08-10-11

Tricolor terfelit

Cluburile mari nu se refuza. Nationala, da.

E 2011, si asa gandeste orice fotbalist cu capul pe umeri. Sau cu suficient noroc incat sa se fi transferat deja in strainatate, cu un contract semnat direct in charter, intr-un bar de striptease, sau la un sprit in restaurantul unui hotel de lux. Comisionul impresarilor a fost platit in plic. Protocolul s-a "realizat" (sa nu zic "facut", ca ar fi prea explicit). Lumea s-a simtit bine. Mult succes in continuare. Cortina se trage. Ne vedem peste 4 ani, la renegociere, cand iar o sa ne certam precum chiorii pe comisionul dat fara acte,, si apoi o sa ne impacam din nou in fata unei sticle de vin, sau mai multe.

Ce raman in urma? Antrenorii de juniori platiti cu 8 milioane de lei (vechi, ce credeati?) pe luna. Terenul ala peticit unde si acum pustii isi rup genunchii. Echipamentele jerpelite. Alocatia de hrana care de-abia ajunge pentru napolitane. Ghetele prin care intra apa, atunci cand ploua. Cantonamentele in care piticii isi dau sufletul alergand, sperand la o viata mai buna si la un frigider mai plin pentru ei si familiile lor. Italia e departe. Anglia, si mai. Spania?... hm, nu e loc.

Ramane consolarea unui post de rezerva in Divizia C. De acolo, poate cineva il remarca si il duce undeva sa joace. Daca e bun, vine B-ul. Dupa care prima liga. De unde neaparat la Steaua sau Dinamo, daca vrei sa te vada "verii" si sa prinzi ceva afara. Dupa care, mai devreme sau mai tarziu, stai linistit, va veni si Marea Samsareala. Acum e momentul sa pupi toate icoanele si sa te rogi ca strainului ala fraier sa ii placa soiul de vin ales si protocolul, si sa dea plicul cu darul celui ce a vrut sa iti faca un bine.

N-ai ce sa faci? Asa merg lucrurile? Altfel nu se poate?

Ba se poate, domnule. Se poate, daca ti-ar pasa mai mult de Romania. Daca ai accepta convocarile, ai intra pe teren si ai da TOTUL pentru tricolor, pentru tara ta si, nu in ultimul rand, pentru copilasii aia care isi varsa plamanii sa ajunga si ei, intr-o zi, ca tine. Daca ai refuza combinatiile cu impresarii. Daca ai ajuta un pic grupele de copii si juniori in mod real, declarand intreaga suma de transfer (cu tot cu acel comision dat in plic, bani de care sunt privati cluburile formatoare). Sau daca macar ai avea decenta de a recunoaste, in ceasul al 12-lea, ca toate aceste practici mioritice nu au ce sa caute intr-un fotbal sanatos.

Sunt multi oameni din trecutul Romaniei cu care ne mandrim. Ei nu veneau cu "privatul" sa apere tricolorul. Cand plecau la razboi, mergeau zeci si sute de kilometri pe jos, pentru tara lor. Copiii si sotiile lor nu plangeau ca nu ii vor vedea cateva zile, plangeau ca probabil nu ii vor mai vedea deloc. Dormeau sub cerul liber, nu la 4 stele. Mancau ce aveau in traista, nu la carciumi fandosite. Stiau imnul pe dinafara. Isi iubeau tara. Poporul. Tricolorul. Si nu doar in spoturi publicitare.

Pentru ei, sa fii chemat sa aperi tricolorul era o onoare. O zi sfanta. In care imbracau cele mai bune haine, tineau fruntea sus si plecau la lupta. Zambind mandri ca sunt romani.

Daca voi, fostii lideri ai nationalei - da, domnilor, NATIONALEI - Romaniei refuzati lupta pentru tara voastra si va ganditi doar la binele si la confortul vostru, nimic nu se va schimba in tara asta. Mult timp de acum incolo.

chris1978