27-02-11

Picaj (I)

Iata faptele:

In sezonul 1996-1997, Steaua intra in pauza de iarna de pe locul 1, la egalitate de puncte (35) cu FC National, ceea ce era considerata o contra-performanta.

Cu 11 victorii, 2 egaluri si 4 infrangeri, golaveraj 34-19, Steaua era dur criticata pentru evolutia considerata „modesta si ingrijoratoare”.

Linia de clasament, dupa tur:
1996-1997 / locul 1: 17 11 2 4 34:19 35 (+8)

Precedentele 5 linii de clasament ale Stelei, la finele turului, aratau astfel:

1991-1992 / locul 2: 17 10 4 3 27:13 24 (+8)
1992-1993 / locul 1: 17 14 2 1 46:9 30 (+14)
1993-1994 / locul 1: 17 12 3 2 29-7 27 (+9)
1994-1995 / locul 1: 17 10 5 2 35-11 35 (+8)
1995-1996 / locul 1: 17 12 3 2 42-18 39 (+15)

Campionatul a fost castigat de Steaua, la 5 puncte in fata echipei de pe locul 2, National. Steaua jucase in grupele Champions League, cu Atletico Madrid, Borussia Dortmund (castigatoare, in acel an) si Widzew Lodz, dupa ce trecuse, fara emotii, de campioana Belgiei, Bruges. Toate tunurile erau puse pe antrenorul Titi Dumitriu, care era inamicul public numarul 1 al presei si al suporterilor, fiind acuzat de incompetenta crasa si comportament nedemn de functia de antrenor al Stelei, fiind acuzat de „minciuna, inconsecventa, frica, faptul ca e tinut in post datorita pilelor”!

Titlurile abundau in exprimari gen Vai de Steluta noastra!, sau 20.000 de spectatori i-au cerut demisia lui Titi Dumitriu!, presa avand o atitudine dura (adica exigent-normala) la adresa performantelor Clubului Steaua.

„Performanta este ca ne-am calificat in Champions League! Ce vreti mai mult? Orice punct castigat de acum inainte este ceva extraordinar!", spunea Titi dupa meciul pierdut acasa in fata Borussiei, cu 3-0, o echipa formata din internationali nemti Campioni Europeni cu 4 luni inainte, cu Balonul de Aur in echipa, Sammer, castigatori in acel sezpon al Champions League.

Cristian Geambasu (acelasi si nu altul cu cel de azi, fizic macar, ca altfel...) isi exprima deschis opinia cu privire la declaratia lui Titi Dumitriu: „Asta doriti pentru Steaua, domnule Dumitriu? Sa ne bucuram ca am luat locul altora? Sa fim atat de multumiti ca ne canta fanfara imnul Champions League incat sa uitam ca avem un golaveraj de 0-7? Nu vi se pare ca ne cereti prea mult”?

In acel an Steaua spulbera cu 3-0 – in Ghencea –, pe Universitatea Craiova, cu 3-1 pe Rapid, cu 3-1 pe Dinamo, si tot cu 3-1 pe National, in pen-ultima etapa, intr-o victorie categorica care i-a adus titlul. Era un an considerat extrem de slab pentru Steaua, care pierduse 7 meciuri (niciunul cu rivalele, insa) si arata o scadere deprimanta!

La finele turului, Steaua avea o medie de varsta a lotului de 24,5 ani si o cifra de 166 de mii de spectatori. Era, de departe, echipa cea mai puternica din Romania, avea jucatori tineri, de cota, precum Adi Ilie, Filipescu, Sabin Ilie, Ciocoiu, Rosu, Denis Serban, Calin, Baciu, Miu sau jucatori maturi precum Stelea, Prodan, Militaru, Nagy, Lacatus, Csik, Bucur Bogdan, Matei, Rachita, Rotariu, Ilie Stan, unii dintre ei monstri sacri ai clubului.

In acel moment, Steaua avea datorii de 1. 5 milioane de dolari, dupa o gestiune de 6 ani, care a adus 5 titluri de campioana, si jucatori, in lot, de 25 de milioane, cotatie la grila (adica suma minima pentru care puteau pleca).

Era considerat un an modest, pentru nivelul Stelei, cu suporterii exprimandu-si nemultumirea fata de „contraperformante” si cu presa impunand un standard normal de exigenta pentru nivelul Stelei.

XXX


In sezonul 1997-1998, Steaua termina turul pe locul 2, la egalitate de puncte cu Rapidul lui Mircea Lucescu, cu linii de clasament aproape identice.

Rapid Bucuresti / locul 1 17 12 3 2 34:13 39 (+12)

Steaua Bucuresti / locul 2 17 12 3 2 39:19 39 (+15)

Observati ca diferenta era de doar 1 gol (+21 pentru rrapizi si +20 pentru Steaua). Echipa noasta statea mai bine in clasamentul adevarului (+3) si pornea ca favorita in retur.

La inceputul sezonului, noul presedinte al Sectiei de Fotbal, Marcel Puscas, l-a instatal ca antrenor principal pe fostul secund al lui Titi la Steaua si al lui Halagian la Dinamo, Mihai Stoichita.

Reactia presei a fost dura, Stoichita fiind considerat un antrenor mediocru pentru anvergura Stelei, promovat ca principal pentru ca „vorbea bine si avea relatii bune cu toti”. Ioanitoaia, printre altii, s-a exprimat public despre decizia lui Puscas: „Nu-i cam mare palaria, Marcele”?

Fata de sezonul precedent, plecasera Adrian Ilie, Iulian Filipescu, Ilie Stan, Sabin Ilie, Bogdan Stelea si Daniel Prodan. Plecasera cei mai bine cotati 6 jucatori, adica mai mult de jumatate de echipa.

Sezonul e punctat de blatul cu PSG, care a insemnat o pata uriasa pe obrazul Stelei. Parcursul din campionat – cu echipa stransa in jurul a 6 jucatori de experienta: Lacatus, Rotariu, Rachita, Militaru, Matei si Ritli si completata cu manjii Miu, Reghecampf, Rosu, Danciulescu, Ciocoiu, Denis Serban, Munteanu, Raducan, Baciu, Lincar – a fost solid, daca vedem care este azi reperul, dar era considerat „sovaitor”, prin standardul de atunci cu privire la Steaua.

Lupta pentru titlu a fost dusa cu echipa presei, Rrapidul lui Mircea Lucescu, care avea o vrajeala cordita in el si care decretase ca „Steaua trebuie oprita prin orice mijloace”!

In tur, Steaua invingea cu 2-1 la Craiova, facea 2-2 in Ghencea cu Rrapid, dupa ce, in munutul 53 conducea cu 2-0, in ceea ce Tolonta titra: „S-a rupt ceva!”), invingea cu 3-1 in Stefan cel Mare (dupa ce, la pauza, era condusa cu 1-0).

In retur, Steaua care „nu mai era ce-a fost” invingea cu 2-0 Universitatea Craiova, distrugea cu 5-0 pe Dinamo, facea un 1-1 in Giulesti, dupa ce fusese condusa la pauza, cu 1-1 („Ciocoiu, Ciocoiu / A-ngropat gunoiu`”!) si castiga titlul in ultima etapa, prin infrangerea Rapidului la Craiova, cu 80 de puncte fata de cele 78 ale insoritilor care erau singuri contra tuturor, cu ofiterii de Militie si Securitate George Copos, Dinu Vama, Constantin Anghelache, Mircea Lucescu, Mircea Rednic, Ovidiu Sabau, Danut Lupu, ca lideri ai puritatii visinii.

Marcel Puscas era demis din functia de presedinte de catre ministrul Dudu Ionescu, din cauza divergentelor cu privire la forma de separare a sectiei de fotbal, vicele Danilescu fiind numit interimar de catre comandantul Clubului.

Era considerat un sezon care arata ca „Steaua a obosit si nu va mai alerga singura”, desi partidele excelente din Cupele Europene (dubla cu TSKA, turul cu PSG, dublele cu Fenerbahce si Bastia precum si turul Aston Villa), erau la ani lumina fata de nivelul fotbalului romanesc (in acel an, Dinamo performa impotriva lui Knattspyrnufelag).

Prin faptul ca Steaua castiga campionatul in ultima etapa, era considerat un sezon modest, de catre suporteri, care incepusera vociferarile, si de catre presa, care marsa pe „Scaderea definitiva a Stelei”.

XXX

Sezonul 1998-1999 o gaseste pe Steaua, in tur, pe locul 3, la 10 puncte de locul 1, Rrapid si la 7 puncte de locul 2, Dinamo.

1998-1999 / locul 3: 17 10 4 3 31:15 34 (+7)

Conducerea Clubului a fost preluata de un Consiliu de Administratie format din 23 de membri, prin transformarea sectiei de fotbal a CS Steaua in AS FC Steaua Bucuresti (organizatie non-profit, care imprumta patrimoniul de la MApN, careia ii da anual raporturi cu privire la situatia financiara a situatiei). Adunarea Generala, formata din 108 membri, alegea, odata la 4 ani, un presedinte al CA. Viorel Paunescu a fost investit cu primul mandat, pe perioada 1998-2002.



Era cea mai slaba jumatate de campionat din ultimul deceniu.



Dupa inceputul campionatului, cu Stoichita ca principal, inainte de finele turului Emerich Jenei a fost instalat ca director tehnic. Steaua a terminat campionatul pe locul 3, la 8 puncte de campiona Rapid.

Suporterii au avut raiduri violente, initial la adresa jucatorilor si antrenorului, apoi la adresa celui care preluase Clubul si care era RASPUNZATOR UNIC de starea patrimoniala si morala in care se gaseste Clubul pe care-l administra!


XXX


Sezonul 1999-2000 a gasit-o pe Steaua, la finele turului, pe locul 6, la 10 puncte de liderul Dinamo. Condusa de Emerich Jenei, echipa arata incredibil de prost, managementul defectuos al lui Paunescu, fiind exacerbat de ajutorul domnului Jenei.

1999-2000 / locul 5: 17 9 1 7 33:31 28 (+1)

Nu retrogradarea sportiva este de subliniat, ci este de subliniat cum a reactionat stelistii la un umilitor loc 6.

Ceea ce este important este REACTIA STELISTILOR la starea in care fusese adusa Clubul, de O SINGURA PERSOANA.





Pe atunci, stelistii nu puneau botul la vrajelile celui care avea conducerea clubului si care spunea: „Steaua joaca ca in vremurile bune”! Sau „Dati-ne 8-9 luni, ca sa creasca acesti jucatori si veti vedea o noua fata a echipei!” Sau „Nu baga suporterii bani”!

Pe atunci, stelistii erau uniti si nu erau invartiti ca niste marionete de cel care distrugea clubul. Stelistii protestau prin tacere la meciuri, sau prin proteste violente (singurele care au efect) la adresa violatorilor clubului.

Stelistii erau foarte clari: Plecati! Plecati! Plecati!

Si lasati pe altii, buni-rai, daca voi ati demonstrat ca nu sunteti in stare!

Pe atunci, toti stelistii aveau ceva de spus si actiunile lor contau ENORM in stabilirea destinului Stelei.

Pe atunci si presa avea ceva de spus si impunea standard cu privire la pretentiile Stelei si facea ce era normal, adica forma opinia publica prin exigenta care trebuie aplicata in judecarea prestatiilor Clubului.



Pe atunci, presa urla in gura mare opiniile celor care aparau Steaua sau celor care aratau ce inseamna conducerea Stelei: „Paunescu a luat un club pe de-a moaca si o echipa care valoreaza 38 de milioane $ la grila UEFA si cu care isi face matrapazlacurile”!

Presa era de partea normalitatii, fiind o presa onesta in sine, ca institutie, cu toate ca majoritatea celor care o formau, adica ziaristii, erau corupti, spre deosebire de azi, cand nu mai sunt atatia corupti, dar presa este corupta complet, intim, ca institutie.

Pe atunci, Presa nu deforma realitatile in asemenea hal incat sa transforme negrul in alb. Pur si simplu prezenta realitatile, care aratau ca la Steaua nu trebuie acceptata decat performanta, disciplina, talentul si rezultatul, intern, international si in meciurile cu rivalele.

Iar asta forma si CONSTIINTA PUBLICULUI STELIST LARG.



Nu punea nimeni botul la minciunile STAPANULUI si Paunescu era tratat asa cum trebuie tratat oricine crede ca e STAPAN peste milioane de suflete: ca un administrator vremelnic, DELEGAT sa conduca Steaua, atata timp cat urmarea si indeplinea vocatia de performanta, emanata din traditia, adica din sufletul Clubului.

Nu se impiedica nimeni de amenintari, de figuri istorice care aducea clubului rusine, de promisiuni, de santaje emotionale, de plansete sau zbierete. Toti aveau un singur scop: binele Stelei!

Stelismul inca traia!

Iar titlurile presei erau: „Pentru Steaua, amanarea este o tactica paguboasa”!

„Paunescu – game over”!

„Paunescu a reusit sa transforme Steaua intr-un Club neserios! Mi se pare si normal sa aiba o imagine buna in tara. La un Club atat de celebru, omul e poleit cu aur. Doar este mare boss, nu?

Apare toata ziua la televizor, in ziare, se tine aproape de personalitatile politice, toti cred ca face numai bine. In spate insa, se ascund multe lucruri urat mirositoare”!

Paunescu a demonstrat ca nu poate conduce Steaua! Trebuie sa plece!

Indemnul gazetarului Nicolae Cristea ramane azi la fel de actual ca acum 13 ani: Tristetea incomensurabila a iubirii ros-albastre imi toarce caierul gandurilor.

Ce s-a intamplat in cetatea anticelor vestigii istorice? Cum, unde, cat, de ce s-a gresit?

Domnilor, Steaua este iubirea fara de sfarsit a marilor nebuni ai arenei din Ghencea, dar nu numai.

Aveti datoria morala sa creati o noua Stea!

Iar atunci STELISTII ERAU LA UNISON pentru indepartarea celui care producea drama clubului nostru, acela fiind UN SIMPLU OM, de care nu se puteau impiedica sute de mii de oameni, si din cauza (si VINA) caruia nu putea sa fie distrusa Steaua!

(va urma...)

Grupul de Veghe

CLICK AICI pentru a citi la o rezolutie mai buna facsimilele de mai sus!