09-03-11

Coana Mita

Când a venit să-l lingă pe cel care-l facuse cioban opărit, cel despre care promisese că nu va mai lucra în viaţa lui cu el, căci preferă o moarte în picioare unei vieţi în genunchi şi preferă să locuiască într-o cutie de carton decât să mai fie în preajma lui, dânsa încă mai avea creditul unora pentru care raţiunea era atât de îndepărtată de ei, pe cât erau cuvantul şi onoarea de dânsa.

Mai toţi cei care contau uitau ce făcuse dânsa în primul mandat, când îl instigase pe ciobanuul obraznic la violul asupra Stelei, deformându-i caracterul spre devianţele de azi. Toţi uitau că Piţurcă făcuse echipa, că Zenga o disciplinase defensiv şi că Olăroiu a dus-o mai departe decât era posibil. Toţi uitau că jucătorii erau câştigaţi la cărţi de ciobanul opărit şi că dânsa era doar o băgătoare de seamă foarte tupeistă, care lua ochii, pe la televizor, ca să pară că face ceva.

După ce Dan Petrescu a plecat de la Urziceni, toti uită cum dânsa a fost capabil de atâta perversitate şi nesimţire, încât să-l atace şi pe cel care a construit – singur –, o echipă şi nişte performanţe fantastice, de pe înalţimile cărora să se îmbuibe dânsa şi să încerce din răsputeri să le asume ca merite proprii. Aşadar, dânsa a lovit, în repetate rânduri, cuprins de frustrare, în cel care l-a adus, la cerere expresa, la Urziceni, adică cel care i-a dat o mână uriaşă de ajutor, după ce Ciobanul care s-a indragostit de toate oile pe care le-a pascut, i-a dat un şut în cur, pentru că se obrăznicise şi începuse să-i scapere ochii dupa comisioane. De pe urma adevăratelor sale realizări, Carlos, Andrey, Saban, Elton. Si câţi or mai fi fost, dacă nu era dat afară cu flit.

Degeaba te dai tu orgolios şi încerci să impresionezi publicul. Du-te dracu' de zdreanţa naibii! Eşti prea obraznic şi tu o cauţi cu lumânarea! Te mănâncă pielea! Tot un nimeni o să rămâi. Becali avea dreptate, dar faptul dânsa era un nimeni o ştiau destul de puţini pe atunci. Lumea nu ştia că toată activitatea dânsei fusese posibilă datorită pilelor şi nepotismului (la Galaţi, unde taică-său şi naşu-său conduceau oraşul), perversităţii şi trădării (l-a lucrat pe Marius Stan, care acum va câştiga campionatul, în echipa făcută de el singur, cu un buget pe sfert cat Urziceniul, şi fără portocalii în spate), apoi iar nepotismului şi pilelor (l-a impus Hrebenciuc la Steaua, prin naşul său, care a condus devalizarea Sidex-ului), apoi iar perversităţii şi trădării (l-a lucrat pe Piţurcă, căruia îi zâmbea în faţă, zi de zi, dar îl injura la Becali), apoi căpuşatului şi tupeului obraznic prin care ieşea în faţă şi-şi punea poalele în cap, răţoindu-se la câte un arbitru, sau la vreun Borcea (cu toate umilinţele de rigoare, cu trabucuri stinse pe frunte), si părând ca ar fi condus, sau măcar ar fi avut vreun merit real, la Steaua.

Când să înceapă hegemonia, s-a spart tot ce construise Piţurcă şi continuaseră Zenga şi Oli şi dânsa, ca şi la Galaţi (când a dat de greu), a început să-şi arate talentele de manager, de pe înălţimea meritelor inventate în cele 2 titluri şi parcursul european. Detalii cum ar fi faptul că spunea despre Goian ăsta-i jucător de echipă de retrogradare, patroane, unde doar respingi mingile, nu poate juca la Steaua, precum si detalii că a fost cel care a insistat pentru Bănel, sau că se scremea să acrediteze necesitatea unui stil defensiv, nespecific Stelei şi că, de fapt, dânsa era doar animatoare în clubul ăla, sau detalii că avea episoade isterice, în care dispărea câte o săptămână fără să anunţe si nu mai ştia absolut nimeni unde e, abandonând clubul (cum a fost înaintea meciului cu Lyon, de acasă), se uită.

Ştim cu toţii ce praf s-a ales când dânsa a început să ia, într-adevar nişte decizii pe-acolo. Fireşte, nu înainte de a-l acuza pe Olăroiu, după ce dânsa fusese forţată să plece, că nu şi-a dat demisia cu el, în solidar, şi că astfel, dă dovadă de lipsă de caracter, de parcă nu Becali îl adusese pe Oli, de unul singur, şi de parcă nu dânsa îi datora lui Oli cartea de vizită pe care scria semifinala Cupei UEFA şi de parca Oli se uita la dânsa altfel decât la o lipitoare, pe care o tolera, căci prin dânsa, controla informaţia către Becali, adică prin dânsa, jucand-o cu niste ate subtiri, de nu s-a mai vazut, Oli controla clubul. Dânsa îşi puse poalele în cap şi începuse să se răţoiască, de la o distanţă sigură, la Oli, care făcuse posibilă toată performanţa pe care încerca dânsa s-o deturneze ca fiind meritul ei, cum spune dânsa azi, pe la toţi care au chef s-o asculte.

Lumea nu avea de unde să ştie cine e dânsa, cu adevarat, şi nici ce imagine are dânsa, cu adevărat, între toţi cei care o cunosc. Lumea era în ceaţă şi după episodul Urziceni, primul din istoria fotbalului de la noi când un antrenor îşi aduce un preşedinte. Pe dânsa. De fapt, dintr-o mărturisire de atunci, nepopularizată azi, din păcate, rolul dânsei a fost clar explicat de către cel care a adus-o, Dan Petrescu: MM e preşedintele ideal. L-am adus căci avem nevoie să ne apere cineva la televizor! Vă e clar ce contribuţii şi ce fişă a postului a avut dânsa! Să facă ce ştie mai bine, adică să se stropşească la fitecine, să se lupte cu adversari pe care dacă nu-i gaseşte, să-i inventeze, să-şi puna rolul de actriţă (proastă) în slujba creării unei atmosfere care să intimideze şi să aducă un avantaj celor care-i dădeau o pâine, prin exonerarea lor de sarcina lăturilor zilnice. Aici era domeniul dânsei. Ca şi la Steaua, unde atât Piţi, cât şi Becali confirmau că l-am adus să apară la televizor, să vorbească, să stea cu fanii. Animatoare, deci.

Lumea nu s-a lămurit nici după ce dânsa l-a atacat pe Dan Petrescu, ieşind pe toate posturile de televiziune, cu fustele în cap şi bătându-şi joc de cel datorită căruia se poate lăuda marele manager cu titlul de campioană si cu parcusul din Ch. League: Dan Petrescu nu a procedat corect! El nici măcar nu si-a luat „la revedere” de la jucători! Şi, in plus, atacă clubul nostru, l-a vrut la Kuban pe Bilaşco, dar a făcut o ofertă jignitoare (sic!) de 500 de mii. Am rămas cu un gust amar, mai ales că noi am lucrat împreuna mult timp. Eu am avut ultimul cuvânt în toate transferurile. (Nota Bene!) Am crezut că sînt prieten cu Dan Petrescu, nu mă aşteptam niciodată să vină cu o ofertă pe 3 februarie şi încă una în bătaie de joc. Nu mă aşteptam la aşa ceva, Dan Petrescu mi-a promis că numele lui Galamaz şi Bilaşco vor mai fi pronunţate la Kuban. Nu mă poate convinge niciodată Dan că e corect ce a făcut!

Ăsta e personajul! Aşa a facut şi la Galaţi, unde l-a înjurat pe Marius Stan la cei de la Sidex, apoi pe cei de la Sidex la cei din presă, când a plecat. Aşa a făcut la Steaua când i-a injurat pe fraţii Becali la Piturcă şi Gigi, cand a ajuns acolo, apoi pe Piţurcă la Gigi Becali şi pe Gigi Becali la fraţii Becali, când a plecat de acolo. Aşa a făcut şi la Urziceni, unde i-a injurat pe Piţurcă, Oli, Gigi Becali celor din presa si de-acolo, apoi l-a înjurat pe Dan Petrescu lui Mitica Bucsaru, înainte ca dânsa să plece. Aşa a făcut şi după ce a plecat, când l-a injurat pe Mitică Bucşaru la cei din presa şi la Gigi. Asta e viaţa dânsei.

Asta, printre foarte multele alte măscări în toate părţile, fără a-şi alege niciodată o parte şi fără a avea o tabără definitivă, nici proprie, nici adversă. După cum bate vântul şi după context. Azi îl injur pe Becali, mâine mă pup cu Becali. Azi stau cu fraţii Becali, mâine îi injur pe fraţii Becali. Azi sunt frate cu Oli, mâine îl injur pe Oli. Azi sunt frate cu Petrescu, mâine il injur pe Petrescu. Azi mai bine locuiesc in carton, mâine mai bine iau 10 mii. Azi dacă Stancu se transferă la Steaua, îmi tai capul, mâine...Azi sunt cu Bucsaru, mâine îl injur pe Bucşaru. Azi naşul meu mă face ceea ce sunt, mâine n-am mai vorbit cu el de opt ani. Azi mă hlizeam cu Guzganul, mâine îi torn în pahar lui Cocoş. Azi negociez cu Dinamo, mâine pup Steaua, azi îmi doream să piardă Steaua, ca să dau eu bine, recunosc, mâine nu i-am dorit niciodata răul Stelei. Azi pentru mine Steaua e totul, maine mai bine iau 5000 şi de la Digi.

Azi eu cu presa am avut întotdeauna relaţii bune, mâine De ce a intrat Steaua in silenzio stampa? Că aşa am vrut eu, căutam motiv, vreau să văd cum se tîrăşte presa în genunchi la mine".

Azi a fost ideea mea de a ne pune în genunchi, chiar dacă nu e originală, dar trebuia să ne mulţumim fanii cumva. Asa am simtit in acel moment, ca un gest de respect pentru fani, mâine apar nişte imagini (date doar o singură data si nereluate, apoi, din păcate) în care dânsa se duce la galerie, se lipeşte de panoul publicitar, în timp ce câteva zeci de inşi urlă către dânsa: „În genunchi! În genunchi!” . Dânsa este transfigurată la faţă şi, îngrozită de frică, face exact ce-i dicteza intimitatea ei psihica veleitară – de lichea –, care arată, fără putinţă de tăgadă, cine este – în esenţă –, dânsa. Se întoarce către jucători, cu faţa deformată sub imperiul fricii şi al caracterului umil, servil, schimbător, pervers, oportunist, mizer, pe care-l forţează şi asupra celor din jurul lui, fotbalistii Stelei ingenunchind la comanda dânsei: Ne punem în genunchi?! Bă, să moară mă-sa, ne punem in genunchi! Hai, ca doar asa ii potolim pe ăştia! Şi face ce face de când se ştie, se aruncă în genunchi pentru că aşa i s-a cerut si aşa a inteles dânsa că poata depăşi momentul, într-o dovadă clară a vieţii duse până atunci şi într-o dovadă clară a descrierii fidele a dânsei şi a tot ceea ce poate aduce dânsa la Steaua. Intriga, minciună, pervesitate, imoralitate, circ, laşitate, perversitate. Pe dânsa.

Azi (7 martie, ora 18:30, la Fanatik) dacă Gigi alege să-l aducă pe Cîrţu antrenor, atunci îmi văd de drumul meu. În cazul în care Cârţu vine în Ghencea îi urez succes, dar cu mine nu va lucra, tot azi (peste 2 ore, la gsp) Nu-mi dau nicio demisie! Azi (ora 18:30, Fanatik) eu cînd spun un lucru, nu mă răzgîndesc, tot azi (peste 2 ore, la gsp) bă, ia nu mai băgaţi voi strâmbe, că n-am spus nimic de nicio demisie!

Azi mâine voi avea o discuţie lămuritoare cu Gigi (acel Gigi „decât să lucrez cu tine, mai bine stau într-o cutie de carton”), mâine, nicio lamurire, in afară de faptul că, din câte se înţelege, dânsa va fi omologul lui Demollari, ca scouter, în ceea ce înseamnă încă o încercare de schimonosire a neinterpretabilei fraze: dacă Gigi alege să-l aducă pe Cîrţu antrenor, atunci îmi văd de drumul meu.

În declaratia pe care dânsa o va da peste 2-3 zile, când îşi va pune iar fustele în cap şi va da înca un spectacol dizgraţios cu ifosele sale muiereşti, în numele Stelei, pe lângă faptul că rămâne valabil ce-am stabilit – Degeaba te dai tu orgolios şi încerci să impresionezi publicul. Tot un nimeni o să rămâi. Miţa-biciclista! – dânsa va spune că, de fapt, misiunea lui este mult mai importantă şi că lucreaza (chipurile) la viitorul clubului, pe care el îl va stabili, într-o mare proporţie, urmărind jucătorii ce vor fi transferaţi în vară (voi investi 10-15 milioane), stabilind contacte, discutând cu antrenori mari, informându-se, documentându-se, lucrând pentru Steaua pe care o va construi el din vară. Că de fapt (vezi-Doamne) la asta s-a referit când a spus dacă Gigi alege să-l aducă pe Cîrţu antrenor, atunci îmi văd de drumul meu . Drumul lui spre construirea gloria Stelei, franz!

Fireşte, cei care l-au crezut până acum îl vor crede din nou, omiţând amănuntul neglijabil că dânsa a primit un şut-declaraţie in bot de la Becali, care n-a lăsat-o nici măcar să aibă veto la alegerea antrenorului unui sezon compromis, adică n-a lăsat-o (chiar sub ameninţarea demisiei) să ia parte (cu riscul despărţirii, să plece, dacă nu-i convine) la ceea ce însemna o decizie minoră în comparaţie cu închipuitele şi inventatele puteri (din vară) care-i vor aduce meritele pe care le va construi viteazul nostru, căruia (chipurile) i se va da mână liberă să creeze o noua Steaua, dar din vară, nu de acum, căci din vară va avea decizie pe investiţii de 10-15 milioane şi va aduce ce antrenor şi ce jucători vrea, dar acum nu se poate nici măcar, nu să aleagă antrenorul, dar măcar să se opună unui nume, şi nu într-un nou început, care implică o responsabilitate uriaşă căci centreaza tot proiectul, ci într-un sfârşit previzibil şi într-o fundătură neimportantă, care are ca singură miză locul 4 sau locul 6. Aşa va spune dânsa!

Ieri Îmi văd de drumul meu, Nici vorbă să mai rămân dacă Sorin Cîrţu va fi numit antrenor la Steaua. Am trecut peste problemele pe care le-am avut cu el în trecut, dar nu am cum să lucrez cu un antrenor care nu a avut rezultate. Plec dacă vine el, e clar mâine o să spună (peste 3-4 zile) o să am atributii mai importante decât să lucrez cu Cârţu! Deci Becali n-o bagă pe dânsa în seamă la alegerea unui antrenor pentru un sezon compromis, în care decizia nu mai are nicio importanţă, dar o va asculta pe dânsa ( de care nu-i păsa dacă-şi dădea demisia), pe viteazul nostru, care se va lupta până în vară, pe 10 mii pe lună, cu duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, ca să urmărească şi să propuna (chipurile) jucatorii si antrenorii noului proiect. Ăla net superior ca investiţii (10-15 milioane), importanţă şi responsabilitate marginalei decizii a angajării unui antrenor de închiriat, pe 2 luni, decizie marginală pentru care Becali s-ar fi despărţit fără să clipească de dânsa, dar, în lumina acestor evidenţe, este clar că îi va da puteri din vară...

Rezumând, ieri dânsa era manager general cu puteri maxime, azi este scouter. Ieri dânsa anunţa că pleacă odată cu Lăcătuş, azi nu mai pleacă odată cu Lăcătuş. Ieri dânsa anunţă că pleacă dacă vine Cârţu, azi nu mai pleacă. Ieri dânsa scuipă, azi dânsa linge. Ieri era cu stânga, azi e cu dreapta. Ieri se aruncă în genunchi din „respect”, azi vedem că din frică şi laşitate, ieri era cu ăia, azi e cu ăilalţi, ieri era cu noi, azi e cu voi, mâine iar cu voi, azi îi place în picioare, mâine se chinuie să rămână în genunchi (pe 10 mii), ieri îl injură pe Răzvan Lucescu, mâine e prieten cu Răzvan Lucescu. Ieri îl susţine pe selecţioner până la capăt, mâine nu-l mai susţine pe selecţioner până la capăt, ieri îl înjură pe Gardoş, mâine îl pupă pe Gardoş (ca să-l înjure pe la spate), ieri Tănase e o ruşine ca purtător de banderolă, eu n-aş fi acceptat niciodată aşa ceva, mâine e decizia patronului şi o respect. Ieri am trăit cele mai frumoase momente din viaţă la Steaua, mâine la Urziceni am petrecut cele mai minunate clipe ale carierei. Ieri sunt stelist de mic, mâine Nu ţin nici cu Steau, nici cu Rapid. Mai mult, să ştiţi că simpatizez cu Rapid. Ieri galeria Stelei este incredibilă, mâine fanii giuleşteni sunt, de departe, cei mai buni din ţară. De departe! Ieri a aaceptat să fi fost preşedinte la Rapid, mâine n-aş putea lucra niciodată la alt club decât Steaua. Ieri n-aş putea lucra niciodată la alt club decât Steaua, mâine negocieaza cu Dinamo. Ieri, pentru mine demnitatea înseamnă totul, mâine în genunchi, pentru 10 mii pe luna, redus la ceea ce este – zero – prin excluderea de la decizia marginală de a avea veto – sub ameninţarea nebăgată în seamă (semn că nu înseamnă nimic, dacă rămâne sau dacă pleacă) a demisiei – la numirea unui antrenor pentru 2 luni, decizie care nu mai contează dacă duce Steaua pe 4 sau pe 6. Ieri drept de semnătură şi putere maximă în club, azi redus si arătat la minimul pe care-l reprezinta dânsa la Steaua, arătându-i-se că nu înseamnă nimic şi că poate să-şi dea sănătos demisia (e treaba lui), că oricum nu e decât măscăriciul de serviciu (l-am adus să facă atmosferă în vestiar) la Steaua. Ieri pe mine nu mă poate îndoi nimeni, niciodată, mâine îndoit pe 10 mii si pe 5 mii, pentru a fi clovn, în continuare (MM o sa urmareasca jucatorii ăia, băi Meme-ule, tată, nu-ţi dai nicio demisie, nu fi fraier, lasă-i să vorbească, noi avem treaba noastră), într-o promiscuitate morală maximă, care demonstreză, foarte clar, cine este dânsa, marea doamnă a fotbalului românesc.

Ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa, ieri aşa – mâine aşa...

Disperarea dânsei a dus-o la ultimul stadiu de demenţă, torentul de spurcăciuni greţoase pe care l-a slobozit, cu o isterie feminină specifică, asupra lui Victor Piţurcă, coana Vica e la menopauză, coana Vica nu are voie să intre în vestiar, că nu-i dau eu voie, că în vestiar intră doar bărbaţii, ţaţa Vica e o bătrânică ajunsă la menopauză, dar tot e bunicică, nici măcar original sau estetic – doar greţos –, fiind expresie a încercării de a compensa ascedentul lui Piţurcă asupra dânsei, replica fiind clar supradimensionată şi mult-exagerată, adică isterica, expresie a dezechilibrului psihico-hormonal care scoate la iveală, în momentele delicate, adevărata natură jegoasă şi mizerabilă a dânsei, care speră să abată atenţia de la fapte, printr-o refulare infectă şi stridentă a tuturor complexelor de care suferă!

După Plec dacă vine Sorin Cârţu, e clar. În cazul în care Cârţu vine în Ghencea îi urez succes, dar cu mine nu va lucra, dânsa inventează o împăcare care ar fi avut loc şi în urmă căreia îi va da tot concursul lui Cârţu.

Încheind apoteotic Eu sunt managerul general al clubului şi ce decid eu asta se va face. Clar!, penibilul situaţiei nu pare să o mai sinchisească pe dânsa şi nici măcar nu mai realizează că pierderea controlului asupra situţiei şi asupra sa însăşi nu mai crează altceva decât paşi rapizi şi apăsaţi spre relevarea adevăratei mizerii pe care o reprezintă.

Personajul pare onest în trăirea vacuum-ului său interior şi îşi asumă existenţa creată dintr-o serie ciclică de tumbe morale, pe care, ca un clovn cu experienţă – consacrat în rolul de măscărici –, dânsa le execută cu din ce in ce mai puţină abilitate, lăsând să se vadă, foarte transparent pentru din ce in ce mai mulţi, ce se ascunde în spatele tonelor de cosmetice şi a fustelor înfoiate puse în cap.

Coana Miţa îmbătrâneşte urât. Coana Miţa...



Filip Pindean