05-06-12

Becali, Nicusor si alegerile

Spre surprinderea multora, dar si spre bucuria ascunsa a catorva (printre care ma numar), Becali a anuntat ca va candida la primarie, in slujba crucii si a Bucurestiului desigur… Acest gest ne-a oferit prilejul rar, dar odihnitor, de a nu-l mai vedea la stirile „din sport” pe perioada campaniei. De buna seama, ne va oferi si sansa sa-l luam din nou peste picior pentru cele 2 procente pe care le va obtine (daca nu cumva Vanghelie va licita din nou mai bine in Zabrauti, caz in care oierul va trebui sa se multumeasca si cu 0,ceva).

Pentru multi dintre cei care se proclama stelisti, aceasta candidatura ar trebui sa fie o noua (a cata?) sansa de a-si pune niste intrebari despre cel care patroneaza destinul Stelei. Pentru ca in afara de cateva mii de afise, aratand o fata mai degraba crispata decat increzatoare, si in afara unei aparitii TV din care am aflat ca ciobanul va muri trufas (probabil ingropat intr-un cavou tip bulibasa, situat pe vreun deal artificial din Pipera), nu am aflat nimic despre viziunea lui Becali fata de Bucuresti. In afara de faptul ca ar dori sa construiasca cate 10 biserici pe cap de sector…

Din punctul meu de vedere, exista insa macar un candidat care intruchipeaza cat mai multe din calitatile care ne-au facut pe unii dintre noi sa ne impotrivim dictaturii becaliste: ambitia, tenacitatea (mai multa la el, de cat la noi, din pacate), curajul, speranta. Inteligenta, modestia. Moderatia, care e o virtute rara.

Nicusor Dan are aceste calitati si, chiar daca nu va iesi primarul Bucurestiului in 2012, are menirea (si sansa) de a fi turnesolul acestor alegeri. El ne va arata cati nu ne-am becalizat inca, o data cu societatea noastra si mai ales cati mai luptam si speram inca! Cati refuzam sa credem ca mereu avem de ales intre un Becali si un alt becali (cu grade diferite de acceptabilitate). Cati mai respiram inca si cati ne-am pus definitiv visele-n cui si ne-am retras in hibernare.

Nicusor Dan nu este perfect, pentru ca oamenii nu sunt perfecti si pentru ca viata ne pune in situatii in care perfectiunea nu este o alegere. El este, in mod fericit, doar un candidat mai bun decat ceilalti (Becali fiind probabil cel mai rau dintre toti – prin ipocrizie si megalomanie), dar fara acele ingrediente care ajuta candidatii sa fie primari: un partid in spate, un PR puternic (chiar daca mincinos sau in cel mai bun caz omisiv) si multi, multi, multi bani. Dar banii nu se lipesc de idealisti, cum nici idealurile nu se lipesc de oamenii cu bani.

Probabil ca, nefiind intr-o productie hollywoodiana, campania nu se va termina cu happy-end, din multe, multe motive. Insa conditiile ne sunt prielnice pentru a ni se vedea numarul, intrucat Becali e incercuit de o liota de alti candidati ca si el. Un Oprescu superficial, mistocar, suficient si fricos (fugind de dezbateri si mergand doar la emisiuni „prietene”), un Prigoana trivial, tabloid, imbogatit din afaceri cu statul, un Anghel Iordanescu complet alienat, mai aproape de mafiile imobiliare decat de fostul lui parcurs sportiv, un Columbeanu ridicol (si atat) – si peste toti, interlopul Becali… Niciodata candidatii din Bucuresti nu au aratat mai diferit fata de bucuresteanul mediu!

Putem, deci, sa vedem cati mai suntem. Nu scarbiti, ci care inca lupta - dintre cei scarbiti! Pe 10 iunie facem recensamantul.

Ovidiu