07-02-12

Ce ne-aduce Twente?

Îmi aduc aminte de returul cu Valencia. Pur si simplu eram conștient de faptul că roș albaștrii aveau șansa a doua, dar îmi doream ca suspansul să țină până la sfârșitul dublei manșe. Aveau o șansă!!! Și alături de ei aveam și noi o șansă, iar acest aspect conta!!!

Încă naiv, produs al fanteziilor masei de suporteri steliști care încă nu căscaseră ochii la hăul ce tocmai se instala între trecut și miasma de brânză rătăcită pe un stadion de fotbal, aveam în minte doar echipa și jocul acesteia. Cum stâna încă nu-și pusese firma deasupra întregului orizont stelist, echipa aceea a reușit să producă MINUNEA.

Cu o săptămână înainte de meciul retur am intrat pe pagina de web a liliecilor și am ales să votez pe clasicul sondaj de opinie „care echipă se va califica mai departe? Bineînțeles cu cele două variante de răspuns: Valencia sau Steaua. Am dat un click hotărât acolo unde trebuia și timid am încercat încă odată, bineînțeles după ce am ieșit și am reintrat pe site-ul spaniolilor.

Surpriza a fost plăcută, ambele voturi s-au înregistrat. A urmat o cursă nebună timp de câteva zile cu intrări și ieșiri de amețise și browserul de internet de la atâtea voturi. Lupta era strânsă, dar Steaua avea cu puțin în spatele adversarului, un echilibru era totuși prezent. Cu timpul, echipa noastră a crescut în ochii „votanților” deoarece, alături de mine, erau și alți nebuni steliști care mirosiseră schema. În ziua în care am văzut că raportul era de 50 și ceva „la sută” în favoarea Stelei o ușurare m-a cuprins. „Măcar aici, măcar așa” mi-am zis. Cu o zi înainte de meci, administratorii site-ului au scos sondajul. Relaxați, la adăpostul acelui 2-0 binemeritat din tur și conștienți de valoarea propriei echipe au ales să elimine această făcătură la care muncisem alături de alți români, mai mult sau mai puțin steliști.

Au urmat acele trei ore minunate pe care nu am dori sa le uităm și bruma de demnitate a unei echipe care se încăpățâna să scoată capul din noroiul fizic dar și din uitare. Sunt sigur că rezultatele acelui sondaj au avut altă semnificație după retur în ochii cenzorilor de pe site-ul spaniol.

Acum vine dubla manșă cu olandezii. Nu-mi vine nici să intru pe nici un site și nici să votez nimic. Mă va durea să-i văd eliminați pe „români” dar la fel de bine nu aș putea să mă bucur din suflet 100%, la fel ca în trecut, pentru o eventuală calificare. Pentru ce și la ce bun? În virtutea cărui plan de dezvoltare și de atingere a cărei performanței? Și ce mai înseamnă „performanță” astăzi pentru Steaua când - iată - echipa este pe locul 8 în amărâtul campionat românesc. În condițiile în care unul dintre cei mai buni jucători este pe picior de plecare în China, cel mai profesionist și eficient apărător este forfecat cu finețe prin presă pentru că are un salariu considerat „prea mare”, singurul antrenor român care încearcă să facă rezultate având în spate turnători și prostiile patronului este pus sub presiune chiar și când nu trebuie, iar juniorii sunt alungați sau pleacă în lumea largă, singurul câștig ar fi să vedem nebunia manelistă și gregară a „steliștilor până la moarte” și să asistăm la imaginile surprinse de grupul posturilor tv care-i vor înregistra respirațiile unicului artizan al unei mari echipe fără de stadion, juniori și fără de viitor.