27-12-10

COSTICA "TUICA"

Iată o posibilă echipă stelistă, trăgătoare la titlu, cupă, primăvară europeană şi...la măsea: Coman(Hajdu)- Iovan , Apolzan, Bumbescu, Smarandache-Petcu, Dumitriu IV, Raksi , Marcel Puscas -Troi, Costică Zamfir. Dar cât de redutabil s-a dovedit a fi cuplul Iovan -Bumbescu, consecvent Smarandache, solitar Rakşi, de departe cel mai andurant în competiţia bahică a fost Zamfir, care obişnuia, în plină glorie fotbalistică, să se „ozoneze” la „Brădet, o discreta cârciumioară din Cotroceni.

E poate cel mai ilustrativ exemplu al risipirii generaţiei extrem de talentate din lustrul 1975-80. După trecerea atâtor ani, se încearcă a se găsi explicaţii logice pentru oscilaţiile acelui team(se poate spune, fără a exagera aiurea) galactic: prea multe vedete(fotbalişti cu personalitate ca Iordanescu , Lita Dumitru , Marcel Raducanu , Tudorel Stoica , la care se adăuga viteza 5 a extremelor Troi sau Zamfir, şi verticalizările, în plină adormire a adversarului prin pase, ale lui Viorel Năstase şi Adrian Ionescu); plata inferioară a performanţei de către Armată, în comparaţie cu echipele muncitoreşti şi universitare; capriciile extra-sportive, specifice celor prea alintaţi de talent şi suporteri. Oricum aripele Troi şi Zamfir readuceau în memorie vectorii din urmă cu 20 de ani ai extremelor CCA, Nae Tătaru I şi Ghiţă Cacoveanu. Înţelegem fricţiunile interne, dar de ce echipa care începea cu Iordache şi se termina la Costică Zamfir nu a explodat internaţional? N-a fost vorba de mizerabila şi caraghiasa diurnă de 3 dolari. Cât ar părea de neverosimil, acum, îndeobşte băftoasa Steaua a avut nişte ghinioane în serie(dacă o fi existând o repartiţie cerească a harurilor, sigur dispoziţia sunase astfel: „v-am dat prea mult talent, ca să vă ofer şi noroc”).

În ediţia 1976/1977, Steaua a fost eliminată în cupa UEFA, de viitoarea finalistă, FC Bruges. După ce au pierdut greu la Bruges(1-2; în minul 80 era 1-1), pe Ghencea, Vigu a marcat repede: 1-0. Perspectiva accederii mai departe i-a toropit pe stelişti şi în minutul 71, elevul lui Ernst Happel, Lambert, a punctat pentru 1-1. Ne-am face sânge rău de pomană, amintind că la 1-0, Lita a trimis balonul în bară. Sezonul următor, sorţii răzbunători au decis ca adversari pe Barcelona lui Cruyff. Nici după 6 ani, spaniolii n-au uitat cele 3 goluri ale lui Viorel Năstase(1-0 pe Camp Nou; 2-1 pe Ghencea). De data asta, un 1-5 în deplasare şi un 1-3 acasă, prin „inferioritate tehnică”. Dar naşul lor s-a dovedit a fi iar un redutabil puncher: să dai 5 goluri vestitei CF Barcelona, cum a făcut Viorel, nu mulţi înaintaşi pot să se laude! Ca fapt divers, Zamfir a fost faultat în careu(dar ce-ar mai fi contat un gol în bilanţul catastrofic final), iar Lita nu şi-a ascuns satisfacţia de a fi stat de vorbă cu idolul său, Johan Cruyff.

În ediţia 1978/79, Steaua a fost eliminată la un singur gol diferenţă de AS Monaco, iar peste un an scorul de 8-2 cu elveţenii(în dublă manşă) de la Young Boys Berna va rămâne doar în palmares, fiind urmat de un 3-5(două înfrângeri) cu FC Nantes. Când a revenit Happel, cu Standard Liège, Zamfir plecase, iar pluta(asta înseamnă „Liège” în franceză) unei posibile foarte mari echipe o luase vertiginos la vale. Cele câteva curse pe meci ale băiatului din Videle, indiferent de rezultate, asigurau sarea partidei. Aureolat de cele două titluri cucerite cu Steaua, dar netrădându-şi falsul prieten(de asta fusese poreclit „Ţuică”), el nu putea fi un exemplu prin „măgurelele” pe unde şi-a încheiat cariera. Fiind atenţionat de un antrenor oarecare, Costică l-a privit calm în ochi şi i-a replicat de pe poziţia sa de maestru(emerit al sportului): „Ascultă, meştere, scuteşte-mă de asemenea observaţii. Păi, prin câte oraşe din lume am umblat eu cu Steaua, mata n-ai mâncat, în toata viaţa, fripturi”. Zamfir şi-a bătut joc de imensul lui talent, după cum imprudentul meşter n-a trecut, în ciuda replicii acide, la vegetarianism...

Constantin Ardeleanu