15-08-11

Inca un meci "acasa"

Vine Steaua uite acus… si probabil ca mai departe stiti si voi. Duminica, zi de meci, un meci cu Universitatea Cluj ce se anunta a fi pe teren propriu.

Altadata parca era un motiv de sarbatoare, acum, parea sa fie o zi oarecare, orele treceau, iar meciul se apropia. Cu aproximativ doua ore inainte de fluierul de start o iau la pas pe acelasi drum in care meci de meci mergeam spre stadion... dar unde era acea aglomeratie, unde erau acele grupuri de “nebuni” vopsiti pe fata, cu jobene, tricouri si fulare ros-albastre de pe strada, care se indreptau in acelasi loc cu mine. Unde era acea aglomeratie, claxoanele, steagurile, fularele legate la oglinzi si muzica cu versuri ce contineau “Steaua” data la maxim. Unde erau acei “viteji” care treceau pe langa tine cu acceleratia calcata, si din spatele unui geam jumatate inchis sa se auda un “hai Dinamo”.

Toate aceste lucruri marunte erau disparute din peisaj, toata lumea parca uitase ca astazi juca Steaua “acasa”.

Ajung in 13 septembrie, nimic... nocturna care se vedea in zare era stinsa, lumea mergea plictisita spre case de parca nimic nu avea sa se intample peste doar cateva zeci de minute.

Dar asa era... in acea zona altadata ros-albastra, nimic nu avea sa se intample in aceasta seara... iar eu in loc sa fac stanga spre stadion, fac dreapta spre barul unde urma sa vad meciul de “acasa” al Stelei.

Intru, dar la poarta nu ma controleaza nimeni, ma asez, dar nu pe scaunul din Ghencea, ci pe un scaun de la terasa, platesc, dar nu era biletul, ci doar berea pe care urma sa o consum in timpul celor 90 de minute.
Eu sunt in Ghencea, meciul incepe, dar nu aici langa mine, ci undeva la 60 de kilometri distanta intr-o atmosfera de Cupa Liceelor, dar nici macar, pentru ca am jigni elevii care striga pentru scolile lor.

Atmosfera se mai anima in minutul 20 cand isi face aparitia galeria celor de la U Cluj si fodul sonor este acoperit... acum U juca “acasa” !

1-0, 2-0, Costea si Rusescu marcheaza pe rand, dar imediat se indereapta spre centrul terenului, cu cine sa sarbatoreasca reusitele? Dupa doar cateva zeci de secunde vulcanul din tribune erupe, marcase si Clujul, dar era cu totul altceva, fanii isi impingeau echipa de la spate spre inca un gol, dar din partea alor nostrii liniste... Stelistii jucau “acasa”.

Vine si fluierul de final, atunci se dezlantuie si fanii, de fapt nu, simpatizanii Stelei, dar nu sa salute actorii din teren care au alergat 90 de minute... ci patronul, deabia acum incepuse adevaratul meci, tiki taka Barcelona, sus, sus, sus...

Pentru mine, meciul nu se mai incheie cu vocea crainicului care ar fi spus sa salutam jucatorii, ci cu vocea unui comentator... “si acum, legatura in studio”. La iesire nu mai era inghesuiala, dar brusc mi-am adus aminte ca nu ieseam de pe Ghencea, plecam acasa din localul in care am vazut meciul, lumea nu mai canta, striga si se bucura pe drum spre casa, acum lumea statea la o masa si privea la televizor declaratiile “la cald”

Ies, mai privesc o data nocturna stinsa, si o iau usor spre casa... echipa mea mai jucase inca un meci “acasa”.

Daniel-Ionut