17-07-11

Despărţirea de Ştefan Sameş

Prietenii, foştii colegi sau admiratorii vor putea să-şi ia rămas bun de la Ştefan Sameş de luni, de la ora 10:00, cînd corpul său va fi depus în biserica Sfînta Treime din Dudeşti, din apropierea Pieţei Alba Iulia. Familia a decis ca slujba sa aiba loc marti, incepand cu orele 12:00, la biserica Sfinta Treime din Dudesti, urmand ca înmormîntarea să aibă loc la cimitirul Izvorul Nou(zona Dristor), în jurul orei 13:00.

În noaptea de 16 spre 17 iulie 2011, în jurul orele 02:00, unul din fiii preferaţi ai clubului Steaua a fost ales să completeze echipa ce se formează, încet-încet, prin lumi mai bune.

Născut la 14 octombrie 1951, la Dobroieşti (Ilfov), Fane Sameş a fost unul din marii apărători din istoria fotbalului românesc şi una din figurile-icoan ale Stelei.

Produs 100% al Centrului de Copii si Juniori al Clubului Steaua – La vremea aceea, Steaua avea doua astfel de Centre. Unul în Ghencea şi altul la "23 August", acolo unde m-am format eu. Era o preocupare sporită pentru tinerii jucători şi acest lucru avea sa se vadă mai târziu – Fane Sameş avea sa fie unul din cei doar 7 stelişti din istorie care va câştiga trofeului acordat Celui Mai Bun Fotbalist Român al Anului.

Fane Sameş are 274 de meciuri pentru Steaua, ocupând locul 5 într-un clasament all-time, dupa Tudorel Stoica, Lăcătuş, Iordănescu şi Vigu. În total, are 388 de meciuri în prima divizie, înscriind 21 de goluri. În cupele europene are 12 meciuri şi 2 goluri. La Naţională are 49 de meciuri şi 3 goluri. A câştigat 2 Cupe şi 2 Campionate pentru Steaua. În 1979 a fost declarat cel mai valoros fotbalist român al anului.

Fundaş central extrem de puternic, un adevărat colos ce părea că nu poate fi doborât niciodată şi de nimeni, Sameş s-a impus ca reper pentru postul de apărător, în anii 70, aprecierile depăşind, în nenumărate rânduri, spaţiul autohton. Detenta formidabilă, tehnica de deposedare, răutatea pozitivă, precum şi o calitate mai rară – şutul-bombă –, încununau (sau poate doar explicau) atitudinea marţială, de adevărat lider, pe care o emana nea Fane.

Dacă pentru steliştii mai tineri este doar unul căruia i se spune fostă glorie, apelative precum ministrul apărării nemainsemnând nimic în beţia de epitete aruncate azi, pentru cei care au avut plăcerea a-l vedea jucând, Fane Sameş rămâne un etalon de atitudine şi statură pentru ce însemna expresia jucător de Steaua.

Unul din puţinele produse ale clubului militar, neîndoielnic, la cel mai înalt nivel, alături de Iordănescu, Marcel Răducanu, Ilie Dumitrescu sau Dan Petrescu, nea Fane Sameş se constituia într-un tezaur ce se cerea expus, apărat şi cinstit.

Exponent al Stelei anilor 70, una din cele mai iubite generaţii din istoria, nu a Stelei, nu a fotbalului, dar chiar a întregului sport românesc, Sameş şi-a concretizat întreaga cariera nu sub forma statisticilor, nu sub forma trofeelor, nu sub forma laudelor de moment, ci prin zecile de mii de suflete care au pulsat la unison lângă el (chiar dacă mult prea departe), de atunci şi până azi.

Zeci de mii de suflete care îi confirmă la modul absolut viaţa şi care îi garantează că ceea ce s-a întâmplat, că ceea ce a făcut (şi el, şi alţii) nu va fi trecut cu vedere nicioadata şi nu va mai fi uitat în veci.

Prin conştientizarea etapele care au dus la dispariţia lui Fane Sameş (începută cu mulţi ani în urmă şi finalizată bestial, într-un mod sfâşietor), Steaua şi steliştii ar trebui să-şi câştige procente uriaşe din raţiunea lipsă care a permis cadrul care a permis drama.



Din acest punct de vedere, Ştefan Sameş face o ultimă intervenţie salvatoare prin deposedare, urmată de o pasă lungă de 50 de metri – DE PARTEA CLUBULUI PE CARE L-A IUBIT ATÂT DE MULT –, posibil cea mai importantă deposedare salvatoarea şi posibil cea mai importantă pasă lungă de 50 de metri.

Odihneşte-te în pace, nea Fane!

Mulţumim pentru tot!

Suporterii Stelişti

---