07-09-11

CĂPITANUL STELEI

Tudorel Stoica s-a născut pe 7 septembrie 1954, la Brăila. A început fotbalul la Politehnica Galaţi, unde a şi debutat la seniori, în B, în sezonul 1971-1972. Locul 4 ocupat de Poli Galaţi în sezonul de debut al lui Tudorel (4 meciuri, la 17 ani), a fost urmat de o salvare în extremis de la retrogradare în sezonul 1972-1973 (locul 16, cu 22 de meciuri pentru mijlocaşul de 18 ani), cu CSU Galaţi, şi un loc 11 în sezonul 1973-1974 (30 de meciuri, la 19 ani), cu aceeaşi CSU.

Remarcându-se prin consistenţa şi constanţa anului încheiat, a fost transferat din postura de jucător provincial de perspectivă (aflat la vârsta încorporării) de către Steaua, a făcut pregătirea de vară cu echipa, însă a fost cedat echipei-fanion a oraşului Galaţi – divizionara A, FCM Galaţi (Oţelul de azi) –, pentru care a evoluat în doar 4 meciuri în tot sezonul 1974-1975 (cel puţin aşa spun statisticile), din motive neclare. Cert este că în unele statistici, apare în lotul cu care Steaua începea sezonul.

La finele acestui an, 1974-1975 (FCM retrogradează de pe ultimul loc), Tudorel Stoica este readus la Steaua, care terminase sezonul pe locul 5 (după campioana Dinamo, ASA Târgu-Mureş, U. Craiova şi Sportul) şi fusese scoasă din Cupă încă din optimi de către Poli Timişoara. Cuplul de antrenori din sezonul încheiat (Constantin Teaşcă, secondat de Gheorghe Constantin) fusese înlocuit de o figură istorică a CCA-ului, Emerich Jenei (secondat de Carol Creiniceanu), aflat la primul mandat de principal pe banca Stelei, după ce în a doua parte a lui 1972-1973 fusese secundul lui Constantin.

Şansa lui Tudorel a fost Jenei. Nea Jmi se vedea – cel mai probabil – pe el, în urmă cu 20 de ani, în harnicul şi nespectaculosul mijlocaş venit de pe Dunăre. Acelaşi stil preocupat, chiar sobru, conştiincios, care asigura consistenţa de la mijlocul terenului (parcă, cu un pic de energie în plus la Tudorel). Cum la Steaua ceilalţi mijlocaşi centrali, marile vedete, nu doar ale echipei militare – Liţă Dumitru şi Iordănescu –, nu prea aveau obiceiul să piardă vremea prin terenul propriu, Tudorel s-a potrivit la fix pe poziţia de om care stă de veghe, la acoperire, în timp ce trio-ul Dumitru-Iordănescu-Răducanu, era în spatele, sau chiar lângă un Năstase, Troi sau Zamfir.

În acel moment, la 21 de ani neîmpliniţi, cu doar 4 meciuri în A, Tudorel Stoica devenea titular lângă nişte monştri sacri ai fotbalului românesc. Steaua îşi câştiga reperul pentru următorul 15 ani.

În primul sezon sub Jenei, în primul sezon cu Tudorel, Steaua câştigă campionatul după o pauză de 7 ani, chiar în mare stil, cu 7 puncte peste Dinamo. Cele 16 meciuri şi 2 goluri, ale lui Tudorel, nu se compară cu cele 32 de meciuri ale lui Zamfir, 31 ale lui Iordănescu sau Sameş, cele 23 de goluri ale lui Iordănescu, sau cele 17 ale lui Marcel Răducanu, dar Dumitriu IV simţea că e ultimul sezon ca titular în linia de mijloc. În acest sezon, Tudorel şi-a câştigat postul pentru următoarele multe sezoane. Steaua câştigă şi Cupa, trecând în finală de CSU Galaţi cu 1-0.

Sezonul 1976-1977 îl consacră pe Tudorel ca titular. Are 26 de meciuri şi 3 goluri, într-o linie mediană cu Dumitru şi Iordănescu (1-4-3-3), cu rezerve precum Ion Ion, Aelenei şi Florea. Steaua ratează titlul în faţa lui Dinamo şi pierde şi finala Cupei, în faţa Universităţii Craiova.

Sezonul 1977-1978 înseamnă o contribuţie consistentă la câştigarea campionatului. Tudorel are 28 de meciuri şi 1 gol, fiind un permanent garant al siguranţei. Gabi Zahiu apare şi el, ca o varianta bună, la absenţe mediene. Echipa-tip: Iordache – Anghelini, Fl.Marin, Sameş, Vigu – Dumitru, Stoica, Iordănescu – Troi, Năstase, Răducanu.

Sezonul 1978-1979 înseamnă instalarea lui Gheorghe Constantin (secundat de Vasile Zavoda) ca principal, Jenei fiind mazilit după ce câştigase 3 trofee în 3 ani cu o echipă care era obişnuită să nu câştige. Steaua ratează titlul, la 5 puncte sub Dinamo, dar câştigă Cupa, într-o finală cu Sportul studenţesc. Stoica joacă în 29 de meciuri, înscriind 3 goluri. Pe 14 octombrie 1979, Tudorel debutează la naţională, într-un URSS–România 3-1, fiind convocat de Cernăianu, aflat, şi el, la primul meci pe bancă, succedându-i lui Pişti Kovacs. Tudorel a intrat în minutul 61, în locul lui Ilie Balaci. România: Cristian Gheorghe – Tilihoi, A.Nicolae, Păltinişanu, Ion Munteanu – Balaci, Dinu, Boloni – Cârţu, Cămptaru, Răducanu.

Sezonul 1979-1980 înseamnă 26 de meciuri şi 5 goluri. Steaua pierde în mod antologic campionatul, la egalitate de puncte (44) în faţa Universităţii Craiova şi pierde în mod la fel de antologic şi Cupa, într-o finală cu Poli Timişoara.

Sezonul 1980-1981 dă startul la 3 ani de căutări (chipurile), practic o nebunie din care nu s-a ieşit decât prin implicarea lui Ion Alecsandrescu. Stoica joacă 23 de meciuri înscriind 3 goluri. Plaecă Liţă Dumitru şi Vigu, iar Tudorel capătă responsabilităţi sporite. În linia de mijloc a Stelei s-au perindat A. Iliescu, Mateffi, Isaia, Sertov, Lascău, Litan sau Ştefan Popa. Nou-venitul Ştefan Iovan a fost folosit la 2 meciuri pe postul lui Tudorel, împins la construcţie. La naţională, Cernăianu este înlocuit de... Kovacs, care, la primul meci, îi dă 30 de minute lui Tudorel, contra Cehoslovaciei. Pe 10 septembrie, cel care-l înlocuise, între timp, pe Kovacs, Valentin Stănescu, îl titularizează pe Tudorel împotriva Bulgariei, într-un amical câştigat cu 2-1 de noi (Iordănescu şi Beldeanu). România: Iordache – Negrilă, Ştefănescu, Nicolae, Munteanu – Beldeanu, Stoica, Iordănescu – Mircea Sandu, Cămătaru, Ţălnar.

Sezonul1981-1982 a fost nu supt patru regi, ci supt patru antrenori: Gh. Constantin, Traian Ionescu, Nicolae Pantea şi Cernăianu. Steaua termina pe 6 şi ieşea din optimile Cupei. Stoica II, Majearu, Balint, I. Mureşan şi Minea, apăreau lângă Iordănescu şi Tudorel (29 de meciuri, 2 goluri), la mijloc.

Sezonul 1982-1983 marca apogeul mediocrităţii. Sub Cernăianu, Steaua termina pe 5 şi ieşea din optimile Cupei, dar în lot apăreau Iovan, Eduard, Belodedici, Balint, Majearu. Tudorel era între cei 3-4 lideri ai echipei, juca iar 29 de meciuri şi înscria 2 goluri.

În sezonul 1983-1984 Emerich Jenei este reinstalat principal. Rezultatele se văd imediat. Un joc net superior, un campionat ratat la mustaţă în faţa semifinalistei CCE, Dinamo, şi o finală de Cupă pierdută în faţa aceloraşi miliţieni. Duckadam, Tătăran, Laurenţiu, Puşcaş, Fane Petcu, Lăcătuş, Piţurcă apăreau în lot. Echipa-tip: Iordache – Iovan, Belodedici, Fl. Marin, Eduard – Petcu, T. Stoica, Majearu – Balint, Lăcătuş, Piţurcă. Tudorel juca 23 de meciuri, înscriind 1 gol.

În campionatul 1984-1985, Tudorel, odată cu epurările lui Sameş, Iordache, Anghelini, Fl. Marin, devine căpitanul-plin al echipei, deşi mai purtase, şi până atunci, banderola. Avea deja 9 sezoane pentru club. Steaua câştigă campionatul, la 2 puncte peste Dinamo şi cucereşte Cupa, într-o finală cu U. Craiova. Sezonul începuse cu instalarea lui Halagian în locul lui Jenei, greşeala uriaşă fiind reparată la timp, Jenei fiind reînscăunat după 7 etape anormale, ne-steliste. La mijloc, într-un cuplu extracontinental, alături de Boloni, Tudorel joacă 30 de meciuri, înscriind 6 goluri. Se apropie de maximul carierei.

Sezonul 1985-1986 înseamnă consacrarea europeană. La 31 de ani face un sezon de vârf – fizic, mental, ca atitudine (31 de meciuri, 5 goluri). Steaua realizează eventul şi încununează 4 decenii de istorie, prin câştigarea Cupei Campionilor Europeni. Cel mai mare regret al carierei lui Tudorel a fost cartonaşul galben din meciul-retur, contra lui Anderlecht. După 10 ani sacrificaţi pentru club, căpitanul Stoica nu a putut fi pe teren la sărbătoarea din 7 mai 1986. Sunt sigur că această echipă va mai juca finale în viitor, atunci voi fi prezent negreşit, declara Stoica, imediat după finală, ziariştilor spanioli.

Aşa a şi fost, titular şi printre cei mai buni, la finala Cupei Intercontinentale, cu River Plate şi cam cel bun om al nostru la finala Supercupei Europei, cu Dinamo Kiev.

Următorii 3 ani înseamnă RĂSPLATA pe care şi-a câştigat-o Tudorel Stoica, în nesfârşitele sezoane în care era condamnat să stea pe locurile 4, 5, 6. Au fost 3 ani de strălucire maximă a Stelei, care a avut permanent, în Tudorel Stoica, catalizatorul tuturor energiilor.

În 1986-1987: 25 meciuri, 1 gol; Cupa şi campionatul (finală cu Dinamo).
În 1987-1988: 30 de meciuri, 4 goluri; Cupa şi Campionatul (finală cu Dinamo).
În 1988-1989: 23 de meciuri, 3 goluri; Cupa şi Campionatul (finală cu Dinamo).

În tot acest timp a strâns 36 de meciuri şi 3 goluri în Cupa Campionilor Europeni, jucând o semifinală şi o finală, în calitate de căpitan al Stelei şi având în palmares şi trofeul din 86.

La echipa naţională, după ce, în 1981 avea 8 selecţii, între acel an şi 1986 nu a mai avut decât 3 selecţii (una în 1985, două în 1986), Mircea Lucescu bătându-şi joc permanent de căpitanul stelist. Îl convoca în turnee lungi şi nu-l băga deloc, sau doar câteva minute, pe final. Atunci, Tudorel a refuzat să mai vină la naţională, pretextând mereu accidentări. În 1987, cu Jenei, mai bifează 4 selecţii, având un total de doar 15, în timp ce un Mircea Rednic, spre exemplu, avea, în aceeaşi perioadă, vreo 50 de selecţii, jucând exact pe postul celui care domina Europa.

Tudorel Stoica a câştigat 7 campionate, pentru Steaua.
A câştigat 5 Cupe.
A câştigat CCE şi Supercupa Europei.
Are 368 de meciuri şi 43 de goluri, pentru Steaua, în prima divizie, fiind recordman-ul all-time al clubului, ca prezenţe în tricoul echipei.

Infinit mai mult decât alţii, Tudorel Stoica merită – dacă e să merite cineva – titlul de căpitan al Stelei. Tudorel a venit şi a stat lângă Steaua 10 ani până să ajungă la maxim. A dedicat sute de meciuri şi zeci de mii de alunecări, pentru ca Steaua să termine pe locurile 4, 5 sau 6. A fost lângă club atunci când în jur fumega, a stat lângă club şi a construit alături de el. Când ajungi ca între 26 şi 30 de ani să te zbaţi pentru supravieţuire, atunci, tot ce urmează – ca răsplată a muncii şi fidelităţii – nu poate decât să-l propulseze pe Tudorel Stoica la statutul pe care-l merită pe deplin şi care-i sintetizează cariera într-un mod absolut.

Nu trebuie prea multe cuvinte pentru a explica cine este, ce-a făcut, sau ce înseamnă Tudorel Stoica.

Tudorel Stoica a fost căpitanul Stelei – din străfundurile pământului, până la cele mai înalte stele ale galaxiei. Dacă nici asta nu-l face să fie recunoscut ca fiind ceea ce este, atunci nimeni nu mai poate recunoscut niciodată, ca nimic.

Azi, 7 septembrie, steliştii au onoarea să-şi readucă aminte cine sunt.

La mulţi ani, Tudorel Stoica – eternul căpitan al Stelei!

Recunoştinţă veşnică!

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

Steaua lui Tudorel Stoica

Tudorel? E capitanul Stelei!

"Tudorel, secretul Stelei"

Tudorel Stoica: "N-as suporta sa fiu bataia de joc a patronilor!"

Tudorel Stoica, membru onorific AISS

Tudorel Stoica: "Gigi Becali nu va caştiga niciodata razboiul cu suporterii!"

Tudorel Stoica: "E inadmisibil comportamentul lui Becali fata de gloriile Stelei si fata de suporteri!"

Tudorel Stoica: "Gigi s-a declarat suporter, in ce calitate vorbeşte la TV?"

Tudorel Stoica: "Gigi va distruge Steaua!"