03-01-11

Gabi Balint - parte din Steaua

Dupa despartirile de Marcel Raducanu si Lita Dumitru, inceputul anilor `80 era marcat de necesitatea remanierii unui lot care avusese sansele lui (multe), dar care, acum, se considera, pe buna dreptate, depasit. Anghelini, Florin Marin, Sames, Ion Ion, Adrian Ionescu, Zahiu, Troi, Zamfir, Agiu, Vigu, Nastase erau plecati sau programati spre a pleca. Singur Tudorel Stoica ramanea sa faca legatura noii echipe, ce se vroia a se construi, cu generatia lui `70, Iordanescu si Iordache platind tribut varstei (si nu numai).

A fost un proces anevoios, declansat de ministrul Ion Coman, care considera ca, printr-o organizare buna, performantele de la handbal sau volei se pot repeta si la fotbal, ca doar tot sport de echipa este. Aceasta strategie nu a fost orientata strict catre Steaua, ea cuprinzand intregul fotbal romanesc. Luceafarul este simbolul acestei orientari oficiale, de acolo iesind foarte multi jucatori, care au performat la nivel mare, pe fiecare generatie terminala.

In 1980, grupa de jucatori nascuti in 1963 isi termina junioratul si trebuia ca fiecare dintre ei sa se intoarca la cluburile de provenienta.

Nascut la 3 ianuarie 1963, la Sangeorz-Bai (Bistrita-Nasaud), Gavril Pele Balint era liderul valoric al acestei generatii. Costica Toma era antrenorul grupelor terminale si semnala orice jucator de perspectiva Stelei. Cel semnalat acum, fostului sau coleg de pe vremea CCA-ului, Gheorghe Constantin (antrenorul de atunci al Stelei), a fost un fundas stanga talentat, Curtean, care se vroia a-l inlocui pe Nitu. Atuinci, Profesorul Constantin a propus un amical intre Luceafarul si Steaua, pentru a-l vedea la lucru pe Curtean.



Numai ca, in urma jocului, nu sibianul a fost remarcat, ci mijlocasul Luceafarului, Balint. Constantin s-a declarat multumit de Curtean (pana la urma se va renunta la el din cauza unor probleme grave de comportament), dar a fost impresionat de Balint. S-a interesat de el la Costica Toma, care i-a spus ca este legitimat la Gloria Bistrita lui Padureanu. Balint fusese remarcat de fostul nostru mare portar la un trial, in 1976, la Sighisoara. Pana atunci, Balint mai fusese la doua trialuri, la Tarnaveni si Snagov, dar fusese respins. A treia oara, Gabi le spusese prietenilor sai ca daca nu va reusi, nu se va mai intoarce acasa. Din fericire, Costica Toma a fost acolo si l-a vazut.

Balint era un jucator de 1.80 inaltime si 70 de kilograme, dibaci, foarte rapid, tehnic, versatil, cu simt al portii bine dezvoltat. Capacitatea de efort sporita ii permitea sa joace orice post, si mijlocas (lateral sau central), si fundas lateral si atacant (impins sau retras).

Cum Dinamo tragea si ea de Balint, prin Nelu Nunweiler, Constantin s-a miscat repede si l-a intrebat pe Gabi daca e de acord sa vina la Steaua. Balint a spus ca e onorat, dar trebuie sa se consulte cu tatal sau. Constantin a pus mana pe telefon si a format numarul cu prefix de Sangeorz-Bai. La capatul celalat al telefonului, Gavril Balint, era un mare admirator al CCA-ului si al lui Gheorghe Constantin. Nea Gavril era un mare pasionat de fotbal, infiintand, cu alti apropiati, echipa Hebe Sangeorz-Bai, din liga a treia, pe care o sustinea.

Cand s-a nascut Gabi, lui nea Gavril i s-a indeplinit o mare dorinta. I-a pus al doilea nume Pele, dupa numele celui mai in voga fotbalist al lumii. L-a dus de mic pe stadion, Gabi debutand la 14 ani chiar la seniori, in C. Transferul la Gloria Bistrita si selectiile la Luceafarul ii confirmau sperantele lui nea Gavril. Iar cand la telefon l-a auzit pe cel pe care-l diviniza, Profesorul Constantin, ca-i cere acceptul pentru a-l transfera pe Gabi la Steaua, viata lui se implinise. A doua zi, a fost la Bucuresti. Cu actele s-a rezolvat usor, Padureanu fiind prieten cu Alecsandrescu (inca salariat al Federatiei), si Balint avand, oricum, varsta pentru incorporare. Gaboaja avea sa fie incadrat ca sergent major cu un salariu de baza de 2500 de lei. Cu bonusurile de performanta si toate indemnizatiile si primele, Balint marturiseste ca, dupa prima luna jucata la Steaua, a ridicat aproape 15.000 de lei, din care a fost incantat sa trimita ceva acasa, tatal sau avand un salariu de 1800 de lei.

Desi semnase, Balint s-a prezentat ceva mai tarziu la Steaua, fiind lasat sa faca pregatirea cu Luceafarul pentru Turneul Final al Europenelor de Juniori, din RFG. Acolo fusese folosit libero si cam gafase la cateva meciuri, crezand ca Steaua va renunta la el. La revenire, insa, a fost chemat in Ghencea, fiind titularizat, dupa numai 3 zile de antrenamente, intr-un Progresul-Steaua 0-1, din 7 iunie 1981, fiind cel mai bun de pe teren, cu nota 8 (ca mijlocas defensiv, nota bene!), in timp ce Marcel Raducanu primea nota 7. Dupa acel meci, Balint s-a propiat mult de Iordanescu, care si-a asumat rolul de mentor al tanarului de 18 ani, facand cuplu cu el la antrenamente si explicandu-i o multime de lucruri. Desi ar fi vrut sa stea si in aceiasi camera cu Iordanescu, nu se putea, locul fiind ocupat de Sames. In sezonul 1980-1981, Balint juca 5 meciuri, pentru Steaua.

De aici incolo, pentru un deceniu, Balint a fost un om de baza al Stelei care crestea intr-o Minune, fiind folosit pe orice post, de la fundas dreapta, la varf central, dand zeci de goluri importante si pase de gol si fiind unul din cei care a creat renumele de vitezisti.

In sezonul 1981-1982 joaca 28 de meciuri, inscriind 5 goluri, Steaua terminand pe 6.

In sezonul 1982-1983 joaca 30 de meciuri, inscriind 10 goluri, Steaua terminand pe 5. Acest sezon a fost excelent pentru Balint, care, la 20 de ani, marca 10 goluri, ca mijlocas, si tinea Steaua pe linia de plutire. Debuta la nationala mare, intr-un meci din 14 aprile 1982, cu Bulgaria (1-2/ Lahchiev, respectiv Camataru si Boloni), la Ruse. Moraru - Rednic, Iorgulescu, Stefanescu, Ioan Bogdan - Augustin, Balaci, Boloni (`85 Bailnt), Klein (`89 Ticleanu) - Gabor (`65 Turcu), Camataru era formula lui Lucescu. Tot in 1982 mai bifeaza doua selectii, cu Japonia (4-0) si Chile (3-2).

In sezonul 1983-1984 Balint joaca 32 de meciuri, inscriind 8 goluri, stabilizandu-se ca mijlocas dreapta. In 1983, joaca, la nationala, contra Turciei, Greciei si Iugoslaviei. Fane Petcu este omul cu care-si imparte timpii de joc, ambii fiind oameni de baza, folositi in functie de necesitati.

In sezonul 1984-1985 joaca 28 de meciuri, inscriind 5 goluri. Steaua recucereste campionatul, dupa o lunga seceta, de 8 ani. Balint nu mai este titular incontestabil, caci Stefan Petcu avea o clasa care-l impunea in cuplu cu Lacatus, ca si in sezonul precedent. Balint va intra, mereu, uneori ca rezerva, alteori pe alt post decat cel de mijlocas dreapta. In general, in acest sezon, la meciurile de acasa juca, mai des, Petcu, datorita tehnicii sclipitoare si fanteziei, iar in deplasare, se miza pe Balint, prin capacitatea sa de efort si viteza. Meciuri cu Grecia, Israel si China (2), precum si primele doua goluri sub tricolor, ambele in dubla cu China. In Cupa Cupelor, joaca dubla cu Roma.

Sezonul 1985-1986, cu 31 de meciuri si 3 goluri, este punctat de cea mai mare performanta din istoria fotbalului romanesc, castigarea Cupei Campionilor Europeni, la Sevilla.



Dupa ce, in timpul jocului, l-a controlat admirabil pe cel care facea tot jocul catalanilor, neamtul Schuster, la loviturile de departajare a avut un calm net superior specialistului Majearu sau veteranului Boloni.


A cerut sa bata si a tras cu fenta, atat de calm si de natural incat peste exclamatii de admiratie, orice cuvant este de prisos. La 23 de ani, Balint isi traia momentul de varf al carierei.


De-aia a si fost convocat doar o singura data la nationala, de catre Lucescu (cu URSS) si de-aia la Mexic ne-am uitat la televizor, caci Lacatus, Piturca, Belodedici, Tudorel Stoica, Balint, Majearu faceau cel mai mare rezultat posibil, iar Gabor, Rednic, Andone, Augustin, Klein, Stefanescu se luptau pentru calificare. In CCE a jucat 9 meciuri, inscriind 2 goluri (cu Vejle si memorabila reusita cu Anderlecht).



Sezonul 1986-1987 aduce 31 de meciuri si 5 goluri, castigand al treilea campionat consecutiv. Joaca impotriva Norvegiei, Israelului si Spaniei, in 1986. In CCE joaca in dubla cu Anderlecht, fara a marca.

Sezonul 1987-1988 aduce 24 de meciuri si 10 goluri, pentru Balint. In CCE are 7 meciuri, fara a inscrie. Joaca cu Grecia, Israel si Spania, la nationala. La Steaua incepe sa fie folosit, destul de des, in pozitie de varf.

Sezonul 1988-1989 este cu 29 de meciuri si 4 goluri, in campionat. In CCE, 8 meciuri si 3 goluri. La Nationala, are o contributie uriasa la calificarea la CM din Italia `90, prin golurile impotriva Danemarcei.

In sezonul 1989-1990 are 25 de meciuri si 19 goluri, ca varf, in locul lui Piturca, iesind golgheterul campionatului ratat la mustata, in fata lui Dinamo. In CCE are 4 meciuri si un gol.



La Nationala, este cel mai bun an al sau. Joaca 10 meciuri (Algeria, Egipt, Elvetia, Belgia, URSS, Camerun, Argentina, Irlanda, Bulgaria), inscriind 5 goluri, dintre care 2 la Campionatul Mondial (dintre care unul decisiv). In primul meci al nostru, cu URSS, Lacatus-Raducioiu a fost cuplul preferat de Jenei. Marius l-a facut sa inebuneasca pe bietul Dasaev, cu alte doua goluri, dupa cele cu Spartak, iar Raduciou s-a zbatut, dar steril. Totusi, a fost preferat si contra Camerunului, fiind inlocuit cu Balint, in minutul 63. Cele 2 goluri ale bunicul Roger Milla, de langa adormitul Andone, au facut inutil golul lui Balint, din minutul 88.

Golul l-a impus, insa, pe Balint, ca titular impotriva Argentinei lui Maradona, cu Goycoechea - Serrizuela, Monzon, Olarticoechea, Simon - Burruchaga, Basualdo, Batista, Maradona - Caniggia, Troglio. Romania, cu Lung - Rednic, Andone, Popescu, Klein - Sabau (`82 Mateut), Rotariu, Lupescu, Hagi - Lacatus, Balint (`72 Lupu).

Argentineinii - cu Maradona neutralizat complet de Rotariu - au deschis scorul in minutul 61, prin Monzon. In minutul 69, Balint, in stilul speculant caracteristic, a pus capul unde trebuia aducand punctul calificarii, pentru Romania. In meciul din optimi, contra Irlandei de Nord, Balint a facut cuplu cu Raducioiu, in locul suspendatului Lacatus, si a stat pe teren pana la final, neexecutand, insa, vreo lovitura de departajare.

La 27 de ani, Balint se transfera - dupa un Mondial reusit, si cu o experienta fabuloasa in spate, fiind un jucator super polivalent - in Spania, la Real Burgos, o mica echipa din Madrid, care plateste 800.000 de dolari pentru el (alte surse avanseaza cifra de un milion).



Sezonul 1990-1991 este excelent, cu 37 de meciuri si 10 goluri, jucand ca varf. Balint, spre deosebire de altii, s-a adaptat foarte bine la rigorile profesionalismului. Burgos termina pe 11. La nationala joaca impotriva Spaniei si Statelor Unite. Victoria de la Caceres, cu 2-0, impotriva Spaniei, era obtinuta in formula Prunea - Petrescu, Sandoi, Rednic, Zamfir - Sabau, Popescu, Mateut, Hagi - Balint, Timofte, sub conducerea lui Mircea Radulescu care-l inlocuise pe Constantin, care-l inlocuise pe Jenei.



Sezonul 1991-1992 aduce alte cifre remarcabile, adica 29 de meciuri si 11 goluri, in Primera, Burgos terminand pe 9, iar Balint fiind vedeta echipei, intalnindu-se in meciuri directe cu prietenul sau, Hagi, de la Real Madrid. Meciuri cu Letonia, Feroe (3 goluri) si Tara Galilor, pentru nationala.


Meciul remarcabil contra Tarii Galilor este, din pacate, ultimul pentru Balint, la nationala. Pe 20 mai 1992, pe Ghencea, Romania, sub conducerea lui Cornel Dinu (care-l inlocuise pe Mircea Radulescu, care-l...) intalnea Tara Galilor, pentru calificarea la Word Cup `94. In formula Stelea - Petrescu, Mihali, Belodedici, Popescu, Munteanu - Sabau, Lupescu, Hagi - Lacatus, Balint, Romania reusea cea mai spectaculoasa repriza din istorie, conducand cu 5-0, in minutul 34, toate golurile fiind niste bijuterii. Hagi (min. 5 si 34), Lupescu (min.7 si 25) si Balint (minutul 31) marcau golurile unei victorii superbe. Pentru Balint, la 29 de ani, era ultimul meci sub tricolor.

In total, Balint a jucat 34 de meciuri, inscriind 14 goluri, pentru echipa nationala, cu care a participat la Mondialul din Italia, unde a inscris doua goluri.


Sezonul 1992-1993 este inceput in nota obisnuita, cu 17 meciuri si 6 goluri, pentru Real Burgos, jucand, printre altii, si impotriva lui Lacatus, care evolua la Oviedo, sau impotriva lui Mateut, de la Zaragoza.


O accidentarea foarte grava il va scoate definitiv din viata de fotbalist, fortandu-l sa puna ghetele in cui la 30 de ani neimpliniti. Cu siguranta, Balint ar mai fi jucat cel putin 2-3 sezoane in Spania, media sa de goluri recomandandu-l catre o cariera lunga, asigurata de calitatea vietii sportive si a capacitatii fizice deosebite.

Perioada 1981-1986 a fost una in care Balint era piesa cea mai de perspectiva din angrenajul Stelei, cifrele spunand totul. Odata cu venirea lui Hagi, in iarna lui 1987, Balint ii preda de buna-voie acestuia tricoul cu numarul zece si, incepand din acel moment, devine al 12-lea jucator, sau prima rezerva, in constiinta oamenilor. In fapt, Balint (cifrele confirma) nu a mai avut un loc fix de titular, dar a fost in primul 11 de mult mai multe ori decat se crede azi. Intra oriunde lipsea un jucator de la mijloc in sus. Erau 6 pozitii pe care Balint putea juca (si a jucat), asta asigurandu-i locul in prima echipa a Stelei, chiar daca gurile rele il numesc eterna rezerva. Balint a jucat la Steaua, nu a fost rezerva!!! Golurile cu Spartak Moscova, IFK Göteborg, Galatasaray Istanbul sau Fram Reykjavik, precum si cele 14 reusite de la nationala, dar - mai ales cifrele - demonstreaza ca Balint a fost un jucator de maxima importanta pentru Steaua, timp de un deceniu.


Dupa retragerea fortata, Balint a fost director sportiv al lotului national, in America, mai apoi fiind asistentul lui Iordanescu, in perioada 1994-1998. Ca principal a pregatit, cu rezultate bune, Oradea, si cu rezultate foarte bune Sportul Studentesc si Serif Tiraspol. A fost secundul lui Lucescu, la Galatasaray, cucerind Supercupa Europei. A fost, in trei randuri, asistentul lui Hagi (la nationala, la Galata si la Poli) si a avut un mandat scurt la Timisoara, cu care a terminat pe locul 2, reusind cea mai buna performanta din istoria clubului. In prezent este selectionerul Moldovei.

Personalitate deschisa, cu o educatie si un bun-simt remarcabile, Balint este, in mod cert, o imagine sportiva care merita sa fie cultivata ca model. Este imposibil ca, la un moment dat, potentialul lui Balint sa nu foloseasca Stelei in lupta pentru supravietuire.

Balint a jucat 9 sezoane pentru Steaua, adunand 265 de meciuri si 69 de goluri, in campionat, in perioada 1981-1990. In cupele europene are 32 de meciuri si 6 goluri. A castigat 5 campionate si 3 Cupe. A castigat Cupa Campionilor Europeni si Supercupa Europei, jucand inca o semifinala si o finala de Cupa Campionilor.

In primera Division a jucat 2 sezoane si jumatate, avand 83 de meciuri si 28 de goluri, pentru Real Burgos, fiind supranumit Vampirul din careu.

Gabi Balint este un simbol pentru Steaua, caci a parcurs alaturi de ea cea mai glorioasa perioada din istoria Clubului, fiind prezent inca de la inceput, de la locurile 5 si 6 in campionat, si fiindu-i alaturi in toate etapele constructiei aventurii care a condus-o in postura de Regina a Europei timp de 5 ani.


Azi, 3 ianuarie, steliştii îşi exprimă respectul pentru o personalitate adevărată a Clubului Steaua, parte integrantă a sufletului său, pe care - (şi) prin faptele propriei persoane - l-a determinat Î ceea ce este astăzi.

La Mulţi Ani, Gabi Balint!

Steliştii - alături de tine!


Filip Pindean