31-07-12

Simţul dreptăţii

Inima bate incet, dar egal in pieptul acestui om. Întotdeauna, inima omului este dreapta in tot ceea ce nu-l priveste personal. Ca atare, oamenii sunt singurele animale care, in unele situatii, refuză să îşi pedepsească semenii care nu s-au comportat corect, chiar dacă această atitudine nu este in interesul lor. Aceste discrepante au determinat inima să uite că-şi are propria responsabilitate, pe care n-o poate imparti cu nimeni si nici n-o poate transfera pe umerii nimanui. Sunt amare, dar nu nedrepte aceste reflectii...

Ne aflam in zodia comodităţii imperturbabile. Aceasta este, foarte pe scurt, concluzia ce prinde contur la sfarsitul lecturii acestor randuri. Dar acest articol nu se doreste provocator, bogat in idei si polemică la adresa comodităţii morale si intelectuale; ci poate fi citit ca un manifest al bunului-simţ menit să restabilească limpedea judecată si increderea in valori.

Şi totusi, inima nu este nici o clipă sub jugul unui judecator intransigent, animat de un pesimism incurabil. Bate incet, aproape imperceptibil. Suferă cronic. Suferinţă departe de a se ameliora, proliferează si azi. Durerea, atat fizica cat si morala nu se repetă niciodata ci se nuantează si se adanceste cu fiecare bataie. Aceste rani constituie jurnalul unui martor incomod, dar imposibil de ignorat. Radiografii acide si coerente a starii de fapt care au rolul dinamizarii armonioase a unei posibile vindecarii.

Suprimarea dreptăţii are ca rol distrugerea individualităţii, contraselectia, absenta dezbaterilor publice si a reflectiei, inlocuite de lamentarea in comun, autodispretuirea si dispretuirea si, mai grav, pentru că afectează esenta insăşi a fiintei umane, dizolvarea responsabilităţii.

Inima inrobită are două jumatăţi. Una albastra innegurata si cealalta rosie, dar de necaz si mereu orbită de iluzii.

"Odată ce am păşit pe acest pamant sacru am si devenit roman. Eu vă aduc o inimă leala cugetari drepte, o voinţă tare de a face binele si acel neinvins respect pentru lege pe care l-am cules in exemplul alor mei". – Regele Carol I, 10 mai 1866

Joga Bonito