21-02-06

5 zile pentru 90 de minute

O noua aventura europeana a grupurilor Ultras, Vacarm si Glas a inceput luni, 13 februarie, la o ora foarte matinala (6.00) din Gara de Nord, locul de unde 31 de 'sudisti' am luat trenul spre Budapesta. S-a ajuns in capitala Ungariei in jurul orelor 19.30, dupa o calatorie cu trenul lipsita de probleme si presarata cu multe, multe momente de voie buna.

Cum avionul spre Amsterdam urma sa decoleze doar a doua zi dimineata, la ora 6.00, o parte dintre noi am preferat o "plimbare de seara" prin Budapesta, un oras frumos, curat si civilizat. Regruparea tuturor s-a facut la miezul noptii, in aeroportul Feihegy, loc care s-a dovedit in final foarte primitor si "calduros" pentru noi. Ora 5:00 - imbarcarea, ora 6:00 - Mult asteptata decolare spre Amsterdam. Dupa un zbor fara emotii, am ajuns pe taram olandez la ora 8:00, nerabdatori sa intram cat mai repede in atmosfera celebrului oras.

Din pacate (sau din fericire), "viata" Amsterdamului se stinge in cursul saptamanii dupa ora 1.30, astfel ca, ziua de miercuri, ziua mult asteptatului meci, ne-a gasit destul de odihniti si refacuti dupa o binemeritata odihna intr-un pat normal. La ora 15:00 s-a plecat din Central Station (Gara Centrala din Amsterdam) cu trenul spre Heerenveen. Ajunsi in micutul si linistitul oras din regiunea Friesland, in jurul orei 17.30, am traversat centrul urbei, indreptandu-ne direct spre stadion. La Abe Lenstra Stadion, am ramas impresionati atat de frumusetea constructiei, dar mai ales de facilitatile oferite spectatorilor in interiorul stadionului. Astfel, la tribuna a II-a (locul ales de noi la acest meci), se afla un impunator bar-restaurant, cu o capacitate de peste 300 de persoane, unde puteai manca diverse preparate sau consuma bere la discretie, inclusiv in timpul jocului.

Revenind la meci, am luat loc in stadion in partea stanga a tribunei a II-a, foarte aproape de sectorul oaspetilor, ocupat de restul stelistilor veniti la acest meci. Din pacate, la inceputul partidei, nu am fost lasati de oamenii de ordine sa stam in primele randuri, fiind condusi, intr-un mod civilizat totusi, spre locurile care le aveam trecute pe bilete, undeva in partea superioara a tribunei. Acolo au fost afisate si cele doua mesaje "CIOB CU NOI!" si "5 ZILE PT. 90 DE MINUTE...CHIAR MERITA!", dar si cateva steaguri tricolore. Primul mesaj are o conotatie speciala si a reprezentat un mic semn de solidaritate fata de fratele nostru care trebuia sa ne fie alaturi la acest meci, insa tragicul accident l-a tinut departe, pe patul de spital. Pe parcursul celor 90 de minute, am incercat sa tinem pasul cu corurile cantate de ceilalti stelisti din tarc, dar am si dat tonul la altele de cateva ori. Momentele celor 3 goluri au fost apoteotice, nimeni si nimic nemaiputand sa ne stavileasca valul de bucurie ce ne cuprinsese, spre surprinderea localnicilor vadit deranjati de reactiile noastre. Dupa incheierea meciului, de la stadion ne-am indreptat direct spre gara pentru a prinde ultimul tren al zilei, care sa ne duca inapoi la Amsterdam, unde aveam sa sarbatorim toata noaptea frumoasa victorie. Atat inainte, in timpul cat si dupa terminarea meciului, nu am avut nici un fel de probleme cu suporterii locali.

Joi, 16 februarie, la ora 18.00 am parasit Amsterdamul, tristi pentru ca ne desparteam de un asemnea oras, dar foarte, foarte fericiti pentru rezultatul obtinut cu o seara inainte. Ne-am indreptat spre aeroportul Schiphol de unde am decolat la ora 22.00, ajungand in Budapesta la miezul noptii. Gerul din Budapesta ne-a facut sa strangem din dinti in dimineata zilei de vineri, mai ales cand s-a anuntat intarzierea de 50 de minute a trenului nostru. Intr-un final, putin dupa ora 9.00 am parasit si Capitala maghiara, destul de epuizati si dornici de a ajunge acasa cat mai repede.

Pe drumul de intoarcere, in tren, primim informatii cum ca ar urma sa fim asteptati in Gara de Nord de caini, probabil si ei obositi datorita insomniilor provocate de rezultatele de joi ale celor doua echipe romanesti (nu si de a lor) in Cupa UEFA. Nici o problema ne zicem ... o noua mizerie din partea lor. In acele momente, parca toata oboseala a disparut si o mobilizare generala ne-a cuprins. Ajungem in Bucuresti vineri seara, dupa ora 23.00. In gara surpriza ... nimeni! Lasam bagajele, ne organizam si observam niste iscoade canine ce ne urmareau cu coada ochiului. Descoperiti, acestia fug ca iepurii iesind pe la coloane si facand coltul spre iesirea de la PaniPat. Unu dintre ei este prins, restul reusind sa scape. Revenim in gara, cautam pe ici-colo, nimic. Ne luam bagajele si iesim. Indreptandu-ne spre taxuri, observam un grup de aproximativ 30 de insi adunati in statia de la capatul autobuzului 282, viz-avis de intrarea la bilete. Trecem la atac si incercam sa-i luam prin surprindere, sa le iesim in fata, venind dinspre OMV. Aproape cand planul sa ne reuseasca, cainii se sesizeaza si o rup la fuga cu disperare. Doar doi dintre ei gresesc directia si vin direct spre noi. Unul scapa in ultimul moment, celalt (important lider PCH) reusind cu greu sa se refugieze in toaleta benzinariei, nu inainte de a primi cateva "atentii" din partea noastra. Sansa lor a fost masina de Politie care a aparut in mai putin de un minut langa benzinarie, fiind nevoiti sa ne retragem si sa plecam spre case, mandri ca dupa 5 zile de colindat prin Europa si dormit prin aeroporturi si gari, cu bagaje si catrafuse dupa noi, am reusit sa transformam un grup mult mai numeros de rivali invidiosi, din atacatori in fugari. Ulterior, primim informatii ca actiunea din gara a fost o actiune strict a pch-ului, care demonstreaza din nou si din nou ca mizeria este la rang de cinste in nordul din Stefan cel Mare.

Ramane ce a fost frumos...scorul, Amsterdam, Olanda....totul!