31-01-12

Ştefan Covaci şi abordările din 1969

Ştefan Covaci a fost instalat ca antrenor principal al Stelei la începutul sezonului 1967-1968, după ce fusese demis de la echipa naţională în urma celebrului 7-1 cu Elveţia.

Era sezonul cu numărul 20, în istoria clubului militar, şi ediţia cu numărul 50 a campionatului românesc, semi-centenar onorat de Steaua prin câştigarea titlului de campioană naţională, după o pauză de 6 ani. Cu un lot de doar 17 jucători, Steaua avea să se impună la limită în faţa Argeşului, după o luptă în doi pe parcursul returului.

Sezonul următor începe cu aşteptări mari, titlul de campioană fiind obiectivul principal. La final, sezonul cu numărul 21 din istoria clubului avea să aducă doar cea de-a noua Cupă a României (prima din cele trei, câştigate în finale consecutive în faţa lui Dinamo) şi doar un loc patru în campionatul care marca borna celor 500 de meciuri în prima divizie (un 3-1 cu Progresul).



STEAUA 1968-1969: Sus, de la stânga la dreapta: Sătmăreanu, D. Nicolae, Suciu, Hălmăgeanu, Negrea, Vigu; Jos: Tătaru II, Dumitriu III, Fl. Voinea, D. Popescu, S. Avram

Peste Steaua (33 de puncte) erau locul 3, Rapid (34 de puncte), locul 2, Dinamo (35 de puncte) şi campoana UTArad (cu 38 de puncte).

Turul a fost terminat pe locul 11, la 6 puncte de liderul UTA, având 6 victorii, 1 egal, 8 înfrângeri. Vârsta legendelor Constantin şi Jenei (aflaţi la ultimul sezon în roş-albastru) a produs lungi perioade de indisponibilitate, accidentat fiind şi Hălmăgeanu, iar titularul postului de portar, Suciu, fiind out tot sezonul, din cauza unei operaţii de menisc. Sorin Avram era oaia neagră, având ieşire nesportive faţă de conducere (fiind acuzat chiar de non-combat şi sfârşind prin a fi cedat la Constanţa), iar jucători de mare valoare nu existau, rezultatele sezonului precedent fiind obţinute pe tactică, coeziune şi profesionalism.

Pe 17 noiembrie 1968 debuta tânărul Anghel Iordănescu (18 ani şi jumătate), dar acesta nu putea conta, adunând fix 2 meciuri în tot campionatul. Tot în acest sezon debuta Costică Ştefănescu, adunând 4 meciuri. Echipa era ţinută de Vigu (30 de meciuri din 30 posibile), Dumitriu (Ţiţi) III (27 de meciuri, 3 goluri), Gigi Tătaru (26 de meciuri şi 7 goluri, la debut), dar mai ales pe recent dispărutul Carol Creiniceanu, extrema stânga fiind starul sezonului, cu 11 goluri în 26 de meciuri. Florea Voinea (8 goluri în campionat) şi Lajos Sătmăreanu erau şi ei oameni de bază, Negrea era şi el o constantă.

Între timp, în pauza de iarnă a avut loc un turneu de jocuri amicale tocmai în Anglia.

Returul avea să fie mult mai bun, cu 8 victorii, 4 egaluri, 3 înfrângeri (un 4-2 la Dinamo, un 3-1 la Jiul, un 1-0 la U. Cluj). O prestaţie decentă în tur ar fi apropiat mult Steaua de titlu.

La final de sezon 1968-1969, antrenorul Pişti Covaci încerca să găsească motivele slabei comportări din campionat:

1. „Îngâmfarea;
2. Desconsiderarea adversarului;
3. Vacanţa de vară, de la mare, prost folosită;
4. Crase neglijenţe în pregătirea particulară;
5. Returul campionatului trecut, cu lupta cot la cot cu FC Argeş, a obosit echipa;
6. Desele chemări de jucători (câte 5-6) la loturi;
7. Accidentările survenite în lanţ şi obligaţia de a schimba sistemul;
8. Viaţa nesportivă, Sorin Avram, Dumitru Popescu şi Dumitru Nicolae fiind cele mai bune exemple;
9. Trei jucători, Rotaru, Dumitriu şi Vigu, s-au căsătorit în plin campionat.”

O echipă-tip (deşi nu se prea poate vorbi despre aşa ceva, date fiind condiţiile sezonului), poate fi luată cea din finala Cupei României: Suciu – Sătmăreanu, D. Nicolae, Hălmăgeanu, Vigu – Dumitriu III, Negrea – Pantea, Tătaru II, Voinea, Creiniceanu. În urma acestui meci, sezonul putea fi descris fidel de către Sportul din iunie: UTA – campioană, Steaua – Cupa României (şi descrierea imaginii: Florea Voinea, autorul celor 2 goluri din meciul cu Dinamo, oferă mulţimii entuziaste trofeul), Dinamo Bucureşti – marele învins al sezonului 1968-1969.







La sfârşitul sezonului 1968-1969, după 22 de ani de existenţă, Steaua avea 9 Cupe şi 7 campionate câştigate, pe marele Ştefan Covaci antrenor, câţiva jucători indisciplinaţi şi prea mulţi mediocri, legende abia retrase, viitoare legende abia debutate, făcea, în pauza de iarnă, turnee de jocuri amicale în Anglia (!), şi urmărea pentru viitor, după cum spunea marele Pişti Covaci, „remedierea tuturor deficienţelor de care suferim, un joc clar, cursiv, care să aducă rezultate şi să mulţumească publicul spectator.

Ne propunem ca Steaua să producă Fotbal şi Trofee.”


Filip Pindean