25-11-11

Caramelele iau atitudine

Everton. A doua echipa a orasului Liverpool. Infiintata in 1878, echipa cu cele mai multe prezente in prima liga englezeasca, pe care a reusit sa o castige de 9 ori(ultima oara in 1987), in fata lor fiind doar Arsenal(13), Liverpool(18) si Manchester United(19). Castigatoare a Cupei Cupelor in 1985. In ultimii 7 ani (si o sa vedeti de ce ma refer doar la aceasta perioada), a terminat o singura data sub locul 8 (o data pe 4, de doua ori pe 5, o data pe 6, 7, 8 si respectiv 11) si a fost finalista a Cupei Angliei in 2009. In componenta, de-a lungul ultimilor ani, jucatori precum Tim Cahill, Tim Howard, Phil Neville, John Heitinga, Mikel Arteta, Louis Saha, Marouane Fellaini, Joleon Lescott, Steven Pienaar, David Weir, Thomas Gravesen si multi altii. Antrenata de David Moyes din 2002 si patronata de Bill Kenwright din 2004(deci, de 7 ani). Cu alte cuvinte, un club bun, cu continuitate. Si care ar fi atunci nemultumirile ?

Problema e ca de un an si jumatate, clubul e in stagnare si se indreapta catre o panta descendenta. Conducerea nu mai este capabila sa investeasca, dar nici nu vrea sa vanda clubul, jucatori esentiali sunt vanduti si in locul lor sunt adusi altii de valoare inferioara, iar de planurile pentru un nou stadion nici nu poate fi vorba.

Sa le luam pe rand. Suporterii, grupati sub asociatia Blue Union, sunt nemultumiti ca actuala conducere nu a mai investit cum trebuie, nici nu a gasit investitori interesati sau nu le-a convenit afacerea, iar situatia financiara e precara. Blue Union doreste ca o echipa de profesionisti sa fie angajata, echipa care sa gaseasca cea mai buna oferta de cumparare avand in vedere interesele clubului si nu interesele conducerii. Cel putin, sa faca un lucru onorabil si sa-l vanda macar pentru suma care reprezinta datoria clubului, daca iubesc cu adevarat Everton. Asociatia s-a saturat de promisiunile mincinoase cum ca se cauta investitori 24/7, ca exista planuri de construire a unui nou stadion sau a altor facilitati doar ca cei din conducere sa obtina sprijin si voturi in continuare. In plus, numeroasele contradictii in declaratii de-a lungul timpului fac lucrurile si mai clare: se spune ca noul stadion nu e problema atragerii unui investitor deoarece s-ar finanta din drepturi de nume, sponsorizari, parteneriate, imprumuturi, apoi se declara ca unii investitori au refuzat sa vina tocmai din acest motiv, un exemplu ar fi seicul Mansour care pana la urma s-a orientat catre Manchester City. Un alt exemplu ar fi cel in care se vorbeste ca Liverpool a avut 5 oameni interesati in cumpararea clubului, lucru ce s-a si intamplat, si ca Everton ar fi avut de 10 ori mai multe contacte, insa nu s-a realizat nimic concret. Nu in ultimul rand, declaratia conform careia din fotbal nu poti face profit si nu-l poti transforma in afacere, lucru contrazis de calculele financiare din ultimii ani.

In ceea ce priveste lotul, recent, au fost vanduti jucatori cheie, unii chiar in ultima zi de transferuri, pe sume frumusele. Au plecat pe rand, Joleon Lescott – 24 milioane lire, Mikel Arteta – 10 milioane lire, Jermaine Beckford – 3 milioane lire, Steven Pienaar – 3 milioane lire, altfel il pierdeau gratis, Yakubu – suma nementionata, Joseph Yobo – imprumutat pentru a reduce costurile salariale. In locul lor, au fost adusi jucatori mai putin cunoscuti pe sume infime sau imprumutati, precum Jan Mucha, Denis Stracqualursi, Royston Drenthe(singurul nume mai rasunator), Magaye Gueye, Apostolos Vellios, Shkrodan Mustafi, Adam Forshaw sau Aristote Nsiala. Aceasta strategie a facut ca sezonul trecut sa fie unul de suisuri si coborasuri, iar in prezentul campionat, Everton se situeaza pe locul 12, la 4 puncte de retrogradare si 9 puncte de o cupa europeana.

Astfel, dupa mai multe intalniri publice intre membri Blue Union, a scrisorilor oficiale si a intalnirilor cu conducerea, asociatia a hotarat sa treaca la un nou nivel, si anume protestul. Primul dintre acestea s-a desfasurat in luna septembrie, cand a avut loc un mars inaintea partidei cu Aston Villa. La acesta au luat parte peste 1500 de suporteri, iar comportamentul a fost exemplar, fara probleme, lucru ce a evidentiat inca o data bunele intentii ale asociatiei si ce a demonstrat ca nu afecteaza antrenorul sau jucatorii, drept dovada, prestatia din teren. Iar prezenta a doar 32.000 de spectatori, cel mai mic numar in ultimii 9 ani la un meci de sambata dupa-amiaza, reprezinta o noua dovada ca lucrurile nu merg cum ar trebui.
Al doilea mars de protest, a avut loc weekend-ul trecut inaintea meciului cu Wolverhampton. Printre cele mai auzite scandari au fost “Let go if you love the club”(Pleaca daca iubesti clubul) si “There’s only one Billy (n.a. Kenwright) liar”(Exista un singur mincinos: Bill).

Primele reactii ale lui Bill Kenwright au fost sa le spuna celor ce protesteaza sa se concentreze mai mult pe sustinerea echipei si ca in ianuarie David Moyes va avea parte de transferuri importante. Dar lumea s-a saturat de minciuni si putini mai cred asta.

Comparand situatia cu cea de la Steaua, faptele intamplate la Everton sunt infime pe langa ce s-a petrecut aici, si cu toate acestea, suporterii, printr-o demonstratie de iubire, demnitate si onoare, au luat atitudine pana nu e prea tarziu.

VIDEO:



Kenwright si conducerea: Ne tineti pe loc! Daca iubiti clubul, eliberati-l.



Istoria noastra, clubul nostru, orasul nostru, viitorul nostru






Mai multe poze: http://www.theblueunion.com/pictures-from-the-blue-unions-2nd-march

Surse: BBC, Blue Union, The Daily Mail, The Guardian


*Alecs*

Bibliografie obligatorie :

https://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/9828

https://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/17072/

https://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/17714/

https://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/18566/