20-08-11

Povestea unui drogat

Povestea unui drogat ar începe prezentându-l pe acesta căutându-și disperat doza zilnică, medicamentul care l-ar ține pentru (încă) câteva ore în viață. Mai nou, acest termen de ”drogat” a fost lipit parcă suporterului de stadion, dar nu oricărui tip de suporter, ci acelui care contestă anormalitatea din clubul său, acela care reprezintă un ghimpe în dictatura prezentă în fotbal. Niciodată un suporter spălat pe creier, însetat de scandal și circ tv, dornic de a cumpăra și colac de toaletă cu sigla clubului, nu poate fi catalogat drogat, ci un suporter model. Un suporter care susține patronatul, care mereu dă vina pe antrenor, care așteaptă cu nerăbdare emisiuni pe GSP TV, Sport.ro, etc, pentru a da câte un sms, doar pentru a își vedea numele scris pe sticlă. Drogații în schimb, sunt prezentați ca niște maimuțe fără creier, dornice de scandaluri, bătăi, violențe, totul pentru a își satisface pofta lor nebună de adrenalită.

Modelul tipic de ”drogat” prezentat în presă, se aseamănă foarte mult cu modelul borfașului de bloc, acela care era cunoscut în tot cartierul drept un pierde vară pus pe scandal. Oare mai contează când mulți dintre acești drogați sunt prezenți în cadrul unor emisiuni televizate și au un limbaj și un paralimbaj elaborat? Că demostrează de fiecare dată că nu sunt animale violente, ci mulți vă sunt colegi de breaslă, mulți au facultăți terminate, masterate sau chiar doctorate? Oare mai contează acest aspect, când modelul tipic de ”drogat” a fost imprimat mai puternic decât un chip, în mintea maselor sclave?

Îmi amintesc o scenă celebră din filmul lui Brian de Palma, ”Scarface”, în care celebrul Tony Montana spunea: ”Voi aveți nevoie de oameni ca mine, aveți nevoie de oameni ca mine ca să îl arătați cu degetul și să îl considerați băiatul rău”. Aceast discurs din film se poate aplica perfect în categoria suporterilor/fotbalulul românesc, deoarece scuză incompetența celor se autoproclamă suporteri ai vreunui club. Este mult mai convenabil să arunci vina pe o categorie de drogați, decât să îți asumi vina pentru eșecurile și lenea proprie. Este mult mai ușor, cu ajutorul mediei, să produci un adversar pe care să arunci cu ușurință vina, să pui pe seama lui declinul Stelei. Dar oare putem discuta de un declin al Stelei? Când mase spălate de creier țipă exact ca niște descreierați, când un interlop, creditor, fost puscăriaș, bișnițar, etc se urcă pe maybach? Oare am decăzut atât de mult încât să ridicăm la rang de valori, prost gustul? Hoția? Delicvenții?

De ce ne mirăm? Este vina drogaților, însă nu oare aceeași categorie de ”drogați” s-a trezit într-un decembrie 1989 și și-a dat viața pentru normalitate, libertate, onoare? În schimb sacrificiul lor a fost transformat într-un circ, masele sclavagiste au reușit să transforme sistemul românesc în ceva mai rău decât comunismul. Vina drogaților de peluză este clară, iar aceștia trebuiesc bătuți, abuzați și interziși, aceștia trebuie să dispară pentru a nu cumva să distrugă linia dreaptă de dictatură, însă în spatele fiecărei figuri care prostează împotriva distrugerii Stelei, se află o idee, o ideologie, iar oricât de mult vor fi bătuți, chinuiți, această idee nu o să dispară, ci o să se consolideze, pentru că iubirea pentru Steaua LIBERĂ nu poate fi doborâtă. Doza de care drogații de peluză au nevoie se numește normalitate.

I.N.Money