Ioanitoaia, paraponisit ca suporterii romani nu-s ca aia nemti

Desi articolul acestui Mircea Lucescu al presei sportive este plin de pilde si reflecta o povestioara frumoasa, el nu poate in niciun fel sa arate cu degetul inspre suporterul roman!
In primul rand cred ca ar merita sa i se spuna "ne-a" Ovi ,nu nea Ovi.Ca doar are si el partea lui insemnata la distrugerea fotbalului romanesc.
Apoi ne-a Ovi nu spune nimic despre cum sunt tratati suporterii lui Dortmund(sau orice alta echipa civilizata) fata de cei din Romania(atat de catre cluburi cat si de jandarmerie sau gorilele patronilor).
Mai uita ne-a Ovi,inainte de a dori sa faca vreo comparatie,ca suporterul roman le baga bani in buzunar patronilor din fotbal mai multi decat ar merita fotbalul nostru de mana a treia.
Ar mai fi cazul sa vorbim de infrastructura din Romania,unde suporterii trebuie sa-si faca nevoile in tufe?...
De fapt ne-a Ovi e direct raspunzator de mentalitatea "ziaristilor" sportivi si a patronilor,in virtutea careia spectatorul sau suporterul are doar indatoriri dar niciun drept...
Si nu vad in articol nicio referire la adevaratii suporteri stelisti de la meciul cu Villareal sau de la alte atat de multe evenimente in care si-au demonstrat dragostea neconditionata fata de echipa!...

cel mai important este sa fie alaturi de club nu cu fapta sau cu vorba, ci cu sufletul

Pai da, bai, Harald, da' doar cu sufletu' nu se poate tine un club.

De ce bagati in seama acest deseu si ziarul lui de c.acat?

zi ioanitoaia si fa pipi...

Interviu cu antrenorul Borussiei la 2 ore dupa meciul de sambata cu Gladbach.


Reporter: Jurgen Klopp, ce zi. Cand echipa a ajuns la stadion inaintea meciului, parca titlul era deja adjudecat.

Juergen Klopp: Am pornit cu autobuzul special cu doua ore mai devreme ca sa nu ramanem blocati pe undeva la 17:15.
Am vrut sa fim la stadion. Cand ajungem acolo simtind ca suntem campioni pentru ca Bayern nu conduce, nu e tocmai
un sentiment neplacut. Asa ceva nu se intampla des de-a lungul unei vieti. Si atunci Ribery introduce mingea in
poarta in minutul 91. Antrenorul cu care colaborez, Zelko Buvac a venit in vestiar si m-a informat. Ce sa va spun,
au fost momente in care m-am simtit mai bine decat atunci.

R: Cum ati directionat atentia echipei dumneavoastra din nou la meci? A fost asta si in timpul saptamanii o problema?

JK: In timpul saptamanii am reusit destul de bine sa scoatem din vizor ceea ce ne-ar putea astepta in aceasta etapa.
La antrenamente am avut o saptamana relativ normala, pentru ca am fost nevoiti sa ne preagtim pentru un adversar
foarte bun. Fiecare din baietii mei este constient ca Borussiei Monchengladbach joaca un fotbal foarte bun. Toti
aveam in minte acel 1:1 din tur. Pe langa asta, le-am spus baietilor in sedinta de echipa ca trebuie sa pornim de
la premiza ca Bayern va inscrie golul victoriei in minutul 90 si ca astfel trebuie sa ne impunem jocul.

R: Echipa a reusit acest lucru intr-o maniera convingatoare.

JK: A fost o provocare imensa pentru noi. Viata consta in multe provocari. Daca e o viata palpitanta, din multe provocari
dificile. Ce a trebuit sa produca baietii de data asta a ajuns la limita sportului. Este comparabil cu incercarea de a
dobori recordul mondial la 10.000 de metri la un campionat mondial.Cand esti in fata si la un moment dat te intorci
spunandu-ti 'Okay, campionul mondial sunt eu', tot nu te opresti din alergat, ci iti propui sa scoti timpul pe care
ti l-ai propus. Exxtrapoland, asta am facut noi cu Gladbach. Modul in care a facut asta echipa a fost o oglinda a
intregului sezon - si anume extraordinar! A face un asemenea joc contra unei asemenea echipe, o nebunie!

R: Bvb-ul a avut nevoie de cateva minute ca sa ajunga la viteza maxima.

JK: La inceput s-a observat ca eram un pic impresionati. Dar dupa aceea, deloc. Echipa s-a aruncat atunci direct in joc.
Astfel am ridicat stacheta foarte sus pentru noi. Cine poate juca in felul asta intr-o situatia atat de stresnta - este
intr-adevar impresionant.

R: Cu toate astea v-ati enervat intre timp serios. Ce s-a intamplat?

JK: Am avut multe sanse pe care nu le-am fructificat. Dar echipa a ramas linistita. Dupa aceea conducem cu 2:0 si
avem 3 contraatacuri. Aici m-am enervat intr-adevar un pic. Cu toate astea la pasa inapoi spre Roman Weidenfeller
am auzit niste spectatori murmurand, ceea ce m-a mirat. Face parte dintr-o evolutie pozitiva ca in astfel de momente
sa aducem rezultatul acasa. Daca adversarul nu ataca, de ce sa o facem noi, cand conducem cu 2:0?

R: Cand ati fost sigur de titlu?

JK: Exact in momentul cand al patrulea oficial a ridicat placuta cu numarul 1. Era clar ca nu va fi schimbat numarul 1, ci
minutul de prelungire. Atunci am fost sigur. Ca Gladbach sa inscrie doua goluri intr-un minut, nu am crezut.

R: Ce a fost diferit in sezonul asta in comparatie cu cel anterior?

JK: Aici nu ma gandesc atat de mult la aspectele fotbalistice. Chiar daca joci cu aceeasi echipa, se schimba lucruri,
pentru ca jucatorii se dezvolta. Diferenta este alta: anul trecut in vacanta de iarna ne puneam intrebarea cand vom
lua titlul. In vacanta de iarna a acestui sezon eram foarte departe de titlu. Bayern avea 3 puncte avans, dar simteam
ca erau departe. Ce ne interesa de fapt pe noi era sa ne calificam in Liga Campionilor de pe locul 2 sau 3. A juca
atunci o astfel de serie - respect!

R: Bvb-ul este de 26 de meciuri neinvins. Nu a fost asta o povara tot mai grea?

JK: Exista oameni care cred ca asa ceva devine cu fiecare etapa din ce in ce mai greu. Dupa motoul 'Cu cat tine seria
mai mult, cu atat sunt sansele mai mari sa se rupa'. Noi nu am procedat in felul acesta, si asta este palpitant la toata
povestea. Ne-am concentrat intotdeauna complet pe urmatoarea sarcina - nici mai mult nici mai putin. Sa faci asta ca
antrenor, este subinteles. Sa faci asta ca echipa, nu.

R: Se simte cat de mandru sunteti pe echipa asta.

JK: Uwe Kamps de la Gladbach mi-a luat direct la felicitare sapca cu "Poehler". Sa ii acordam asta, dar in general mi-as
fi scos palaria intr-un ritm de secunda in fata echipei mele. Din pacate nu s-a mai putut. Aveam chef sa sarbatoresc un
pic dupa meci. Inainte de toate eram foarte fericit cu felul in care echipa a sarbatorit titlul. A fost frumos de urmarit.
Sunt foarte mandru de acesti baieti. Nu cochetez cu asta. Nu sunt un antrenor atat de rau, si impreuna cu echipa mea
chiar un antrenor relativ bun. Dar sa am voie sa antrenez echipa asta - un privilegiu.

R: Ce urmeaza? Trebuie sa reduceti un pic atmosfera de sarbatoare privind spre meciul de la Kaiserslautern? Cu doua
victorii si 81 de puncte Bvb-ul ar putea stabili un nou record.

JK: Kaiserslautern si-ar dori o despartire rezonabila de la prima Liga, iar noi vrem sa castigam de joi neaparat. Dupa
o astfel de seara nu pot spune 'baieti, maine dimineata la antrenament'. Trebuie sa raman credibil. Asa ca se va sarbatori,
duminica nu au loc antrenamente iar luni este liber. Bineinteles ca ne dorim 81 e puncte, dar nu va fi usor deloc.
Am remarcat asta anul trecut cand titlul era deja la noi. In urmatorul joc din deplasarea de la Bremen ne-am dorit de
asemenea, dar am pierdut si a si lipsit un pic ultima muscatura. Daca de data asta vom reusi si asta si am folosi
favoarea care ni se ofera, ar fi cireasa de pe tort.

Sursa: bundesliga.de

Sa compari fotbalul romanesc cu cel nemtesc e ca si cum ai compara iarna cu vara. Si asta se aplica si la societate, incluzand suporteri, ziaristi, conducatori de club, etc.

Au interes masonii sa reduca la tacere suporterii. Probabil sunt ultima forta cat de cat organizata, care ar putea sa protesteze impotriva sistemului satanic si anormal. Un fost lucrator la "Uzina Vulcan" de pe platforma "IMGB", in timpul protestelor de la inceputul anului, imi povestea ca daca mai erau ei, veneau 10000 si terminau balciul. Oare care e scopul vaietelor domnului "iOAIEnitOAIA", si a altora asemenea. Suporterii au fost cam denigrati in ultimul timp, insa nimeni nu ii ataca pe agitatorii instalati ca sefi de Liga, sefi de club, politicieni etc... Se doreste o societate apatica, condusa de un grup elitist ocult, aflat in contradictie cu Dumnezeu, iar catelusii astea, instalati peste tot fac propaganda proasta pentru cei care ii platesc.

Unii acuza masoneria, nu zic ca nu ar exista, dar la noi e ceva genetic, nu avem coloana si nici sange, suntem tara de curve, suntem prea mici ca sa acuzam masoneria pentru prostia si lenea din tara asta.