07-09-11

Romania - Franta Pledoarie pentru viitorul care incepe azi

Daca Ghencea este, si va ramane, indiferent de ce ii rezerva viitorul, Templul Totbalului Romanesc, National Arena poate deveni Catedrala Sportului Rege. Testul de aseara a fost unul de succes pentru suporterul roman de fotbal. Cine a fost aseara pe stadion a simtit si creat o atmosfera maxima pentru momentul sportiv actual.

Lasam din start la o parte tribuna zero unde toti parvenitii, neavizatii, pitipoancele mondene, si cei care ar fi meritat pe deplin o astfel de arena, cu multi ani in urma, s-au intalnit la un bufet plin ochi. In restul stadionului aroma este de amestec de fotbal modern si civilizatie, mixata cu baietasi din diverse suburbii echipati in tricouri cu Spania sau cu Anglia. Pe suporterul adevarat il reperezi greu, dar din fericire el mai exista. A venit sa celebreze acest moment istoric, sa onoreze adversarul si sa-si poarte echipa spre romanescul acum ori niciodata.

Din pacate pentru el, cei care duceau razboaiele calificarilor in noroaie si nisipuri cu fani inghesuiti ciorchine pe gradene de lemn, care faceau cu Danemarca ACUM pe Ghencea, sunt in tribuna amestecati cu lichelele politice, smecherii de Dorobanti si pitipoancele venite in pelerinaj la noul mall. Pe teren alearga generatia NICIODATA care nu a crezut in ea, s-a prabusit mereu sub povara trecutului, si nu a vazut nimic in viitor. Pe final, suporterul roman de fotbal a taxat asa cum stie el generatia niciodata, in timp ce diversele somitati se repezeau deja catre intunericul vietii din spatele artezienelor luminate. Cultura turmei este adanc inradacinata in fibra romanului, pentru ca, desi poti evacua stadionul in 10 minute mai trebuie sa petreci o ora ca sa te poti deplasa pe bulevardele din jur... Bucarest le Petit Paris mon Cher!

Revenind la ovalul de beton, este o bijuterie arhitecturala, in care 2.000 de baieti pusi cu adevarat pe cantat pot crea o presiune extraordinara. Veti vedea la meciurile Otelului din Liga, si poate de ce nu si la ale noastre in Europa League ca acustica perfecta stadionului va face sa se creeze un vaiet senzational fara prea mult efort. Din acest vaiet materializat aseara in clasicul “Pe ei pe mama lor” se poate pune o presine fantastica pe orice adversar. Incerc sa sa fac un exercitiu de imaginatie si sa transpun pe acest stadion, finala cu Rapid de Cupa, Supercupa cu Dinamo, Preliminariile cu Standard sau UEFA cu Rapid si Boro. Vocile de atunci ar fi distrus pur si simplu adversaul. Corul din 10.000 de piepturi ros-albastre ar fi pus la pamant pe oricine, si poate ca blestemul din 2006 s-ar fi rupt… Daca…

Partea frumoasa a vietii romanului este ca, atunci cand are stadion, nu mai are fotbal si viceversa. Gazonul pe care toti au sarit sa-l blameze ne-a ajutat aseara sa ramanem in picioare, si sa obtinem la puncte o remiza pentru viitor. Pe o iarba biliard, francezii i-ar fi mancat pe Luchin si pe Chiriches, asa i-au botezat si calit pentru un viitor la care speram de cand ne stim.

M-am uitat la toti jucatorii din generatia de aur cum priveau cu jind la tribune si cu regret la gazon. Pentru ei acest stadion este la fel de nedrept precum golul lui Kenneth Andersson din 94. Ei sunt niste oameni care au realizat mult din putin, astazi beneficiem de nimicuri care au preferat sa se imbete pulbere inainte de un joc cu ospatarii, decat sa ne faca pe noi fericiti si sa slujeasca zeul fotbal. Ca acest stadion sa devina un teatru al viselor, este nevoie ca actorii sa ne ofere si altceva decat pantomima. Pentru ca, odata cu acest stadion senzational viitorul a inceput azi.

Alex (keluboss)