16-10-12

Hai băieţii!

Tricolorii au o sansa azi in fata Olandei, iar daca noi, cei care vom fi prezenti pe stadion, credem in sansa lor, vor avea o sansa chiar mai mare.

Cu varsta am mai invatat sa nu ma entuziasmez atat de usor cand vad ca se intampla lucruri bune. Insa, ca si in cazul Stelei, si in cel al nationalei se simte un aer putin diferit..mai nou, mai proaspat, mai lipsit de complexe. De 12 ani, nationala n-a fost altceva decat un izvor de dezamagiri, frustrari si stupefactie, cand Mutu si generatia lui fugeau din cantonament, bateau chelneri sau se intalneau cu interlopi, asta in vreme ce o noua calificare era pierduta. Scurtul intermezzo al EURO 2008 a fost un accident – ne-am convins cu totii repede despre asta.

Acum insa, lucrurile par sa se fi asezat pe o traiectorie mai buna, mai sanatoasa. Si poate ca nu as parea atat de binevoitor, daca (ce-i drept) asteptarile n-ar fi ajuns atat de jos. In fond, Romania a intrat in aceasta grupa dificila din urna a 4-a (!) valorica si pana acum 2 zile, nimanui nu-i trecea prin cap ca am putea vreun moment sa speram la locul 1. Cei mai multi nu spera nici azi.

Dar Olanda nu mai e in niciun caz echipa care invingea Uruguay in semifinalele Mondialelor din Africa de Sud de acum 2 ani si apoi pierdea (fatidic) a treia sa finala mondiala, ci este mai degraba echipa care pierdea toate cele 3 meciuri de la Euro acum 4 luni. Obiectiv vorbind si fara a lasa realismul deoparte, data fiind clasa fotbalistica ce separa azi cele doua nationale, suntem in punctul cel mai bun in care am putea fi pentru a incerca o victorie istorica cu „portocala mecanica”. Asta nu inseamna ca o vom si face si nici macar ca suntem favoriti, inseamna doar ca mai bune perspective decat avem acum nu credea nimeni sa avem acum 1 an, pe cand avea loc tragerea la sorti.

Cliseu sau nu, cheia succesului trebuia sa stea in multa munca si in inca un pic mai mult sacrificiu. Aceasta nationala nu are alta solutie de a invinge (nici azi, nici peste 1 an, la finalul campaniei) decat sa transpire, sa stranga din dinti si sa demonstreze tuturor scepticilor ca vechile naravuri au fost lasate in urma. Evident, campionatul intern este inca mult prea rahitic pentru a ne da o echipa cu care sa speram la o figura frumoasa la Mondiale, dar cu munca, sacrificiu si inspiratie putem ajunge acolo. Ceea ce poate fi doar primul pas in procesul de insanatosire. (Plecarea lui Sandu si Dragomir ar fi un al doilea, extrem de important)

Eu, unul, nu doar ca am incredere, dar imi si doresc sincer ca aceasta nationala sa inceapa sa spele pacatele generatiilor anterioare. Azi este ocazia perfecta. Hai Romania!

Ovidiu