13-08-11

La revedere, Champions League!

Probabil cel mai rău lucru care i se putea întâmpla acestui fotbal mioritic corupt a fost prezența directă în grupele Ligii Campionilor. În orice țară mai puțin bananieră, acest lucru reprezenta un element de glorie, un indept pentru patroni să investească în continuare în infrastructură, în sistemul de tineret al clubului, în orice, însă cu condiția ca acest lucru să însemne progres pentru clubul în cauză. În România, prezența automată în grupele ligii a dus la extinderea caracatiței blaturilor, sferelor de influență și mai ales corupției pe toate planurile. Împinși de la spate de o presă lihnită după circ, prostituție sportivă și rating, fotbalul românesc s-a prăbușit complet și-a pierdut și ultima fărâmă de normalitate pe care o avea. Au apărut valize, arestări, suspendări, ar lipsi execuții în stil mafiot, ca acest tacâm grotesc să fie complet.
Cu toate acestea, nu ne putem abține în a ne întreba, cum oare organele de justiție trec atât de ușor cu vederea asemenea cazuri. Creditorul Stelei este acuzat de răpire, sechestru, mită, etc și este chemat la DNA, iar acesta se prezintă doar dacă are chef și când are chef? Acesta face câte o remarcă total ”întâmplătoare” legată de o datorie pe care Dică o are, înaintea unui meci contra echipei acestuia, joc în care Dică participă total demoralizat, iar la final ne trezim cu un simplu ”am glumit” care șterge cu buretele total această întâmplare până săptămâna aceasta, când următorul client este Boștină, iar autoritățile locale dorm, fără nicio grijă?

Un alt bun prieten, mai nou rudă, Cristi Borcea, celebrul vânzător de butelii, cunoscut de absolut fiecare personaj din fotbal drept cel ce ține în mână întreg arbitrajul mioritic. Episoadele în care oameni precum Altmaier, Corpodean sau Burloiu au nenorocit partide întregi sunt clasice, însă niciodată nu a fost măcar odată cercetat pentru acuzele care i-au fost aduse. Lista poate continua până la infinit cu aceste personaje care au distrus și ultima fărâmă de normalitate din țară și au pretenția ca ”produsul” pe care ei îl vând, să fie cumpărat cu peste 100 de milioane de euro. Când avem asemenea sistem bolnav, atunci oare de ne mirăm că majoritatea fotbaliștilor sunt după chipul și asemănarea patronilor? Bețivi, fumători, interesați mai mult să facă rost de numărul de telefon al prostituatelor din showbizz-ul românesc, decât să nu se facă de râs cu San Marino.

Aș fi ipocrit să neg bucuria pe care o simt că din sezonul următor prezența directă în grupe nu mai este posibilă și mai ales că vor apărea mari lacune în buzunarul celor care creditează cluburile și care le-au adus în pragul acestui faliment total, însă cu toate acestea, vina ne aparține și nouă. Suntem vinovați că am acceptat această infuzie de prost gust, fără să ripostăm și am acceptat-o până la punctul în care nu mai este cale de întoarcere.

I.N.Money