06-02-12

Hagi: In '94, Romania putea castiga Campionatul Mondial

La 47 de ani, Hagi este convins că în 1994, România putea câştiga titlul mondial. „Regele“ este fascinat de Messi, spune de ce Guardiola este cel mai bun antrenor, cu ce l-a măgulit Cruyff şi cu ţine ţine dintre Real şi Barcelona.

Cât ar costa în prezent Hagi dacă ar avea acum 20 de ani?

Multe zeci de milioane de euro. La nivelul celor mai scumpi jucători din lume din acest moment. Dacă am fost la 19 ani declarat cel mai bun din Europa la segmentul ăsta de vârstă? Dar am avut şi noroc de o echipă bună, la naţională, că fără colegi de valoare, nici Messi n-ar fi Messi de la Barcelona.

E Messi cel mai bun din lume?

De departe. Dar şi el abia acum creşte, începe să devină un pasator. Şi eu, tot pe la vârsta asta, 25 de ani, m-am transformat. Când eram tânăr, eram egoist. Mă certau toţi că nu dădeam pase, şi la Sportul, şi la Steaua.

Ai fost invidios pe vreun jucător, de exemplu Maradona? Că ai fi vrut să faci ceva ca el şi nu ai reuşit?

Eu zic că ce am vrut să fac în teren, cum a făcut Maradona, mi-a ieşit. N-am avut niciodată vreun complex în faţa unui jucător. Am simţit întotdeauna că sunt printre cei mai buni, la acelaşi nivel, lângă cei mari. Iute şi la minte, şi la picioare. Când Cruyff spune că eşti decarul anilor '90, pentru mine e suficient.

Ce crezi că ţi-a lipsit să câştigi un Balon de Aur?

Să fiu argentinian, italian... Şi trofeele, care te fac să fii mai bun.

Dacă am fi jucat semifinalele la Mondialul din '94, crezi că ai fi avut atunci o şansă?

Sigur. Eu eram cel mai bun atunci. Aşa am fost declarat de toate revistele, mă băteam cu Romario. Dar trebuia să joc o semifinală...

Acesta e marele tău regret, că n-ai luat un Balon de Aur?

Da, şi că n-am câştigat Campionatul Mondial. Că eram o echipă foarte bună şi puteam câştiga în '94.

Chiar crezi că puteam câştiga atunci Mondialul?

Nu cred. Sunt convins.

Eşti convins acum, când au trecut atâţia ani, sau credeai şi în timpul turneului?

Credeam încă de dinainte să plecăm în SUA. Simţeam că aveam o echipă puternică, vorbeam între noi, jucătorii, şi cu antrenorul despre asta, că putem deveni campioni mondiali. Credeam toţi. Şi Cruyff mi-a zis atunci un lucru interesant: „Aţi fost cea mai bună echipă de la Mondial, dar n-aţi câştigat dintr-un singur motiv: aţi alergat prea mult".

La ce s-a referit?

Adică nu stăteam prea bine în teren. Şi am înţeles abia când am jucat la Barcelona ce înseamnă toate astea, cu poziţionarea în teren.

De ce e aşa deosebit Cruyff? Toţi vorbesc la superlativ de el.

Probabil că e un geniu. A fost cel mai bun fotbalist al timpului său şi apoi şi cel mai bun antrenor. Şi a reuşit să implementeze modelul olandez de la Ajax la Barcelona. A produs mulţi jucători, are un ochi incredibil. Şi nu numai la jucători, ci şi la antrenori. Uite-l pe Guardiola.

E Guardiola un mare antrenor? Sau doar beneficiază de o generaţie unică de fotbalişti?

(Pufneşte) Astea sunt românisme. Îmi vine să râd. Guardiola nu e bun, e special. E ceva ce n-au alţii. Părerea mea e că e unic.

Barcelona sau Real?

Eu sunt mândru că sunt printre puţinii din lume care a jucat la amândouă. Şi Barça, şi Real vor să fie cele mai bune, dar au metode diferite. Eu mă simt, totuşi, mai aproape din acest punct de vedere de Barcelona, de conceptul pe care-l are. Ce am creat eu la Academie e mai aproape de Barça. Şi Barcelona m-a influenţat mult. Mi-a schimbat şi creierul, m-a făcut să gândesc mult mai repede şi mai bine.

Adevarul