03-08-11

Chiriasul

Stadionul si numele. Ultimile legaturi cu Steaua Bucuresti, singurele care ne mentin speranta. In clipa in care acestea vor fi inmanate ORICUI si nu neaparat oierului, va disparea practic orice posibilitate de control asupra brandului. Din acest motiv este foarte important ca nimeni, niciodata sa nu detina exclusivitate asupra celor doua, fiind de preferat acordarea de drepturi limitate asupra acestora, adica ce s-a intamplat pana in acest an in termeni contractuali cu George Becali.

In urma cu ceva timp, fix in ziua in care ma pregateam sa condamn lasitatea unor barbati din MApN incapabili sa apere imaginea unui simbol national, am citit in presa demersul legal al acestora cu privire la revendicarea siglei si a numelui „Steaua”. Trecand peste vina evidenta a ministerului in pierderea exclusiva a controlului asupra destinului administrativ al clubului de fotbal in beneficiul unei singure persoane, gasesc ca acest gest, fie si unul lipsit de motivatie intrinseca, e reparatoriu si necesar.

„Daca aprin absurd MApN castiga, atunci Steaua va disparea” s-a grabit sa declare George Becali. O mare tampenie, apreciez eu. In primul rand, adevarata Steaua a murit din clipa in care a intrat in posesia (Slava Domnului, inca relativ limitata) a unui singur om. I-a murit spiritul, publicul a plecat de langa echipa, scandalurile au curs garla. Despre modul in care s-a facut trecerea nu mai fac pomenire, au facut-o la milimetru colegi de-ai mei fix pe acest site scotand in evidenta elemente pentru care in alte tari s-ar face lejer puscarie. Mai mult, in clipa in care echipa deja a plecat din cartierul Ghencea, dupa ce publicul a parasit-o si pe fondul unor proteste virulente, disputandu-si meciurile de acasa pe diverse arene sportive ale tarii, se mai poate vorbi de faptul ca Steaua mai traieste?

Sincer, este mult mai important ca Becali sa fie oprit, este mult mai important ca „Steaua lui”, adica aceasta maniera de a gandi fotbalul, sa moara. Iar din acest episod sa invatam cu totii si sa nu uitam niciodata.

Nimeni si nimic nu l-a obligat pe Becali sa investeasca la Steaua. Aceasta este diferenta, argumentul suprem care face diferenta intre drept si nedrept in ceea ce-l priveste. „Lasati-l ca a bagat bani” nu mai e un argument atat de solid mai ales daca punem in balanta faptul ca omul a iesit pe plus de cand s-a aciuat in fotbal dar si cantitatea de rau imprimata, prejudiciul de imagine. Exista standarde de performanta si pentru investitori, iar fanii echipei Liverpool o stiu mai bine. Becali nu a fost biciuit si nici amenintat cu inchisoarea pentru ca sa investeasca ceva banuti la Steaua. El a vrut-o, s-a gudurat, a aruncat cu bani, a amenintat, a pus presiune si a obtinut ce a vrut.

Din nefericire pentru el nu a putut intra in posesia celor mai importante elemente, stadion, sigla si – indraznesc s-o gandesc – a legaturii puternice care exista intre romani si aceasta echipa. Ar fi fost strigator la cer ca o echipa imensa cum este Steaua Bucuresti sa intre in exclusiva-i proprietate, mai ales in conditiile in care el a preluat un brand construit in timp dar fara a-i plati si datoriile acumulate pana in momentul preluarii.

Adevarul este dureros pentru George Becali in aceste momente: este proprietar doar pe ce a reusit sa inchirieze din Steaua, in istoria Stelei el detine doar o pagina, adevarat este-una neagra, iar istoria fotbalului il va consemna drept proprietar al unei facaturi transformata din Steaua in FC Pipera, adica fix reflexia personalitatii sale in fotbal.