home
26-02-11

Emisiunea "Replay" si-a dat cu firma-n cap

Replay este, de departe cel mai generos concept care este prezent pe o piata tabloidizata si canibalizata, care produce doar deseu. Emisiunea Replay reprezinta o oaza de normalitate intr-un ocean de mucegaiuri si noroi.

Replay reprezinta un format exceptional pentru o piata de presa (asa-zis) sportiva, cu un nivel sub orice critica, al calitatii si chiar al onestitatii demersului jurnalistic in sine, dar, daca ne gandim mai bine, emisiunea Replay nu este nimic altceva decat o atitudine sanatoasa, expresie a unei unei stari de normalitate.

Replay ni se pare ceva exceptional tocmai pentru ca nivelul pe care-l impun gsp-ul si prosport-ul, adica Intact si Pro, este jignitor la adresa bunului-simt si are ca unic rezultat rapida indobitocire a populatiei, ingroparea sportului – prin deformarea sa completa –, si ca unic scop producerea de sute de milioane care intra in buzunarele stapanilor lor, pe mormane de cadavre, actuale, dar mai ales viitoare.

Replay pare – prin contrast cu jegurile cocalare care conduc presa sportiva –, ceva fabulos. De fapt, Replay reprezinta un gest minim pe care-l fac angajatii Televiziunii Romane, institutie care este unica detinatoare a arhivelor cu filmarile evenimentelor sportive din Romania, de pe vremea lui Carol si pana spre sfarsitul anilor `90.

Este un gest minim de decenta si moralitate sa nu stai cu bucile platite din bani publici pe o comoara, cum este arhiva TVR. Astfel, cele doua ore saptamanale reprezinta o bine-venita evadare pentru iubitorii sportului adevarat, premiera – pentru cei mai tineri – si momente superbe, cu amintiri, pentru cei mai varstnici.

Emisiunea, formata (in principal) din reluarea selectiva (si extensiva) a meciurilor memorabile (si unele chiar istorice) ale echipei nationale si ale echipelor romanesti de club, atat in cupele europene, cat si in campionat sau in cupa, (mai ales) in perioada dinainte de 1989, reluare grupata tematic, sub varii forme, produce emotie si fascinatie, revendicandu-se ca un format de mare calitate umana si profesionala, pentru cel care priveste.

Aceasta calitate resimtita de receptor (exacerbat, datorita conditiilor de mediu stiute), nu este, insa, in ce ne priveste, corespondenta efortului depus de (cei doi) emitatori. Altfel spus, cam multe laude pentru ceva care nu reprezinta decat normalitatea! Mai mult, neavand contra-reper, Replay pare un etalon absolut, fara puncte de control pentru telespectatorul neavizat sau pentru cel care, prin varsta, nu poate impune elemente critice cu privire la informatie, care este luata cu beneficiu de adevar absolut.

Pe cat de necesare aceste emisiuni, pe atat de obligatorie este acuratetea informatiei istorice transmise de cei 2 amfitrioni, care si-au capatat un statut de educatori ce-i obliga enorm.

Olaianos este modest, ca nivel de cunostinte, fiind la statutul unui microbist mediu, in niciun caz la nivelul unui profesionist. Din aceasta cauza, elibereaza constant diverse perle (remarcate imediat de cunoscatori), care arata ceva si mai ingrijorator si anume faptul ca nivelul sau nu este mediu si atat, ci faptul ca nivelul sau nu poate fi determinat, avand multe lacune inadmisibile, care sunt ascunse prin informare (adica invatarea papagaliceasca a unor informatii, inaintea emisiunilor). Faptul ca Olaianos este un foarte modest cunoscator al fenomenului, la nivel de profesionist, nu ne-ar interesa prea mult, dar problema apare atunci cand, prin cateva fumigene invatate pe din afara (si citite in timpul emisiunii, cu un ochi pe foaie, ca sa nu uite), emite diverse judecati de valoare, care sunt absolut ilare, falsuri sau erori clare, dar care pot crea sau modela anumite constiinte.

Mitran este cu trei clase peste Olaianos, fiind un jurnalist care a fost un microbist inrait, inainte de a fi ziarist, si care face meseria de cronicar de sport din vocatie. Asta nu acopera toate pozitiile gresite pe care le-a avut de-a lungul timpului, pe varii subiecte, sau unele frustrari, dar, in calitate de cunoscator, este din alta dimensiune fata de Olaianos. Asta nu justifica, in nicio forma, apelativul maestre, cu care este gratulat Mitran de catre Olaianos, intr-un mod si cu o insistenta care, dupa ce a trecut prin stadiul amuzant, apoi ridicol, apoi enervant a ajuns burlesc.

Deci, Replay este o emisiune care iese cu niste merite supradimensionate, caci ceilalti sunt niste pigmei. E de bun-simt ca, fiind angajat TVR, sa (incerci sa) valorifici un tezaur pe care ai monopol.

Pana mai ieri, urmaream Replay cu placere, balbele lui Olaianos neparand altceva decat o pata de culoare, lacunele sale nearatand decat un om care vrea sa se depaseasca. Incercarile lui Mitran de a trage turta pe o anumita spuza, la anumite subiecte, nu era nici asta foarte deranjanta, fiind facuta in niste limite, care nu deformau realitatea, ci doar o interpretau, in niste canoane de bun-simt, totusi. Mutarea emisiunii pe programul 1 al TVR m-a bucurat prin faptul ca era o oarecare apreciere la adresa unui principiu, caci o prea mare audienta nu s-ar fi obtinut, fiindca promovarea era tot zero, iar telespectatorii fideli tot aceeasi.

Prima editie de pe TVR 1 a emisiunii Replay – pe langa un nou serial, care prezinta campania de calificare a Romaniei la Coupe du Monde 1998, prin transmiterea de rezumate extensive, cu toate jocurile (inclusiv amicale) de dupa Anglia `96 – a propus telespectatorilor, prin vocea celor doua gazde, un nou concurs, Echipa secolului 20.

În fiecare ediţie a emisiunii "Replay", publicul telespectator votează echipa preferată din concursul " Echipa secolului 20".

Pentru a demonstra că esti fan al emisiunii "Replay" şi pentru a câstiga unul din premiile oferite de sponsorii noştri în fiecare ediţie a emisiunii sau marele premiu, trebuie să urmareşti emisiunea şi să participi la concursul "Echipa secolului 20" trimiţând un sms la 1200 cu numărul alocat echipei favorite începind de luni 21.02.2011 din momentul lansării concursului şi pînă la finalul concursului.

Fiecărei echipe propuse ii va corespunde un număr, iar SMS-ul trebuie să conţină numarul corespunzator echipei favorite.

PREŢUL UNUI SMS ESTE DE 0.6 EUR/MESAJ FĂRĂ TVA.



Pana aici, toate bune si frumoase. Se vrea popularizarea fotbalului adevarat, printr-o parghie de co-interesare a publicului. De fapt, este un pretext prin care cat mai multi novici sa fie atrasi pentru ca sa se familiarizeze cu niste mari echipe, adica este un mod eficient de a se preda istorie, adica de a se face educatie in domeniul fotbalului romanesc istoric. Ia sa vedem in continuare.

În prima ediţie "Replay"-ul vor propune 24 de echipe care au facut istorie in fotbalul românesc iar participanţii trebuie să voteze minim 1 echipă. Pe parcursul concursului care se va desfăsura în perioada 21.02-27.06.2011 toţi telespectatorii sunt invitaţi să voteze echipa preferată dintre propunerile făcute. Pe parcursul concursului, periodic, echipele cele mai puţin votate vor fi eliminate astfel încit la ultima editie să fie anunţată echipa câştigătoare.

Asadar, se propun 24 de mari echipe din istoria fotbalului romanesc, din care sa aleaga publicul. Cele 24 de echipe sunt, pe calea interpretarii logice si literale, echipele care au facut cea mai mare „istorie in fotbalul romanesc”. Intr-o interpretare ne-cocalareasca, este vorba despre cele mai reprezentative 24 de generatii din istoria fotbalului romanesc, care si-au pus amprenta pe sufletul jocului, prin ce-au facut si ce-au reprezentat pentru fotbalul romanesc.

Si mai clar, aceste 24 de echipe – adica 24 de generatii – sunt propuse nominal de catre Replay, fara alegeri, consultari sau alte modalitati publice de a ajunge la acesata lista. Replay a oferit lista pe care ea singura a produs-o intern.


Echipele propuse pentru "Echipa secolului 20" sunt:

1. CHINEZUL TIMIŞOARA 1925 - trimite sms cu "VOT1"

2. ROMÂNIA 1930 - trimite sms cu "VOT 2"

3. ROMÂNIA 1934 - trimite sms cu "VOT 3"

4. RIPENSIA TIMIŞOARA 1936 - trimite sms cu "VOT 4"

5. ROMÂNIA 1938 - trimite sms cu "VOT 5"

6. PETROLUL 1966 - trimite sms cu "VOT 6"

7. RAPID 1967 - trimite sms cu "VOT 7"

8. ROMÂNIA 1970 - trimite sms cu "VOT 8"

9. UTA 1970 - trimite sms cu "VOT 9"

10. U CRAIOVA 1974 - trimite sms cu "VOT 10"

11. FC ARGES 1979 - trimite sms cu "VOT 11"

12. DINAMO 1981 - trimite sms cu "VOT 12"

13. U CRAIOVA 1983 - trimite sms cu "VOT 13"

14. DINAMO 1984 - trimite sms cu "VOT 14"

15. ROMÂNIA 1984 - trimite sms cu "VOT 15"

16. STEAUA 1986 - trimite sms cu "VOT 16"

17. STEAUA 1989 - trimite sms cu "VOT 17"

18. DINAMO 1990 - trimite sms cu "VOT 18"

19. ROMÂNIA 1990 - trimite sms cu "VOT 19

20. ROMÂNIA 1994 - trimite sms cu "VOT 20"

21. STEAUA 1995 - trimite sms cu "VOT 21"

22. ROMÂNIA 1996 - trimite sms cu "VOT 22"

23. ROMÂNIA 1998 - trimite sms cu "VOT 23"

24. ROMANIA 2000 - trimite sms cu "VOT 24"


Cum Replay este o emisiune cu un rol pronuntat in educarea publicului, cum este si institutia TVR, nu putem sa nu remarcam niste gafe de netolerat din partea celor care si-au asumat acest demers, care – prin forta lucrurilor –, impune cele 24 de generatii propuse, ca fiind – ele si nu altele – ca cele care „au facut istorie in fotbalul romanesc”.

Suntem nevoiti sa insistam, prin faptul ca Replay propune aceste 24 de echipe pe criteriul ca au facut „istorie in fotbalul romanesc”, si sa reiteram faptul ca, la nivelul constiintei publicului, cele 24 de echipe sunt cele mai reprezentative sau cele mai valoroase, sau, si mai clar, sunt cele care au facut cea mai mare „istorie in fotbalul romanesc” Pe cale de interpretare logica, echipele care nu au patruns in acest top, sunt inferioare, ca pondere, ca anvergura si ca impact, celor 24 de echipe propuse, caci altfel ar fi fost ele acolo.

Nu insistam, acum, pe niste vicii conceptionale. Spre exemplu, din singura explicatie verbala a lui Mitran, in cadrul emisiunii, singura referire la un criteriu aplicat listei de 24 este urmatorul: Am introdus toate echipele nationale calificate la un tuneu final. Nu comentam inutilitatea introducerii generatiilor Euro `96 si Coupe du Monde `98, generatii apropiate fie de World Cup `94 fie de Europeanul din Belgia si Olanda 2000, ca structura a lotului si ca reprezentante ale aceleiasi generatii, sau ca reprezentativitate istorica.

Nu insistam nici pe absenta oricarei generatii a Romaniei intre 1970 si 1984, desi era obligatoriu, pentru un demers serios, venit din partea unor cunoscatori intimi ai fenomenului, prezenta generatiei celor mai iubiti ratati, Romania 1978, condusa de Pisti Kovacs, cu Marcel Raducanu, Iordanescu, Sames, Iordache, Zamfir, Vigu, Troi, Crisan, Dinu, Satmareanu, Dudu Georgescu, Balaci, Dobrin, Boloni, Dumitru.

Nu insistam pe absenta Rapidului anilor `30, de 6 ori castigatoare consecutiva a Cupei, a carei generatii de exceptie, cu Auer, Bogdan, Wetzer, Raffinsky, Baratki, este un reper pentru epoca!

Nu insistam pe absenta Stelei din sfarsitul anilor `60, cand a invins-o de trei ori consecutiv pe Dinamo, in finala Cupei.

Nu insistam pe absenta generatiei Steaua anilor `70 (Steaua `78, sa spunem), una dintre cele mai adorate si fascinante echipe din istoria fotbalului romanesc.

Nu insistam pe faptul ca Steaua anilor `90 trebuia sa dea 2 echipe: Steaua `94, cu Ilie Dumitrescu si Steaua `97 sau `98, de trei ori consecutiv in grupele Ligii Campionilor si de 7 ori consecutiv campiona a Romaniei.

Daca ne uitam la aceasta lista, vedem faptul ca sufera evident de lipsa unui criteriu stiintific precis. Daca facem mai mult decat sa ne uitam, adica, daca gandim, vedem ca singurul citeriu care trebuia folosit pentru un demers echilibrat era bunul-simt si minima pricepere pe subiect.

Faptul ca lista propusa de Replay este extensiva si nu restrictiva (cum intelegem si acceptam sa fie) si faptul ca, in formularea ei oferita publicului, are deja dimensiuni generoase, nu putem sa nu intrebam de ce (pe langa prezenta unor generatii cu note de fundamentare inferioare unor generatii absente) nu s-a extins cu cele 7-8 generatii care ar fi inchis cazul?

Bref, lista propusa e prea stufoasa pentru un asemenea demers, caci sunt generatii cu aport total diferit valoric si ca impact, dar, in acelasi timp, daca tot au aparut 24 de echipe (adica multe), in criteriul in care se incadreaza jumatate dintre ele se mai incadreaza inca vreo 7-8, lasate pe dinafara. Si nu intelegem de ce o lista extensiva pana la 24, este restrictiva pana la 30 sau pana la 34. O lista normala era de vreo 10 generatii. Dar daca tot s-a labartat pana la 24, trebuia sa se completeze cu inca vreo 7-8 generatii, pana la 30-34, caci nu ar fi schimbat statutul listei (adica extensiv), dar ar fi eludat discrepantele uriase de logica si de legitimitate, reziduale generatiilor omise.

Echipe cu aceleasi premise ca cele propuse, sau cu premise chiar superioare, nu intra! Si am fi inteles sa fie aceste discutii daca era o lista restrictiva, de doar 10 sau mai putine echipe, dar cand e o lista atat de stufoasa si permisiva, ca nivel al criteriilor, atunci in mod obligatoriu aceasta lista deja extensiva mai trebuia completata cu 7-8 generatii.

Scurt pe doi, lista de 24 de echipe care „au facut istorie in fotbalul romanesc” e o struto-camila, prea mare si prea mica, in acelasi timp.

Nu insistam pe aceste observatii, caci fireste ca multe sunt discutabile, adica interpretabile, desi, intre oameni care cunosc subiectul si au cultura sportiva facuta la zi, nu la FR sau FF, unele discrepante sar in ochi imediat.

Nu putem sa nu remarcam, insa, un fapt mai mult decat deranjant. De fapt, este un fapt STRIGATOR LA CER care discrediteaza toata constructia facuta de Replay.

E discutabil ca Steaua `78 sa nu fie, iar Romania `96 sa fie, si intelegem ca Romania `96 „a facut istorie in fotbalul romanesc” mai mult decat o generatie Steaua `78 visata si acum, noaptea, de cei care-au admirat-o... Intelegem ca Steaua `94 sa nu fie, cand a castigat campionatul la 13 puncte diferenta de locul 2, adica la la 19 puncte, in sistemul de azi... Intelegem ca Rapid `99 sa nu fie, desi UTA `70 sau Craiova `74 sunt. Intelegem ca Steaua `70 sa nu fie, desi si-a batut joc de Dinamo, invingand-o in trei finale consecutive de Cupa. Intelegem ca Romania `78, condusa de Pisti Kovacs, sa nu fie, desi altii care n-au insemnat nimic sunt.

Admitem ca toate observatiile astea – si altele care mai pot veni – sunt discutabile, interpretabile si ca pot fi discutii pro si contra, cu argumente si cu o marja de subiectivism care nu poate fi eludat.

Ce nu putem sa intelegem este o absenta care nu poate fi justificata si o atitudine care nu poate fi scuzata in niciun fel, niciodata si de nimeni.

Cand forul care-si asuma rolul de educator si formator de opinie al tinerilor generatii (salbaticite de mediul nebun in care le-a fost dat sa traiasca), popularizeaza istoria fotbalului romanesc, promovand – sub pretextul unui concurs – 24 de generatii care au facut istorie in fotbalul romanesc, ceea ce se intampla nu poate fi tolerat.

Cand cei care educa, azi, desfiinteaza – prin ignorare – cea mai fabuloasa generatie, care nu numai ca a facut istorie in fotbalul romanesc, dar care chiar este istoria fotbalului romanesc, atunci gafele nu mai sunt hazlii, maestre nu mai este amuzant, stangaciile nu mai sunt calde, balbele nu mai sunt caline si lacunele nu mai pot fi trecute cu vederea.

Emisiunea Replay si-a dat cu firma in cap.

Rau de tot.


CCA

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
Personalizeaza si trimite felicitari prietenilor tai:


Pentru alte melodii, cantece ale galeriei, imnuri etc, vitiati pagina cu player-ul mp3

Pentru ca Steaua inseamna CSA

Pentru ca Steaua inseamna CSA

Supercupa Europei: Steaua - Dinamo Kiev 1-0 - VIDEO

Anii de sus ai gloriei lorDupa castigarea Cupei Campionilor Europeni, in urma finalei de la Sevilla, din 7 mai 1986, Steaua aborda sezonul 1986-1987 cu obiectivul clar de a-si confirma statutul castigat, atat prin continuarea