nu se aplica atunci cand interesele social-economice nu-i reclama interventia).

Prescriptia (adica, curgerea ei) poate fi suspendata. Astfel, se modifica „cursul”, ceea ce consta, de fapt, in oprirea de drept a termenului, pe cat dureaza situatiile, limitativ prevazute de lege, care il pun in imposbilitatea de a actiona pe titularul dreptului la actiune. Este necesar ca imprejurarile care, potrivit legii, constituie cauze de suspendare, sa apara in timp ce prescriptia este in curs, deci dupa ce a inceput sa curga, si inainte de implinirea termenului. In cazul in care imprejurarile intervin inainte de inceperea curgerii termenului, efectul va fi de amanare a inceputului prescriptiei. Cauzele sunt legale, nu conventionale, sunt limitative si produc efecte de drept.

Prescriptia poate fi si intrerupta. Ca principiu, se intrerupe printr-un act voluntar sau prin recunoasterea, in orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia; prin orice act prin care cel in folosul caruia curge prescriptia este pus in intarziere. Astfel, daca prescriptia se intemeieaza pe culpa titularului unui drept subiectiv care neglijeaza exercitiul acestuia inauntrul termenului sau legal, evidentiindu-se caracterul sanctionator al prescriptiei extinctive, este firesc, insa, ca termenul sa nu-si continue cursul ori de cate ori survin imprejurari care exclus culpa celui indreptatit sa exercite actiunea. Pe de alta parte, dreptul la actiune se naste odata cu incalcarea sau contestarea dreptului subiectiv, de aceea prescriptia nu-si mai gaseste justificare daca debitorul recunoaste dreptul a carui actiune se prescrie.

Pentru intelegerea fundamentului intreruperii prescriptiei extinctive, trebuie pornit de la doua premise, anume, pe de o parte, lipsa de convingere a titularului dreptului in privinta temeiniciei pretentiei sale, lipsa dedusa din starea sa de pasivitate, iar pe de alta parte, prezumarea situatiei de fapt a celui in folosul caruia curge prescriptia extinctiva ca fiind conforma cu starea de drept, bazata pe impotrivirea acestuia. Ori de cate ori aceste doua premise nu se mai confirma, in sensul ca titularul dreptului subiectiv prescriptibil paraseste starea de pasivitate, declansand procesul ce are ca obiect protectia juridica a acelui drept sau cel in folosul caruia curge prescriptia extinctiva abandoneaza atitudinea de impotrivire fata de titularul dreptului, prin recunoasterea datoriei sale, inseamna ca nu se mai justifica producerea efectului prescriptiei extinctive.

O alta forma de stingere a efectelor prescriptiei este recunoasterea dreptului. Asta trebuie facuta unilateral si trebuie sa fie expresa (desi se accepta si unele modalitati tacite, deoarece nu e supusa niciunei forme speciale, dar trebuie dedusa din manifestari neechivoce). Spre exemplu, o oferta reala, facuta de un debitor, chiar daca neurmata de consemnarea datoriei, constituie recunoasterea datoriei, deci intrerupe prescriptia (de asemenea, achitarea unei parti din datorie, achitarea dobanzilor aferente sumei datorate, solicitarea de compensatii samd.). Recunoasterea se va face conform dreptului comun. Este un act abdicativ, irevocabil, declarativ, consensual.

Efectele intreruperii prescriptiei profita celui de la care emana actul intreruptiv si nu pot fi opuse decat celui impotriva caruia a fost indreptat un asemenea act, adica efectele sunt relative, fiind restranse la partile interesate

Acum sa vedem cum/daca poate fi suspendat un termen de decadere.

Nu poate fi suspendat, nici intrerupt, in afara unor cazuri strict reglerementate (forta majora fiind caz general de suspendare) si nici nu sunt compatibile repunerii in termen. Decaderea poate fi opusa de catre partea interesata, iar organul jurisdictional e oligat sa-l invoce din oficiu, indiferent daca cel interesat il pune sau nu in discutie, cu exceptia acelor cazuri care privesc drepturi de care partile pot dispune libere.

Termenele se calculeaza pe ani, luni, saptamani (ziua corespunzatoare din ultima saptamana, luna, an), pe zile (nu se iau in calcul prima si ultima zi) si pe ore (nu se iau in calcul prima si ultima ora).

Rezumand aceasta minimalisma prezentare a chestiunii, retinem ca decaderea nu poate fi nici intrerupta nici suspendata, iar prescriptia poate fi oprita (prin intrerupere ori suspendare) prin dovedirea unor cauze (expres reglementate), care l-au pus pe titular in imposibilitatea exercitarii dreptului, ori prin acte care manifesta in mod clar si neindoielnic vointa titularului der a-si exercita dreptul sau. Sunt si modalitati prin care, in afara curgerii termenului, se recunoaste dreptul, prin anumite actiuni, dar asta nu se va intampla niciodata in cazul nostru, astfel incat nu mai insistam.

Deci, pe romaneste, daca nu actionezi atunci cand esti in drept sa o faci – ai pus-o, ca nu te asteapta nimeni. In functie de de materie, incepe sa curga un termen care te obliga la actiune, sub sanctiunea pierderii dreptului (la actiune, sa a dreptului in sine). Termenul poate fi suspendat ori intrerupt prin acte care sa arate neindoielnic ori urmarirea dreptului, ori motivele care te-au pus in imposibilitatea urmaririi dreptului, in cazul prescriptiei, si nu poate fi suspendat nici intrerupt, adica obliga la actiune imediata, sub sanctiunea pierderii insusi dreptului subiectiv, in cazul decaderii.

Filip Pindean

_________________

In partea 3/3 vom vedea in ce materie stam noi, cand/daca a inceput sa curga termenul, cum/daca putem (sa) il stopam, care este natura relatiei reglementate, adica, care este izvorul, adica, cum tre` calculat/incadrat un termen in functie de natura valorii sociale pe care o ocroteste, ce rol are buna-credinta, cunoasterea sau necunoasterea, ce consecinte se nasc, adica data viitoare vom vedea cam cum stam noi in chestia asta.