13-12-11

Marea Doamnă - Iolanda Balaş

Probabil cea mai strălucitoare figură din istoria CSA Steaua, săritoarea în înălţime Iolanda Balaş (căsătorită Sőtér), este considerată a fi cea mai mare atletă din istoria României.

„Născută pe data de 12 decembrie 1936, la Timişoara, a reprezentat clubul Steaua pentru două decenii strălucitoare. Înăltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul său, va rămane în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu. Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins 140 de întreceri consecutive, depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m.” (cit. wikipedia)

Alături de Romeo Coveianu (disc), Zoltan Szabo (prăjină), Aurel Raica (greutate), Sorin Ioan (lungime, triplusalt), Iolanda Balaş a făcut parte dintr-o generaţie de excepţie, înrolată în 1953, fiind liderul de valoare şi imagine al clubului militar.



„Primul său record mondial a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înăltimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial; în acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea română a egalat recordul mondial în anul următor, dar după două luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a sărit 1,77 m. În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78 m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este depășit cu încă 13 cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, până la 1,91 m în 16 iulie 1961.

Distanța între Iolanda Balaș și adversarele sale era foarte mare: când ea a ajuns la 1,91 m, nicio altă atletă nu trecea de 1,78 m. Recordul său a rezistat alți zece ani, când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească: austriaca Ilona Gusenbauer reușește să sară 1,92 m în 4 septembrie 1971 la Viena.

Un exemplu al supremației Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au să depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epizaseră toate tentativele fără să reușească a trece o asemenea înălțime. După stabilira victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A incercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.

Dupa patru ani, la jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centrimetri mai puțin.

Pe lângă recordurile mondiale și olimpice, în palmaresul său intră două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint de la Berna în 1954.
După retragerea din competiții, Iolanda Balaș rămâne activă în atletism ca arbitru. Din 1988 pînă în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA)”. (cit. wikipedia)

Borne:

În 1954 devine campioană mondială universitară şi medaliată cu argint european.

În 1956 realizează primul record mondial din istoria clubului Steaua – va fi primul din cele 14 aduse de marea noastră atletă.

În 1958 realizează 5 recorduri mondiale; cucereşte primul aur european din istoria Secţiei de Atletism.

În 1959 cucereşte un nou titlu mondial universitar şi stabileşte un nou record al lumii. Este declarată cea mai bună sportivă a României.

În 1960 cucereşte aurul olimpic, la Roma, realizând un nou record mondial – 1.85 m. Este declarată, din nou, cea mai bună sportivă a României.

În 1961 Iolanda Balaş stabileşte cel de-al 14-lea record mondial al său la înălţime cu o săritură de 1,91 m – lucru considerat aproape imposibil la acea vreme (cit. csasteaua.ro)

În 1962 cucereşte aurul european.

În 1964 cucereşte pentru a doua oară aurul olimpic, la Tokyo, stabilind un nou record.

În 1965 obţine al „şaselea titlu de cel mai bun sportiv” (1959, 1960, 1961, 1962, 1963, 1964, 1965), record ce va egalat doar de Nadia.

Cele două titluri olimpice cucerite de Iolanda Balaş la Jocurile Olimpice de la Roma 1960 şi Tokyo 1964, alături de cele 14 recorduri mondiale stabilite, precum şi supremaţia sa pe plan mondial pe o perioadă de 11 ani (!) – toate acestea au contribuit decisiv la creşterea prestigiului internaţional al însuşi sportului românesc. (cit csasteaua.ro)



Sărut mâna, doamna Ioli!

„Ne-am obișnuit s-o numim Marea Doamnă a atletismului nostru, dar nu spunem destul. Deoarece Iolanda Balaș înseamnă infinit mai mult, e una dintre figurile legendare ale istoriei sportului mondial. A avut o carieră nepereche, cu adevărat excepțională, marcată de realizări parcă de domeniul basmului, nu al realității.

A cucerit titlul olimpic la Roma 1960 și la Tokyo 1964, abordînd finala din îndepărtata Japonie în momentul în care toate celelalte săritoare de înălțime ieșiseră din competiție! A bătut de 14 ori recordul lumii și, performanță neegalată pînă astăzi, a cîștigat 142 de concursuri la rînd, rămînînd neînvinsă pe parcursul unui deceniu! Niciodată vreun alt sportiv, indiferent de disciplină, nu și-a trecut în palmares atîtea izbînzi consecutive!

Așa cum gospodărește în prezent treburile Fundației Atletismului Românesc, cu rîvnă și vigoare, le-a condus vreme de 15 ani pe cele ale federației de specialitate, căreia i-a dăruit, printre altele, un sediu modern și o revistă de calitate. În semn de recunoștință, stadionul bucureștean de la Șosea îi poartă numele.

Sigur că ar trebui să ne reamintim mai des de unica Iolanda Balaș. Să ne mîndrim că sîntem contemporani cu dînsa și să-i mulțumim pentru ce a reprezentat și reprezintă. Din păcate, vinovați, găsim rareori timpul necesar.

Acum, cînd împlinește 75 de ani, (...) încercăm să reparăm această greșeală, făcînd o reverență în fața unei supercampioane cum puține au fost. Sărut mîna, Doamna Ioli, vă dorim viață lungă, ani mulți, frumoși și liniștiți! Pentru că dacă dumneavoastră nu-i meritați, nu-i mai merită nimeni!” (cit. Ovidiu I. )

La mulţi ani, doamna Iolanda Balaş!
Steliştii – recunoscători!