25-05-11

Unde mergem noi, domnule?

Aşa cum mediul climateric şi geografic influenţează caracteristicile psihice ale unui popor, reprezentând o uriaşă determinantă asupra a ceea ce va deveni pshihologia particulara a acelui neam, prin toate acele materii sufleteşti care intră în compoziţia semnăturii etnice, la fel se exercită – de către mediul înconjurător – o influenţă directă, asupra indivizilor care-şi revendică o apartenenţă la varii micro-cosmosuri, individualizate prin semnături particulare.

Nu există stelişti, dinamovişti, rapidişti, există Steaua, Dinamo, Rapid.

Nu există stelişti Semper Svperiori, există (eventual) Steaua Semper Svperioară. Nu steliştii au câştigat CCE, Steaua a câştigat-o! Nu steliştii au dominat Europa, Steaua a dominat-o! Nu steliştii sunt acoperiţi de glorie, Steaua este!

Nu există dinamovişti blatangii, securişti, care câştigă prin orice mijloace şi calcă pe cadavre, fiind urâţi de o ţară întreagă, există Dinamo securistă şi miliţieneasca, care câştigă prin orice mijloace şi e urâtă de o ţară întreagă.
N-ai niciun merit că eşti stelist, după cum n-ai nicio vina că eşti dinamovist, sau invers. Pentru că opţiunea de a fi fanul unei echipe nu se ia la 25 de ani, cand analizezi tu frumos, logic, toate aspectele morale, pro şi contra, şi decizi că Rapid te reprezinta mai bine decât Steaua, sau invers. Devii suporter cand ai 5-10 (până-n 14) ani, pe un motiv haotic, pueril, fără nicio legatură cu ce o sa reclami tu, mai târziu, că ar fi produs decizia.

Ca oameni, în sine, nu-i nicio diferenta între suporterii Stelei şi cei ai Rapidului, sau ai lui Dinamo. Este o diferenţă între Steaua, Rapid, Dinamo, şi această diferenţă modelează caracterul, adică însăşi fiinţa suporterilor echipelor respective, ca REZULTAT FINAL şi nu ca MOTIV al apartenenţei.

Suporterii sunt, ca rezultată şi nu ca premisă, după chipul şi asemănarea clubului pe care au ajuns să-l simpatizeze în mod întâmplător şi se modelează exclusiv după acţiunile (adică după personalitatea) lui, fără a avea niciun merit şi nicio vină, în termeni absoluţi.
Aici apare problema. Dacă suporterii, captivi printr-un motiv haotic, care a provocat adeziunea sentimentală, sunt rezultatul fidel al acţiunilor acelui club, atunci este evident că, prin transformarea materialului sufletesc, adică prin adăugarea de amestecuri de felurite forme şi grade de consistenţă, se transformă şi ei, în relaţie directă cu lipsa de opunere şi protest la schimbările efectuate şi la rezultatul obţinut.

Fulare, prietenii Oli şi Seche, valize, 2 titluri în 10 ani, 0 Cupe în 12 ani, Mache, bomboane, sute de jucători obscuri, Mimi, circ, mulţi ţigani, joc defensiv, multe oi, câştig cu orice preţ, mediocritate, mizerie, frustrare, brichete, raportare la alţii, comisii, Ţiţi, carnaval.

Ce-i mai rău în Dinamo şi Rapid s-a transferat şi la Steaua, adicăte şi la stelişti, care nu mai sunt stelişti, dar, de fapt, în mod dramatic, chiar sunt. Amestecuri de felurite forme şi grade de consistenţă care au dus la transformarea materialului sufletesc al Stelei şi al steliştilor...

După 5 ani de umilinţe, pe toate planurile, şi după 12 ani în care Steaua a cedat Cupa, dezvoltându-şi spiritul, adică personalitatea găinii de curte, steliştii recunosc transformarea, o accepta, o confirmă şi o impun şi asupra viitorului clubului, prin limbile scoase de plăcere la gândul măreţ al unui bacşiş aruncat pe jos.

Dacă, acum 10 ani, steliştii erau nemulţumiţi când se câştiga titlul, fără să bată la 2-3 goluri pe Dinamo, azi, steliştii sunt nişte chelneri de bacşişuri mici, scăpătaţi, zdrenţăroşi şi rupţi în fund, dar fuduli nevoie mare, gata să-şi pună gaj următorii ani de mizerie, pentru nimic altceva decât pentru reconfirmarea certitudinii că aceşti ani vor veni. Tocmai prin gajul lor.

Întrebarea lui Moromote, din finalul primului volum, rămâne mai actuală ca oricând
„Unde mergem noi, domnule”?
Unde dracu` mergem?

Steaua nu e Moartă, Steaua se Transformă