22-12-10

Dan, capitan de play

Produs 100% al Clubului Steaua, Dan Petrescu este una din cele mai stralucitoare personalitati pe care le-a dat ros-albastrul fotbalistic, alaturi de Ilie Dumitrescu, Marcel Raducanu, Anghel Iordanescu sau Stefan Sames.

Crescut in cartierul Ghencea, la doi pasi de stadion, Dan PetrescuDan Vasile Petrescu - nascut pe 22 decembrie 1967 - a inceput fotbalul la varsta de 9 ani, la Steaua, tatal sau, colonelul de armata Laurentiu Petrescu, fiind cel care l-a dus, pentru prima data, la teren. Legenda spune ca antrenorul l-a refuzat, spunandu-i ca este prea mic. Atunci, Dan a ramas pe teren pana seara, tarziu, agatat de bara, sperand ca asa va mai creste.

Nu este folclor, insa, ca viitorul mare international avea un fizic rahitic, intampinand (fara exceptie) la inceputul carierei, respingerea din partea tuturor antrenorilor care-l vedeau (de la Centrul Stelei sau de la loturile nationale de juniori) si care-i spuneau (cum marturistete Petrescu, azi) sa se lase, ca e mic, stramb, slab si nu va face niciodata performanta.

Totusi, prin extrem de multa munca si o ambitie rarisima, Dan Petrescu, s-a impus la lotul national de juniori, al carui lider valoric era Gica Popescu. La primul antrenament, la o serie de ture de teren, Danut a luat-o inainte, in ritmul lui, iar Popescu, care era seful grupului, l-a apostrofat s-o lase mai moale, ca-i pune intr-o lumina mai proasta pe ceilalati. Atunci, Petrescu i-a replicat cu tupeu ca fiecare munceste pentru el, iar din momentul ala au devenit prieteni nedespartiti.

Dan Petrescu (1.77 inaltime) a debutat in prima divizie la o luna si o zi dupa finala de la Sevilla, dupa ce trecuse si pe la Unirea Tricolor Bucuresti (imprumut). Pe 8 iunie 1986, debuta in FCM Brasov - Steaua 2-2, jucand inca un meci in acel sezon. In sezonul 1986-1987 este imprumutat la Olt Scornicesti, undea joaca 24 de meciuri, terminand, cu echipa, pe locul sapte.



In sezonul 1987-1988 revine la Steaua, jucand 11 meciuri si inscriind un gol. Fundasi centrali erau Belodedici si Bumbescu - ambii de neclintit - iar fundas dreapta era capitanul de la Sevilla, Fane Iovan, pe stanga jucand, dupa plecarea lui Barbulescu, Weisenbacher, pentru inceputul sezonului `86-`87, apoi Rotariu, pentru a doua lui parte, pentru ca Nae Ungureanu sa fie titularul postului incepand cu sezonul 1987-1988. Pentru Dan era imposibil sa intre in primul 11, pentru simplul motiv ca nu avea cine sa iasa din echipa. Iovan - Belodedici, Bumbescu - Ungureanu! Cele 11 aparitii au fost din postura de rezerva (majoritatea), ca fundas dreapta, dar si ca mijlocas.

Sezonul european simbolizat de semifinala cu Benfica aduce debutul lui Dan in Cupa Campionilor, chiar in meciul-tur cu Benfica, de pe Ghencea. Dupa ce nu fusese folosit deloc, cu MTK Budapesta, Omonia Nicosia si Glasgow Rangers, este titularizat direct, si intr-un meci de importanta si cu tensiune maxima, dar si pe postul de fundas stanga, din cauza absentei lui Rosu Ungureanu. S-a descurcat excelent in egalul bun (adica nul) de pe teren propriu, controlandu-i bine pe Antonia Veloso si pe Diamantino Miranda. Steaua lui Iordanescu era in formula Lung - Iovan, Belodedici, Bumbescu, Dan Petrescu - Hagi, Tudorel Stoica, Gica Popescu, Balint - Lacatus, Piturca.



In sezonul 1988-1989, Petrescu joaca 28 de meciuri, in campionat, inscriind 5 goluri. Devine titular prin doua fenomene.

Simtind calitatile extraordinare ale pustiului, care aducea un plus mare prin caracterul profund ofensiv, Iordanescu il scoate pe Bumbescu din echipa si-l trece pe Fane Iovan la marcaj, desi acestuia ii placea mai mult sa joace libero, pe pozitie centrala. Pe locul lui Fane, ca fundas dreapta, apare Dan Petrescu. Asta s-a intamplat in turul campionatului, cuprinzand si dublele cu Sparta Praga si Spartak Moscova.

In decembrie 1988, Belodedici ramane in Iugoslavia. Din acel moment Fane Iovan a fost libero, iar Bumbescu a revenit la marcaj, Petrescu putand sa incante cu zecile de curse impetuoase, facand un parteneriat de senzatie cu Hagi si Lacatus, pe partea dreapta a Stelei, combinatiile in viteza, cu devieri, lansari pe pozitie viitoare, schimbarea locurilor si sarcinilor, toate facute intr-un ritm naucitor, cu o tehnica de bijutieri, a tridentului, fiind o tiki-taka avant la lettre.

Dan Petrescu marcheaza primul sau gol in cupele europene pe 5 aprilie 1989, in turul din Ghencea al semifinalei cu Galatasaray. Steaua era in formula Lung - Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu - Dumitrescu, Tudorel Stoica, Rotariu, Hagi - Lacatus, Piturca. Dupa golul colegului sau de la juniori, Ilie Dumitrescu, din minutul 8 si dupa golul lui Hagi, din penalty, din minutul 39, Dan Petrescu inscria golul de 3-0, in minutul 68, Balint consfiintind scorul de 4-0, in minutul 71. Petrescu este titular in finala de la Barcelona, pierduta in fata Milanului, cu 4-0.





Sezonul 1989-1990 este cu 23 de meciuri si 9 goluri, in campionat, pentru super-ofensivul nostru fundas. In Cupa Campionilor, Petrescu da primul gol al campaniei incheiate de Romario, in meciul tur, din Ghencea, din 13 septembrie, cu Knattspyrnufelagio Fram Reykjavik (4-0), inscriind in minutul 30. Steaua era, dupa plecarile lui Piturca, Boloni si Tudorel Stoica, in formula Lung - Petrescu, Bumbescu, Iovan, Ungureanu - Muzsnay, Rotariu, Dumitrescu, Hagi - Lacatus, Negrau (au mai intrat Petre Grigoras si Balint).

Petrescu debutase in nationala pe 29 martie 1989, la Sibiu, impotriva Italiei. Chiar daca avea doar 5 meciuri la nationala (Italia, Polonia, Portugalia, Cehoslovacia, Danemarca) era considerat titularul de drept al postului de fundas dreapta.



Dupa evenimentele din `89, returul acela nu a mai fost fotbal, echipele fiind decimate de cel putin doi factori. Unul era constituit de programul echipei nationale, care organiza, in returul premergator mondialului italian, cantonamente si stagii de pregatire cu meciuri amicale, iar al doilea il constituia dezinteresul fotbalistilor pentru campionat, acestia dorind doar sa ia ochii in Italia, pentru a fi remarcati de un club cu bani. De aici, suprapusa cu nebuloasa care era in acele zile, cu anumite asteptari, emulatii, precum si cu interesul conducatorilor, care vroiau sa-si traga si ei, cate ceva, in lupta cu impresarii - fosti membri ai lumii interlope bucurestene, lasati de regimul socialist sa plece in occident - care simteau miros de sange, se nastea un cocktail interesant de analizat, dar cu efecte aiuritoare.

Fara ca asta sa fie motivatia, era atmosfera in care Dan Petrescu a fost impiedicat de olteanul Pavel Badea sa joace in Italia `90. Pe 18 aprile 1990, in etapa 31, Steaua, cu 51 de puncte, se ducea in Banie, in urmarirea lui Dinamo, care avea cu punct in plus (asa avea sa si castige titlul, cu un punct in plus). Meciul a fost castigat cu 2-0 de olteni, fara comentarii, scorul fiind stabilita la pauza. Mijlocas central al juvetilor, Pavel Badea Criminalul, s-a aruncat la rupere, animalic, cu picioarele inainte, Dan Petrescu, provocandu-i o ruptura a ligamentului exterior la genunchiul drept, care l-a scos din carti pentru Italia, celebrul fotbalist Mircea Rednic, jucand, atunci, in locul lui.



Petrescu jucase in meciul decisiv, cu Danemarca, avand o contributie importanta si fiind dat de toti specialistii internationali ca titular in lotul pentru Mondial.



Sezonul 1990-1991 este unul prolific pentru Dan Petrescu, refacut dupa accidentare, si, in postura onoranta de a fi capitanul echipei Steaua, dupa plecarile masive, intre care si a capitanului de dupa plecarea lui Tudorel la Lens, Fane Iovan, transferat la Brighton, in iarna lui `90.

Petrescu joaca cu o ambitie nebuna, pentru a razbuna nedreptatea, si pentru a arata ca merita sa plece si el in strainatate. A jucat 31 de meciuri, inscriind 13 goluri, ca fundas dreapta, fiind golgheterul echipei. In Cupa Cupelor, Petrescu reuseste o dubla, in victoria din deplasare, cu Glentoram (5-0), Steaua fiind, apoi, spulberata de Montpellier, cu 8-0 la general.



Steaua era remaniata, in formula Stangaciu - Petrescu, Bumbescu, Iovan (avea sa plece la sfarsitul turului), Danut Munteanu - Daniel Minea, Tony Sedecaru, Ilie Stan, Ilie Dumitrescu - Marian Popa, Ovidiu Lazar (mai erau pe-acolo Cornel Mirea, Iulian Minea, Adrian Savoiu, Sandu Beca, Constantin Pistol).

La finele acestui sezon, Petrescu (8 meciuri ca titular, la nationala, in 1990) avea mai multe optiuni de transfer din strainatate. Cea mai buna, din punct de vedere financiar era de la Fenerbahce.

Sfatuit de tatal sau, a ales sa mearga in Italia, la Foggia, sub comanda cehului Zdenek Zeman, care doar ce promovase echipa. Acesta a venit la Bucuresti personal, in vara lui 1991, si l-a intrebat un singur lucru, dupa ce-l vazuse pe casete, si anume in cat timp alearga 50 de metri si 100 de metri.

Sezonul 1991-1992 este excelent pentru Petrescu, care gestioneaza foarte bine (spre deosebire de altii) trecerea la profesionalism, suportand bine schimbarile de mediu, de conceptie, de metode de antrenament si de viata. Zeman (care a facut cariera ca antrenor, dar nu a jucat fotbal, ci volei) era recunoscut pentru duritatea extrema a sedintelor de pregatire. Erau spartane, fiind foarte putini care rezistau celui considerat celui mai dur antrenor din anii `90, al fotbalului italian.



Pentru Petrescu, pe langa faptul ca totul era nou, duritatea extrema a sedintelor de pregatire, eminamente fizice, nu-i lasau loc decat pentru odihna si recuperare. Mi-a influenţat, Î mare măsură, cariera de jucător. Ne rupea cu pregătirea fizică, dar asta m-a ajutat enorm. Dealtfel, Zeman este cel care l-a inspirat pe Petrescu, in cariera de antrenor, copiindu-i metodele si conceptiile despre joc, modulate dupa el, chiar daca Dan a jucat, apoi, in Anglia.

Petrescu joaca 25 de meciuri, inscriind chiar si patru goluri pentru Foggia, care reuseste un foarte bun loc noua, ajutata de Giuseppe Signori si Igor Shalimov, ca lideri valorici.



In sezonul 1992-1993, joaca 30 de meciuri, inscriind 3 goluri, si mentinandu-se in serie A, de pe locul 12. Era o echipa din care se remarcau Igor Kolyvanov, Brian Roy, Salvatore Fresi si Luigi Di Biagio, alaturi de Petrescu.

In sezonul 1993-1994, Petrescu se transfera la Genoa 1893 (in locul sau, la Foggia, este adus argentinianul Chamot), unde joaca 24 de meciuri, inscriind un gol si salvandu-se de la retrogradare, de pe locul 11. Din echipa se remarca Fabio Galante, Lajos Detari, Van`t Schip, Marciano Vink, Skuhravy, sau Berti.

Dupa patru ani de la nefericitul accident, Petrescu este in deplinatatea fortelor pentru Mondialul din America. Cu un aport foarte bun spre excelent, pe toata durata competitiei (favorizat si de sistemul de joc, cu libero si doi oameni la marcaj, precum si de absenta lui Sabau, care-i dadea sarcini ofensive si libertati extinse), World Cup-ul are doua borne pentru Petrescu. In meciul cu numarul trei, din grupe, impotriva SUA, Petrescu inscrie golul victoriei si al calificarii in optimi, cu o executie de mare inteligenta si rafinament tehnic, trimitand mingea in plasa, dintr-o pozitie de centrare, pe culoarul stramt ca un defileu dintre bara si portarul american Tony Meola.



Era pe 26 iunie 1994, Romania lui Iordanescu fiind in formula Prunea - Petrescu, Belodedici, Mihali, Selymes - Munteanu, Lupescu, Popescu, Dumitrescu - Hagi - Raducioiu, si golul din minutul 18 trimitand Romania pe primul loc in grupa, cu 6 puncte, urmata de Elvetia si SUA, cu cate trei, Columbia lui Pele ratand calificarea (cu un cost mult prea mare).

Meciul cu Argentina a fost in nota lui, adica bun, cel cu Suedia fiind chiar mai bun decat cel cu oamenii lui Basile.
Era 3 iulie 1994, si ora 12:30 local, pe Standford din San Francisco, sub privirile a 85.000 de oameni, la o temperatura inumana de peste 40 de grade, la umbra, si peste 60, la nivelul gazonului, cand intalneam vikingii lui Tommy Svensson, ce ne desparteau de o semifinala de vis cu Brazilia. Dupa ce Brolin a deschis scorul, in minutul 79, la ultima faza a meciului Raduciou egaleaza si tot el ne aduce in avantaj in minutul 101. Cu 5 minute inainte de cea mai mare performanta din istoria nationalei, Popescu se retrage, in loc sa puna presiune pe Ingesson, acesta centreaza liftat, Prunea prinde avioane si Kennet Andersson trimite meciul la penalty-uri.

Pentru suedezi a executat si ratat, primul penalty, Mild, care a rupt norii. Raducioiu ne-a dus in avantaj, Andersson a inscris, Hagi pentru noi, Brolin, pentru ei, Lupescu pentru noi, Ingesson pentru ei. Era 3-3 si aveam executia. Daca faceam 4-3 eram acolo. Petrescu a executat, din pacate prea incet, cu latul, si prea putin plasat, Ravelli scotand mingea.



Nilsson a dat pentru ei si Dumitrescu pentru noi. Era 4-4 si s-a trecut la cine rateaza primul. Larsson a inscris pentru ei si Belodedici a ratat pentru noi, batand la fel de slab ca Petrescu, dupa ce, in finala CCE, cu Steaua Rosie, executase excelent. Ambii stelisti batusera, la antrenamente, cate 4 serii de cate cinci, si nu ratasera nici macar o singura lovitura!

Sezonul 1994-1995 reprezinta o schimbare pentru Dan. Se transfera, pentru 1.250.000 de lire sterline, in Anglia, la Sheffield Wednesday, unde debuteaza pe 20 august 1994, intr-o infrangere pe teren propriu, contra lui Tottenham, cu 4-3, dar in care marcheaza un gol.



Joaca 29 de meciuri ca titular si 9 ca rezerva intrata pe parcurs, inscriind 3 goluri, in campionat. Echipa termina pe locul 13. Se adapteaza bine, la noul mediu si la particularitatile fotbalului englez, mult mai putin rafinat atunci, decat azi. Dintre colgii sai ii remarcam pe Klas Ingesson, pe Chris Wadle (comentator cunoscut pentru Sky, azi), Ian Nolan, John Sheridan, Lee Briscoe sau David Hirst.





In sezonul 1995-1996 joaca turul pentru Sheffield (8 meciuri), alaturi de nou-venitii Darko Kovacevici, Marc Degryse sau Dejan Stefanovic.



Pe 18 noiembrie 1995, la insistentele lui Kevin Keagan, se transfera la Chelsea Londra, pentru 2.300.000 de lire sterline, londonezii fiind o echipa de mijlocul clasamentului, cu pretentii de mai mult. Joaca 24 de meciuri, inscriind doua goluri, pentru Chelsea, care termina pe locul 11.



In sezonul 1996-1997, joaca 34 de meciuri, in campionat, marcand 3 goluri. In total, joaca 41 de meciuri, in toate competiile, fiind al doilea cel mai folosit jucator, dupa Di Matteo, cu 44 de aparitii si Mark Hughes, cu 43, Gullit avand, spre exemplu, doar 14 meciuri, iar Zola 30. Chelsea termina pe locul 6.



Pe 17 mai 1997, Chelsea, in formula Grodas - Petrescu, Clarke, Leboef, Sinclair - Minto, Wise, Di Matteo, Newton - Hughes, Zola, cucerea Cupa Anfliei, in fata lui Middlesborough (cu Emerson, Juninho Paulista, Ravanelli sau Festa), cu scorul de 2-0.

In sezonul 1997-1998, joaca 31 de meciuri, inscriind 5 goluri, doar in campionat. In Cupa Cupelor, joaca 7 meciuri si inscrie doua goluri. Fundasul dreapta al Barcelonei, Albert Ferrer, este transferat la Chelsea, si joaca intercalat cu Petrescu in toamna acestui sezon, apoi Petrescu devine titular ca mijlocas dreapta, post pe care nu-l va mai parasi, in Anglia. In total, Petrescu joaca 45 de meciuri in acest an, pentru Chelsea (Ferrer avea doar 40, Wise, 36, Desailly, 44, Casiraghi, 14, Brian Laudrup, 10, Poyet, 37).



Chelsea castiga Cupa Cupelor, dupa o finala castigata cu 1-0 (Zola) in fata lui Stuttgart. Petrescu era eliminat in minutul 85, dar ii controlase bine pe Balakov si Bobic, pana atunci. Tot in 1998, Chelsea castiga Supercupa Europei, cu 1-0 (Poyet) in fata Realului din Madrid. Petrescu a fost doar rezerva, fara a intra.

Campionatul Mondial din Franta il retine pe Bursuc cu golul din meciul contra Angliei. In formula Stelea - Popescu - Petrescu, Ciubotariu, Filipescu, Munteanu - Hagi, Galca, Gabi Popescu - Adi Ilie, Moldovan, Romania deschidea scorul in minutul 47, prin Moldovan. Englezii egalau, in minutul 79, prin Owen si ne indreptam spre un egal foarte bun, dupa victoria contra Columbiei si perspectiva Tunisiei. In minutul 90 Petrescu intra in centru cu mingea, la mijlocul terenului, taie spre stanga, paseaza in tusa, si face un sprint perpendicular pe poarta, din postura de extrema stanga, preia cu umarul, din unghi, in duel cu prietenul sau cel mai bun de la Chelsea, Le Saux, si-i trimite mingea, cu stangul, printre picioare, lui Seaman, calificand Romania inaintea ultimului meci.

Sezonul 1998-1999 este cu 32 de meciuri si 4 goluri, in Premiership, Chelsea terminand pe locul trei. In Cupa Cupelor, Petrescu joaca 6 meciuri.



Sezonul 1999-2000 aducea 29 de meciuri si 4 goluri, in campionat, 47 in total, pentru Petrescu, care joaca 15 meciuri, inscriind si un gol (cu Galata lui Hagi) in Champions League. Evolutie medie, la Campionatul European, pe postul de mijlocas dreapta, in cuplu de banda cu junele Contra.

Sezonul 2000-2001 aduce despartirea de Chelsea si transferul la Bradford, pentru 1.000.000 de lire sterline, unde joaca doar in tur, 17 meciuri, inscriind un gol. Echipa va retrograda, de pe locul 20, la final, cu fotbalisti precum Benito Carbone, Stan Collymore, Lee Sharpe, Ian Nolan, Gary Locke sau Stuart McCall.

In retur, pleaca la Southampton, unde joaca bine, 9 meciuri, inscriind 2 goluri, echipa terminand pe locul 10. Ii remarcam pe Matt Le Tissier, Marco Almeida sau Luis Boa Morte.



In sezonul 2001-2002 joaca la Southampton doar 2 meciuri, tot sezonul.

In sezonul 2002-2003 revine in Romania ca antrenor secund si jucator (20 de meciuri ) la FC National, iar la finalul anului se retrage din activitatea de jucator, dupa finala Cupei Romaniei, pierduta in fata lui Dinamo.

Toata cariera, incepand de tanar, a vut un regim de antrenament special, facand - in afara programului colectiv - exercitii specifice pentru durerile cronice de spate, timp de o ora in fiecare zi. Altfel, nu ar fi putut face performanta. La antrenamente, deasemenea venea cu jumatate de ora mai devreme, pentru a se incalzi specific, si pleca cu jumatate de ora mai tarziu, pentru a se recupera. De fiecare data, in fiecare zi.



Dan Petrescu are 95 de meciuri si 12 goluri, pentru Romania, participand la turneele finale din 1994, 1996, 1998 si 2000.



Are 95 de meciuri si 28 de goluri, pentru Steaua, in campionat si 15 meciuri si 4 goluri, in Europa.

In Serie A are 79 de meciuri si 8 goluri.

In Premier League are 215 meciuri si 24 de goluri, avand aproape 300 de meciuri, in toate competitiile, pentru cluburile engleze la care a jucat.

A inscris la doua editii consecutive de campionat mondial goluri decisive, ale victoriei si calificarii.

A castigat trei titluri de Campion cu Steaua (1986, 1988, 1989) si doua Cupe ale Romaniei (1988, 1999), jucand o semifinala si o finala de Cupa Campionilor.

A castigat Cupa Ligii (1998) si Cupa Angliei (1997), precum si Cupa Cupelor si Supercupa Europei, cu Chelsea.

Este unul din cei mai valorosi fotbalisti romani ai tuturor timpurilor, fiind o legenda a postului de fundas dreapta.



Este in echipa all-time a Foggiei: Mancini - Petrescu, Padalino, Chamot - Rambaudi, Di Biagio, Cecconi, Shalimov - Kolyvanov, Baiano, Signori.

Este un produs 100% al Clubului Steaua, caruia - ca jucator legitimat la Club, dar si dupa aceia - i-a slujit impecabil fiinta, prin reprezentare sportiva la nivel foarte ridicat, promovandu-i valorile, pentru mai bine de un deceniu.

Ca recunoastere maxima a valorii sale si a performantelor atinse, este ales in echipa stranierilor all-time din Premiership, de catre forul oficial englez, fiind intr-o companie selecta: Schmeichel - Petrescu, Stam, Desailly, Irwin - Ljunberg, Vieira, Roy Keane, Pires - Henry, Cantona.

Este unul dintre cei mai iubiti jucatori care au trecut pe la Chelsea, fiind aclamat la scena deschisa de catre fanii londonezi, pentru cele 5 sezoane de pe Stamford Bridge.



Este singurul fotbalist roman care a reusit sa faca performanta in Anglia.


A fost - dupa propiile-i spuse - un mare suporter al Stelei, cand era copil, fiind in galerie la meciurile de baschet, handbal, volei si fotbal.


Azi, 22 decembrie, stelistii ii multumesc lui Dan Petrescu pentru tot binele facut de partea Stelei, pentru toate simbolurile create de activitatea sa si oferite spre buna folosinta, si il asigura ca principiile, idealurile si valorile nu mor, oricat de multi nori de zgura ar pluti deasupra lor.

La multi ani, Dan Petrescu!

Stelistii - recunoscatori!

Gandalf