02-09-12

Legitimatie de Stelist

La sugestia unuia dintre colegii nostri am decis sa scriu si eu cateva randuri,chiar daca nu dispun de un limbaj sofisticat,plin de cuvinte impopotonate.

Poate o sa fiti dezamagiti, unii, dar nu, n-o sa scriu de creditorul Stelei,nici de mainile lui drepte, caci, dupa cum stim are mai multe. O sa scriu despre Steaua. Steaua asa cum am cunoscut-o eu, si multi altii ca mine.

Suntem stelisti cu totii, dar de ce? Ce anume ne-a facut sa ne alaturam, trup si suflet, suflarii ros-albastre? Cu siguranta fiecare are povestea lui... amintirile lui...idolii lui...

Pe vremea "Vitezistilor", toti pustii aveau scrise pe ghiozdan, carti si caiete numele celor pe care doreau sa-i inlocuiasca, la un moment dat. De pe terenul din spatele blocului direct in Templul Fotbalului Romanesc! Cati nu au visat asta?! Cati nu-si doreau sa fie un Tudorel Stoica, un Marius Lacatus sau un Stefan Iovan, ca sa nu mai zic de Hagi.

Te culcai cu Steaua in gand si tot cu ea te trezeai, incepand "antrenamentele" dis-de-dimineata si terminai seara, la lumina becului de pe stalp.

Povestea mea, paradoxal, nu incepe in 1986, atunci cand, in urma celei mai mari performante a vreunei echipe romanesti in Europa, Steaua nu castiga doar CCE, ci si inima multora din cei ce iubeau fobalul. Fotbalul de calitate, spectacolul oferit de cei 11 ce jucau orice meci de parca ar fi fost ultimul joc din cariera,

Povestea mea incepe in '87. Da, un an mai tarziu. Si nu pentru ca nu as fi apreciat la justa valoare jocul si forta acelei echipe, ci pentru ca nu stiam ce insemna spiritul stelist, spirit pe care l-am descoperit traind pe viu, respirand, pur si simplu, freamatul tribunei si energia de nestavilit a galeriei steliste, unde in alta parte,decat in Ghencea.

Este greu de exprimat in cuvinte ce am simtit atunci, pentru ca sunt trairi pe care uneori nu le poti explica, iar cuvintele mele sunt mult prea sarace. Stiu doar ca ma treceau fiori de emotie, amestecati cu un pic de gelozie la adresa celor din dreptunghiul verde. Oare cum o fi sa fii acolo, oare cum o fi sa-ti auzi numele strigat din mii de piepturi? Mai poti, oare, alerga, nu-ti tremura genunchii?

Intrebari de pustan, evident, caci Tudorel & company alergau de rupeau pamantul!
Un Belodedici elegant in miscari cu niste deposedari de finete, un Bumbescu roman din vita "Pe-aici nu se trece!", un Tudorel creier al echipei, sau un Lacatus tren de mare viteza pe partea dreapta...

Ce-ti puteai dori mai mult?!

Amintiri... lucruri care parca s-au petrecut intr-o alta viata dar, totusi, atat de prezente in sufletul multora dintre noi.
Mi-as dori enorm sa pot intoarce timpul inapoi cu douazeci si ceva de ani si sa ne intalnim cu totii acolo strigand:

HAI Steaua!

Clausblaus