11-01-11

E poate prea mult

Presa sportivă are mari probleme. Le pot rezolva actriţele porno şi Kemy Curiosul?

În presa sportivă de după 1990 au existat titluri geniale – cum ar fi cel dat de Evenimentul zilei după Gala Hagi: “11 fără 10″ -, dar şi unele care s-au tipărit de sute de ori, precum “Mai buni după pauză!”, “KO sau OK?”, “Şi-au dorit mai mult victoria”. Au fost gafe superbe (“Lotul de polo al României în ordinea numerelor de pe tricouri”), a existat chiar şi o perioadă de aur a explicaţiilor foto, care nu explicau nimic, dar care se constituiau în mici exerciţii de pătrundere în mintea personajului, în genul “Claudiu Răducanu pare a spune …”.

Dacă pe vremuri punctele de suspensie erau cojile de banană pe care alunecau titlurile banale, astăzi parantezele sunt cârjele de care se sprijină orice poantă şchioapă. Calambururile trase cu forcepsul şi moarte din faşă pot fi regăsite în titlurile ştirilor sportive de la televizor. MARI(CA) SPERANŢE, URĂRI ÎN LUNG ŞI-N LAT(OVLEVICI), L-AU LUAT LA RO(Y)ST(ON), MUTAREA CARE-L LASĂ MUT(U) sunt doar câteva mostre de umor chinuit care apar în partea de jos a ecranului. Favoritul meu rămâne însă ZIUA (RĂ)Z(VAN), titlu apărut înaintea unui meci al naţionalei la gsptv, post care, de-a lungul vremii, ne-a oferit capodopere nepieritoare precum reclama cu Silviu Samuilă în cvadruplu exemplar sau cea în care pilotul Iovan urmăreşte meciuri de fotbal pe monitorul de la bordul avionului.

În zilele noastre, se petrece o prostire lentă şi ireversibilă, care nu-l mai miră nici pe emoticonul cu gura rotunjită ca a unei păpuşi gonflabile. În site-ul ProSport, nouă titluri din zece au semnul exclamării, ca nişte banalităţi cu moţ. Plouă cu trimiteri de trust către site-urile XXX, însă pentru a găsi articolul lui Radu Paraschivescu ai nevoie de un detectiv particular. La sport.ro lipseşte doar campionatul mondial de extras măsele pentru a avea o gamă completă a activităţilor care caricaturizează sportul şi-i uzurpă locul.

Principiul “Nu lăsa adevărul să-ţi strice un articol!” capătă noi şi noi moduri de aplicare. De pildă, iată o ştire proaspătă de pe www.gsp.ro: “Diarra, Pirlo sau Owen sunt printre jucatorii care se pot transfera gratis. Care crezi ca ar putea ajunge în Liga 1?”. Adică, o informaţie interesantă – o listă cu fotbalişti importanţi din Europa aflaţi în ultimele şase luni de contract – e trimisă în ridicol printr-o asociere forţată, întrucât e la fel de probabil ca Pirlo să ajungă pe Lună sau la Gloria Bistriţa. După acest principiu, ştirea putea fi la fel de bine: “Johnny Depp are două picioare. Crezi că va juca în Liga 1?”.

“Ce părere ai?”, “Cum comentezi?”, “Intră şi spune-ne ce crezi!”. Traşi de acest cârlig al falsei interactivităţi, cititorii, astăzi mai curioşi decât Kemy Curiosul şi cam atât, intră şi glumesc pe seama aberaţiilor sau înjură cu mult fair-play. Traficul se realizează, dar sportul e mereu trimis la colţ. Întrebarea e dacă merită.

Adrian Georgescu