01-08-11

Din lumea a patra a fotbalului

Să trecem puţin peste evoluţia barceloneză a Stelei la Constanţa şi să poposim, săptămâna aceasta, hăt departe, pe meleaguri uitate...în urna a patra valorică.

Acolo unde, după ani de management luminos (ce vor continua cu exact aceiaşi oameni), a ajuns în sfârşit şi naţionala noastră. E drept că, dacă e s-o spunem p-a dreaptă, devin tot mai curioase (şi puţin explicate) criteriile după care sunt alcătuite aceste urne valorice. Ce-o fi făcut Norvegia de-a ajuns în urnă cu Spania? Dar Muntenegru cu Franţa? Despre noi şi bulgari nu mai e nimic de zis: e limpede că acest tandem de succes din ultimul val de aderare la UE e sortit să rămână împreună, fie că-i place, fie că nu.

Părerile sunt unanime că n-a fost chiar rău. Adică, se putea şi mult mai rău. La o primă vedere, e greu să susţii contrariul. Pe de altă parte, pentru cine are puţină răbdare, nu e greu de ghicit că suntem încă tributari unor vechi nume mari: nimeni nu s-a resemnat încă cu Slovenia drept o forţă a fotbalului european, darămite cu Slovacia. În sens opus, nostalgicii acelui magic 5-1 din Ghencea vor suspina, poate, discret văzând-o pe vechea noastră cunoştinţă Ţara Galilor colegă de urnă şi de suferinţă cu Malta şi San Marino.

Din urna I, e limpede că mai rău nu putea fi decât cu Spania. La fel de rău, zic eu, ne-ar fi fost cu Germania şi Italia. În schimb, ne putea fi mai bine, în special cu Croaţia, Norvegia şi Grecia, în faţa cărora măcar n-aveam un complex de inferioritate (acum, după cum se vede, nimeni nu discută, fie şi ipotetic, despre locul I).

Din urna a II-a, sigur că Franţa ne-ar fi oprit respiraţia, în vreme ce Serbia ne-ar fi dat frisoane. Suedia, Danemarca şi Slovenia ar fi fost un excelent prilej al unor vechi revanşe, dar n-a fost să fie. Ne vom lua revanşa (istorică?) faţă de Turcia, care nici ea nu mai e ce-a fost. Dar nici noi nu mai suntem cei de-acum 20 de ani, când un meci cu Turcia ar fi fost o formalitate şi nimic mai mult.

Din urna a III-a, era mult mai rău cu Cehia (în schimb Muntenegru e în urna a doua?!?), mai rău şi cu Ucraina. Poate ceva mai bine cu Israel, ceva mai rău cu Irlanda şi Belgia (Belgia care mereu ne lua faţa acum două decenii...). S-a lăsat din nou cu resentimente istorice, la Bucureşti va veni Ungaria. Poate de data asta nici ei nu se vor întoarce cu spatele la imnul nostru şi nici noi nu-l vom hudui pe-al lor. Poate vom reuşi să fim detaşaţi, iar cel mai bun să câştige. Şi Transilvania să rămână unde e, că-i e bine.

În urna a V-a, ne putea fi mai greu cu Finlanda, iar cârcotaşii vor zice că şi cu Armenia. N-avurăm şansa unei deplasări fraţeşti în Basarabia care simte româneşte, aşa că ne vom mulţumi cu Estonia. Şi cu Andorra din urna a VI-a, ca seria să fie completă.

E bine, e rău? E bine, aparent, pentru că putea fi mai rău. Dar România nu mai e demult ce-a fost şi, dincolo de nume, sunt multe care s-au pierdut şi puţine semne că le-am putea recâştiga. Cu Sandu şi Dragomir am ajuns în lumea a patra a fotbalului. Ratarea Mondialelor din 2014 nici măcar nu ne va părea surprinzătoare, când vom fi plecat cu a patra şansă. Peste ani şi ani, vom suspina după vremurile când eram în aceeaşi urnă cu Georgia, Lituania şi Albania.

Ovidiu