27-01-11

Umbra Samanthei

În ţara de origine al lui Eugen Ionesco, e o inflaţie de Ioneşti. Ia uitaţi-vă numai în fotbal: atacantul golgeter Ion Ionescu de la...Grant; suficientul preţios Jackie; harnicul mijlocaş Octavian; fostul portar de la CCA, colecţionarul de titluri dinamoviste, Traian; promiţătorul cândva fundaş petrolist, cu nume de filosof, Nae Ionescu; autorul de cărţi sportive, fost stelist, Mihai(„sosia” portarului găzar purtând acelaşi nume); „micul Balaci” Andrei şi alţi Adi şi Claudiu, pierduţi prin orizonturi de divizii. Poporule de Ioneşti, neamule de absurzi, naţie de „lasă-mă să te las”(cu varianta „acum nu-i rândul tău”), chiar l-ai uitat, ca şi cum n-ar fi fost, pe un tânăr înaintaş, vitezist şi cu simţul golului, Adrian Ionescu? Ofer un detaliu pentru readucere aminte: a jucat la Steaua. Dar ce, Bejan, Mirăuţă, Pâslaru, Enescu, Andreicuţ, Bolba n-au purtat tricou roşu-albastru? Cine mai ştie de ei?

Să înaintăm, răbdători, pe drumul re-cunoaşterii. N-a fost chiar un oarecare: a jucat la naţională de 3 ori, marcând un gol. E drept, în amicale, văzut de doi selecţioneri cu ochi în detectarea valorilor: Ştefan Kovacs şi Valentin Stănescu. Ca internaţional n-a dansat decât o vară: vara anului 1980, în partidele cu Cehoslovacia(1-2), Belgia(1-2) şi Bulgaria(2-1), disputate în deplasare. În acele meciuri a făcut cuplul de atac cu Răducanu-Samantha şi Mircea Sandu(vârful de mai târziu a tot FRF-ul!). Domnule, pare vrednic de luat în seamă, cu toată prezenţa lui fulgurantă, deoarce un puncher de talia lui Oblemenco n-a prins nici o selecţie, iar fotbalişi mult mai vestiţi s-au situat sub el: doar două (Duckadam, Florică Voinea) sau numai una(Ianul, Smarandache, Marcel Puşcaş şi, vai, „pârâtul viitor Hagi”, Stănici).

Ne-am parazitat memoria cu Semeghin „spaima sticlelor de vin” sau cu Tonca „rupătorul de oase” de pe Jiu şi l-am pierdut din vedere pe un tânăr promiţător, când el făcea tandem la Steaua(cu care a şi câştigat un titlu) cu Samantha. Tot răsfoind arhiva ultimelor două decenii(după 1944, istoria ne-a mai plantat o bornă: 1989), doar un fost jucător şi-a mai amintit de el, într-o evocare a trecutului, neuitând să pună un preventiv „parcă”. Tocmai fostul coleg de linie, cel care a bulversat, succesiv, toată fundăşimea întregului Răsărit şi Apus, Marcelinho, zis Samantha: „În două manşe cu Young Boys, Steaua a marcat 8 goluri(2 la Berna, 6 pe Ghencea). Atunci, în templu, am marcat al patrulea gol, după ce am driblat toată apărarea helvetă, bob numărat. Parcă a înscris şi Adrian Ionescu”. Nu, dragă Marcel, e justificat acel „parcă” al tău: Adrian a marcat golul de 1-0 pe Ghencea cu FC Nantes(dacă rămânea scorul aşa, ne calificam mai departe, Steaua pierzând în Franţa cu 1-2). Din păcate, elevii lui Jean Vicent au bătut iarăşi, cu 3-2.

Ce puzderie de talente în perioada 1975-80, şi ce lipsă de suflu internaţional(AS Monaco ne învinsese cu 3-0, iar acasă stelişii aveau 2-0 în minutul 76 şi chiar dacă l-au introdus în teren pe Adrian Ionescu pentru al treilea gol, iarăşi „n-a fost să fie!”). În vreme ce Marcelinho dribla, ameţea, „samanthiza” adversarul, apărea la „întâlnire” Ionescu, declanşând ale sale sprinturi-săgeată. Chiar aşa, de ce a trebuit să-l uităm pe Adrian Ionescu? Fiindcă (Doamne ce absurdă e uneori viaţa!), la 23 ani a trebuit să renunţe la fotbal, în urma unei accidentări nefericite. Şi căutând pe net, în străduinţa noastră „targhetată”, îl găsim pe fostul atacant la Nucet. Director la Grupul Şcolar Sportiv. S-a predat, somat cinic de fotbal; acum îl...predă. Unor ţânci dornici de glorie. A fost impresionat, când a vizitat, pentru documentare, pe Tottenham Hotspur. La maturitate, se dovedeşte spiritual ironic: „Antrenorii sunt prost plătiţi şi apoi ne întrebăm de ce iau bani de la părinţii copiilor?” Dar ce ziceţi de această formulare memorabilă a risipirii de talente? „Până la 14 ani, îi batem pe toţi, după aceea pierdem la oricine!”

Constantin Ardeleanu