23-09-11

VIDEO Dupa 25 de ani: Anderlecht - Steaua 3-0. V-am spus noi!

Cât extaz o fi fost în Ştefan cel Mare după meciul ăsta, nici nu ne putem imagina.

La începutul sezonului 1986-1987, Steaua era câştigătoarea Cupei Campionilor Europeni, ediţia 1985-1986.

După 7 mai 1986, viaţa şi-a urmat cursul. În campionat, au urmat 8 meciuri, primul (Chimia Rm Vâlcea – Steaua 0-4) pe 10 mai, iar ultimul ( Univ. Craiova – Steaua 5-4) pe 18 iunie. Pe lângă campionat, sfertul de Cupă s-a disputat pe 15 mai (Steaua – Progresul 5-1), semifinala pe 21 iunie (Jiul – Steaua 1-2), iar finala pe 25 iunie iunie (Dinamo – Steaua 1-0).

Deci, Steaua termina şchiop cel mai bun an din istorie, fapt perfect explicabil, pe undeva. Prea sus au fost emoţiile din jurul lui 7 mai, pentru ca, după, a se mai putea menţine psihic un climat de motivaţie necesar performanţei (cu principalul atribut – cantonamentul nesfârşit, adică mediul controlat). După ce au fost încoronaţi campioni ai Europei, steliştii erau suprasaturaţi, numai de 5 zile de cantonamente pe săptămână în iunie nemaiavând chef. Pe acest fond, nu mobilizarea oltenilor a produs acel 5-4 din final, ci alte raţiuni, dar mobilizarea de orgoliu pentru miliţienii lui Lucescu a produs înfrângerea din finala Cupei României.

Chiar dacă nu existau prea multe canale prin care să-şi verse frustrarea, detractorii Stelei şuşoteau bezmetic, şi principala teza acreditată şi promovată, pentru a minimaliza performanţa sevilliană era, fireşte: şansă, noroc chior, culoar favorabil, bulan, finlandezii erau schiori, ungurii erau în nori, danezii erau flotori, Barcelona era ghinionistă, Anderlecht era PCR-istă etc.

În pauza dintre sezoane, la Steaua nu au loc modificări spectaculoase. Nu se câştigă nimic, însă se pierde destul. Duckadam este out definitiv, din motive medicale serioase, dar Stângaciu este o variantă cel puţin la fel de bună. Adrian Blid este adus ca rezervă de portar. În apărare, lucrurile rămân la fel, doar Cireaşă fiind notat ca o variantă. La mijloc, apare Ivan, practic în locul lui Ştefan Petcu, care începuse sezonul precedent. Se renunţă la Pistol. În faţă, se renunţă la Radu II şi este readus Viorel Turcu. Deci, absolut nicio achiziţie notabilă, în vara lui 1986. Steaua lua tot, racola tot ce mişca, cei mai buni jucători:
Trăgând linie, faţă de cum începuse sezonul trecut, Steaua avea un lot evident mai slab, pe lângă Duckadam, meseriaşul Ştefan Petcu şi golgheterul Radu II nemaifăcând parte din Steaua. În locul lor, nimeni! Abuzuri ca lumea...

Bomboana de pe colivă, principala pierdere, a fost reprezentată de avansarea (forţată a) lui Jenei la echipa naţională, secundul Iordănescu fiind numit antrenor principal. Deci, în loc să se întărească, Stelei i-a fost luat antrenorul (împotriva dorinţei lui). Pe lângfă astza, îşi pierduse şi vedeta de imagine, Duckadam. Plus Petcu, plus Radu II. În locul lor, NIMENI!

Altfel, la nivel echipei, se remarcă ieşirea lui Majearu din formă, în favoarea lui Bălan, cu care îşi împarte timpii de joc.

Deci, începe sezonul care trebuia să confirme că 7 mai 1986 n-a fost o întâmplare. Adversara din primul tur al CCE... Anderlecht.

Înainte de tragerea la sorţi, Steaua, în calitatea de deţinătoare a trofeului, a avut privilegiul de a alege dacă intră în turul I, sau direct în turul II. Valentin Ceauşescu a militat pentru jucarea turului I, motivul principal fiind cele 3 pierderi mari, cauzate de suspendări, pierderi care se resimţeau enorm în lotul, şi-aşa super-restrâns, al Stelei.

Absenţele lui Bumbescu, Boloni şi Lăcătuş (toate pentru primul meci) l-au făcut pe Valentin să insiste pentru turul I, argumentul fiind reprezentat de probabilitatea mare de a cădea cu o echipă medie, care poate fi eliminată şi fără un sfert de echipă. S-a opus categoric Sfinxul Ion Alecsandrescu, aflat la una din marile greşeli ale prodogioase-i cariere, acesta motivând că prin improbabilitatea de a nimeri o super-forţă. O variantă vehiculată de Andrei Vochin, dar pe care nu o cred (şi e infirmată de n decizii contrare, ca principiu, acesteia), e că nea Ion ar fi spus: „dacă tot e să ieşim, măcar să nu ieşim din primul tur”.

Nu numai că am dat peste o forţă, dar era o forţă care ne cunoştea bine şi care era cu cuţitul între dinţi pentru revanşă.



Meciul de acum 25 de ani, de la Bruxelles, din 22 octombrie 1986, nu a fost atât de prost cum o arată scorul, dar s-a văzut şi simţit lipsa celor 3. Steaua a făcut un joc prudent, pe un teren greu, îmbibat cu apă, până în minutul 75 ţinând scorul nul. A picat golul lui Krncevic, din minutul 75, apoi, imediat, golul lui Jensen, de peste 2 minute. Dezorganizată, buimacă, Steaua a încercat o replică – impusă de 7 mai –, dar a mai încasat un gol, de la Scifo, în minutul 87.

Stângaciu – Bărbulescu, Iovan, Belodedici, Weisenbacher – Niţă Cireaşă, Tudorel Stoica, Toma Ivan (84 Viorel Turcu), Majearu (78 Bălan) – Balint, Piţurcă. Antr.: Anghel Iordănescu

Faţă de finala de la Sevilla, din urmă cu nici cinci luni, din primul 11 al Stelei au mai rămas 3 (trei) jucători pe aceleaşi poziţii: liberoul Belodedici, mijlocaşul stânga Majearu şi atacantul-central Piţurcă. Câte legende nu s-ar fi iscat din meciul ăsta, tot Universul ar fi fost acuzat de conspiraţie, dacă ţiganul din Apărătorii patriei ar fi fost în cauză...

Cât extaz o fi fost în Ştefan cel Mare după meciul ăsta, nici nu ne putem imagina. Aţi văzut, v-am spus noi! S-a terminat cu bulanul!

În 1985-1986, pe ghinioniştii dinamovişti îi scoseseră – din primul tur – granzii de la Vardar Skopje.

În 1986-1987, peste o săptămână de la meciul Stelei cu Anderlecht, pe ghinionişti aveau să-i scoată – din primul tur – granzii de la 17 Nentori.

După cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc, dictatorii de la Steaua au pierdut antrenorul principal şi 3 jucători de bază din lotul – oricum restrâns – cu care începuseră campania Sevilla şi n-au adus pe nimeni în loc, în afară de celebrii Niţă Cireaşă şi Toma Ivan. Dictatorul Valentin Ceauşescu n-a avut niciun cuvânt în faţa lui Alecsandrescu. Steaua se chinuia în 12 jucători, cu Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală (adică următoarele cele mai mari performanţe din istoria fotbalului românesc în faţă), la 2 şi 6 luni distanţă.

Promovearea tinerilor Cireaşă, Blid, Ivan şi reîntoarcerea lui Turcu (dat afară de Dinamo!), au fost abuzurile echipei dictatorilor, după câştigarea CCE. Aşa şi-au întărit-o şi aşa au ajutat-o, cum o ajutaseră şi până atunci. Care echipă a dictatorilor era şi foarte norocoasă, ca de fiecare dată, şi lua cu forţa şi cei mai buni jucători, că de-asta dominau Europa când alţii jucau poker la Săftica.

În acest timp, dizidenţii ghinionişti erau scoşi de 17 Nentori Tirana. Şi-i transferau, la începutul sezonului, pe tinerele staruri Dănuţ Lupu şi Dorin Mateuţ, precum şi pe marile staruri Ilie Balaci şi Rodion Cămătaru.

Noi să fim sănătoşi...

Filip Pindean