12-01-12

Primii 11 după 65. Rezultate complete. Scurte consideraţii.

Sondajul dedicat celor mai buni fotbalişti din istoria clubului Steaua, desfăşurat la graniţa dintre anii 2011 şi 2012, a relevat nişte rezultate interesante, chiar dacă nu atât de surprinzătoare pe cât ar părea la prima la vedere.

Aderenţa a fost relativ modestă, fiind înregistrate doar 1641 de IP-uri, adică cel mult 1.641 de votanţi, dacă luăm în considerare posibilitatea aceleiaşi persoane de a vota pe la vecini, prieteni, familie etc. Cifra este una mică, dacă luăm, ca reper oarecare, numărul de peste 6.300 de votanţi care au răspuns la întrebarea din cadrul Sondajul tradiţional, existent pe prima pagină a site-ului fcsteaua.ro: “Steaua s-a calificat în Şaisprezecimile Ligii Europa. Al cui este meritul?”

Aşadar, o aderenţă scăzută. În aceste condiţii, cei care nu au votat pot fi presupuşi ori cei mai tineri, cu puţine ori deformate cunoştinţe despre istoria clubului cu care se fălesc, pe care nu-i interesează decât “să-i spargem pe spurcaţi”, ori cei mai în vârstă, care sunt dezarmaţi şi scârbiţi, refuzând a se mai implica, din diverse motive. Pe cale de consecinţă, prin evidenţierea celor care nu au participat, poate reieşi profilul celor care au participat la demers, reliefându-se astfel o anume marcă demografică. Evidenţierea se va face prin simpla citire a rezultatelor complete, din persectivă, operaţiune care va lămuri lucrurile, într-o rezonabilă măsură,

În ceea ce priveşte postul de portar, Helmuth Duckadam a câştigat detaşat, cei 48.50 % (775 de respondenţi) fiind de 3 ori mai mulţi decât locul 2, Ion Voinescu, cu 17.71 % (283 de voturi), şi de 5 ori mai mulţi decât locul 3, Vasile Iordache, cu 10.26 % (164 de voturi).

De remarcat că locurile 2 şi 3, Voinescu şi Iordache, au împreună doar 28 % dintre sufragii, fiind în mod evident aleşii aceleiaşi categori demografice. În aceeaşi categorie se încadrează votanţii lui Silviu Lung, cu 4.13 % (66 de voturi), ceea ce ar duce undeva la sub 35% categoria de stelişti care s-a orientat (fiecare pe propriile diferenţieri, dar în cadrul aceluiaşi grup de cunoscători ai istoriei clubului) spre portari ai Stelelor Istorice. Grupul este completat, cu procente neglijabile, de preferinţa aceloraşi cunoscători pentru Toma, Suciu, Haidu, Moraru, Gherasim şi Coman.

Deci, rotunjit avem odată un 50 % pentru Duckadam şi un 35 % cumulat pentru alţi 9 portari, care au creat istoria clubului Steaua...

Restul de 15 % sunt împărţiţi în 2 categorii, portarii-reper ai anilor 1990 şi ai anilor 2000. Şi aici se crează o mică diferenţiere, spre portarul care a dominat postul în primii 5 ani de după 1989, Dumitru Stângaciu (9 titluri de campion în 11 ani, pentru Steaua) orientându-se doar 0.94 % (15 votanţi), în timp ce spre Bogdan Stelea (2 titluri în 2 ani sub roş-albastru) orientându-se un număr dublu, 2% (32 de votanţi). Zoltan Ritli, 1.56 % (25 votanţi) este la concurenţă cu Martin Tudor şi Robinson Zapata, ambii cu 1.38 % (22 de votanţi). Alături de Zapata, Tătăruşanu, cu 4.01 % (64 de votanţi), cât Stelea, Gherasim şi Stângaciu la un loc.

E clar că preferinţa pentru aceşti portari a venit din partea steliştilor care au crescut cu ei, opţiunea pentru Stelea, Tudor, Ritli, Zapata, Tătăruşanu fiind mult mai onestă decât votul turmă pentru Duckadam, ales masiv de către o categorie care nu l-a văzut apărând, nu ştie ce pondere are în istoria Stelei, dar l-a ales pe acelaşi principiu pe care se aşează unii la coadă. Momentul Sevilla, e emoţionalul care a determinat votul pentru acei suporteri de suprafaţă ai Stelei, care spun că Duckadam e cel mai bun jucător.



Să trecem la postul de fundaş dreapta. Aici Dan Petrescu a câştigat detaşat, cu 65.23 % (1041 de voturi), fiind urmat de Stefan Iovan, cu 13.28 % (212 voturi) şi Ogăraru, 10.21 % (163 de voturi). Votanţii lui Petrescu rămân acei 50 % de la Duckadam (votanţi ai unui simbol, cu o presă bună în zilele noastre), cărora li se adaugă o parte din votanţii specializaţi, cu opţiunea datorată faptului că Dan este unul din puţinele produse ale clubului. Spre Iovan s-au orientat 80`iştii, iar parte din votanţii tradiţionalişti tineri s-au completat cu cei tineri (şi-atât) pentru procentul lui George Ogăraru.

În cei 65 de ani de existenţă, postul de fundaş dreapta a fost acoperit de 3 mari nume: Sătmăreanu, Anghelini şi Iovan, fiecare cu o medie de peste 8 ani ca titular al postului. Spre Sătmăreanu s-au îndreptat 2.82 % (45 de votanţi), iar spre Anghelini doar 0.69 % (11 votanţi).

Observaţi că nucleul dur de 35%, reliefat în cazul portarilor, s-a dizolvat în două direcţii: atracţia pentru originile steliste ale Petrescu şi Ogăraru, la ultimul funcţionând şi o aderenţă cauzată de lipsa crasă de opţiuni spre care să se coaguleze speranţe.

În rest, Dumitru, cu 3.32 % (53 votanţi), Filipescu, cu 1.07 % (17 votanţi), Reghecampf, cu 1.13 % (18 votanţi) şi Golansky, cu 1.25 % (20 de votanţi), reprezintă opţiunile oneste ale celor care au crescut cu ei. Surprinde procentajul mic obţinut de Panait, surprinde ponderea prea mică a lui Iovan, surprinde necunoaşterea lui Anghelini, dar se păstrează delimitările demografice de la portari.



La fundaşii centrali, s-au impus Miodrag Belodedici, cu 38.8% (1254 de voturi), şi Mirel Rădoi, cu 22 % (712 voturi), urmaţi de Bumbescu, cu 14 % (452 de voturi). Cu Belodedici s-a mers pentru reclama cu care este prezentat („primul fotbalist din lume care a cucerit CCE cu 2 echipe diferite”), iar cu Mirel au mers grupul masiv al tinerilor. Bumbescu este legenda fundaşului de marcaj. De remarcat o prăpastie între cei 3, cărora li se adaugă timid Goian, cu 9. 71 %. Legendele Alexandru Apolzan şi Ştefan Sameş abia respiră, cu 2.38, respectiv 4.15, în cazul lui Sameş nesimţindu-se nici măcar o influenţă de vot emoţional, care ar fi fost obligatoriu.

În rest, opţiuni timide pentru Prodan, Doboş, Ghionea, Gerarldo, cu o medie undeva la 2%. Dramatică situaţia lui Zavoda II şi Victor Dumitrescu, 2 din cei 3 (alături de Apolzan) care au ţinut defensiva CCA-ului în spate. 9 voturi pentru Zavoda II, doar 2 pentru Victor Dumitrescu.



La fundaşii stânga a funcţionat votul emoţional, Mihăiţă Neşu impunându-se la limită, pe un vot visceral, dictat de evenimente, cu 26.80 % (432 de voturi), în faţa lui Ilie Bărbulescu, cu 26.18 % (422 de voturi). Pe locul 3, ca exponent al celor de azi vine Pablo Brandan, cu 16.75 % (270 de voturi), mai mult decât următoarele 2 locuri la un loc (Ungureanu şi Petre Marin). Urmează Vigu şi Weissenbacher, opţiunea pentru Anton fiind foarte bizară (bănuiesc un vot la nimereală, pe un nume cu oarece rezonanţă). Brandan, Neşu şi Petre Marin întrunesc peste 40 %, restul fiind diluat între jucătorii de generaţii vechi. În condiţii normale, Bărbulescu ar fi fost câştigător destul de lejer.



La mijlocaşii centrali s-a impus logic Tudorel Stoica, cu 40.04 % (645 de voturi), urmat de Boloni, cu 24.46 % (394 de voturi) şi Gică popescu, cu 15.95 % (257 de voturi). Între valoarea superioară a lui Boloni şi cei 15 ani daţi de căpitanul Tudorel Stoica Stelei, sacrificiul şi fidelitatea şi Tudorel au prevalat, opţiunea pentru Popescu venind de la votanţi care nu l-au văzut jucând, tineri care au mers doar pe numele lui. Jenei, Ştefan Balint, Ilie Stan, Gâlcă, Paraschiv, Militaru, Petre, Marcel Puşcaş sunt reprezentanţii celor două mari categorii de votanţi.



La mijlocaşii dreapta s-a impus Balint, pe valoare, palmares şi imagine, cu 44.72 % (729 de voturi), urmat de Ion Liţă Dumitru, cu 15.28 % (249 de voturi ) şi de Basarab Nică Panduru, cu 13.44 % (219 voturi). Dumitru este probabil cel mai valoros fotbalist al postului în absolut (de două ori cel mai bun fotbalist al anului), dar cu performanţe colective cu echipa relativ modeste (doar 2 titluri în 8 ani) iar Panduru este un jucător de mare spectacol, reprezentativ pentru anii `90. Balint s-a impus logic, 9 ani pentru Steaua, 5 titluri, CCE, Supercupa Europei, semifinală şi finală de CCE.

Cei de azi s-au dus spre Nicoliţă, restul împărţindu-se între fotbalişti din garda veche şi foarte veche (Petschovschi, Onisie, apoi Ţiţi Dumitriu, apoi Bălan, apoi Fane Petcu, apoi Răducan, Luţu sau Şerban). Surpriză neplăcută reprezentată de cifrele lui Onisie, Zahiu, Nicoliţă.



La mijlocaşi stânga practic n-a fost vreun concurs, Hagi impunându-se cu 85.10 % (1365 de voturi), urmat de Majearu şi Munteanu. Cu Miţi au votat cei care nu l-au vrut pe Gică, cu Dorinel au votat tinerii care-au crescut cu momentul Valencia. Cristi Tănase şi Rotariu, fiecare cu câte 40 de voturi (2.49 %) au fost la concurenţă cu Dorinel. De remarcat că Munteanu şi Tănase au fost votaţi de aceiaşi categorie, Rotariu intrând lângă Majearu şi Bone. Şochează cifrele acestui mare fotbalist, care-a fost Tibi Bone (doar 10 voturi), precum şi cifrele lui Aelenei (3 voturi).



La atacanţi dreapta, rezultatul a fost afectat de o gafă mare a organizatorilor, Lăcătuş fiind lăsat fără concurenţă, deşi Marcel Răducanu era atacant dreapta, nu stânga, cum a fost trecut, într-o poziţie oricum aglomerată. Marius a fost ales de toată suflarea, tot ce-a făcut simbolul nostru împotriva Stelei fiind surclasat de ce-a făcut pentru Steaua. Locul 1, cu 94.35 % (1503 voturi). Din lipsa de opţiuni s-a născut o situaţie delicată. Cei care s-au format cu performanţele erei Becali (Zenga, Valencia) au optat pentru un jucător în vervă pe-atunci, Daniel Opriţa. Cu doar 23 de voturi, acesta a prins o pondere nesemnificativă dar deranjantă vizual de 1. 44 % care i-a adus locul 2. Restul voturilor au fost împărţite după preferinţe personale, Tătaru, Dorel Zamfir, Costică Zamfir, Cacoveanu, Mendoza, Troi, Victor Moldovan. Rezultat previzibil, dimensiuni afecatate de greşeala organizatorilor; dac-ar fi fost Marcel Răducanu, procentele ar fi fost şi ele mai prietenoase. Zgârie cifrele triste ale lui Raksi, Şoo, Serfozo, zgârie Opriţa pe locul 2, deşi asta înseamnă doar 23 de voturi.



La atacanţi stânga a fost o concurenţă uriaşă, 3 mari glorii – produse ale clubului – Ilie Dumitrescu, Iordănescu, Marcel Răducanu canibalizându-se. A câştigat la limită Cobra Ilie, cu 26.75 % (425 de voturi) urmat de Ilie Dumitrescu, cu 26.43 % (420 de voturi). Locul 3 a fost Iordănescu, cu 15.86 % (252 de voturi), urmat de marele nedreptăţit al demersului, minunatul Marcel Răducanu, cu 12.15 % (193 de voturi). Urmează Dică şi Stancu, la mare distanţă.



La atacanţi centrali, lucrurile au fost clare, după Piţurcă, cu 51.96 % (820 de voturi), Dănciulescu impunându-se la limită în bătălia dusă în 4 (alături de Constantin, Thereau şi Alecsandrescu). Diferenţele sunt mici. Cel mai deranjant este procentul lui Florică Voinea, 0.82 % (13 voturi), suprinzător faţă de un Popescu I, spre exemplu, cu 30 de voturi pentru mai nimic faţă de Voinea. Creiniceanu şi Pavlovici îmi par în aceiaşi poziţie.



Antrenorul nu putea fi decât Jenei, Olăroiu fiind impus de cei tineri. Iordănescu, deşi cu mari performanţe, a fost depăşit de Oli, cei din generaţia lui mergând ori pe Jenei, ori diluând voturi pe antrenori mai vechi, gen Covaci şi Constantin. Mai surprinzător decât poziţia lui Oli faţă de Iordănescu, este cea a lui Protasov faţă de el, 8.33% faţă de 9.84 % (132 faţă de 156 voturi), aceasta fiind în opinia mea o situaţie mai de remarcat decât cea care a fost promovată. Oli totuşi are nişte performanţe, Oleg niciuna în afară de stil şi impresie.



Conducătorul nostru este Ion Alecsandrescu, 58.96 % (932 de voturi), urmat de japiţa de Mihai Stoica, alesul a 18.39 % (292 de voturi). Deşi a fost pus pentru a fi la număr, groparul Păunescu a primit 8.88 % (141 de voturi), chiar neputând să-mi închipui ce trepanaţi l-au votat pe ospătarul care a aruncat în aer clubul. Surprinde plăcut recunoaşterea lui Puşcaş.



Rezultatele de mai sus nu reflectă cel mai bun 11 din istoria Stelei, nici cei mai buni jucători. Ele reflectă cine suntem noi – steliştii generici, reprezentaţi de 1641 de identităţi active, care strigă prezent – în pragul a 65 de ani de existenţă.

P.S. Demersul acesta a fost un fel de încălzire. Sub nicio formă nu închide subiectul, ci dimpotrivă, abia îl deschide.

Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti intenţionează să organizeze dezbateri în urma cărora să completeze acest demers. Mai multe detalii vor fi oferite la momentul oportun.

Până atunci, cam ăştia suntem în prag de 65 de ani.

Filip Pindean