20-12-10

Sura mare

“Iarasi ne streseaza astia cu revolutia!” Striga cu voce tare unul din colegii mei. S-a angajat de doua zile si a deschis ochii in viata in mijlocul unor vremuri in care Romania reprezinta doar indicativul placutei de inmatriculare de la masina. “Stai bland boule” ii replica un veteran.” Ca sa poti tu acum sa spui asta cu voce tare au murit niste pusti de varsta ta. Du-te la cimitir la Sura Mare si ai sa vezi ca nu e unul trecut de 30 de ani. Alora trebuie sa le saruti crucile, ca altfel daca vedeai Ruse de la malul Dunarii credeai ca esti in Las Vegas”.

Tacerea care se asterne ma trimite intr-un vertij al amintirilor. Dupa momentul senzational de la Sevilla a venit una dintre cele mai grele ierni din anii 80. Frati-miu este bebelus si tata este disperat. Nu avem caldura, curent, apa. Doar gazele palpaie cu o presiune da avarie. Mama il schimba pe frat-miu la lumina unei lanterne RDG-iste aduse pe ascuns de nasul meu cu mari sacrificii, iar tata bate cu ciocanul paturi in geam ca sa incerce sa tina gerul cat mai departe de noi. Sunt imbracat in bluza, pantaloni vatuiti, pulover si sunt foarte indignat de faptul ca nu voi putea vedea ce se mai intampla la bulgari. Mai pe seara urma se ruleze Planeta maimutelor titrat din engleza. Tata ma roaga sa-l ajut sa incarce cazanul imens al familiei cu zapada ca sa-l puna pe aragaz sa avem apa sa-I faca baita lui frati-miu. Va dura ceva timp. Stratul de zapada este de poate jumatate de metru si nici o masina nu mai circula pe strada.Nici autobuzele. Cand se va aprinde iluminatul stradal vom iesi toti copiii sa facem cazemate si sa ne bombardam ca chiorii cu bulgari. Vom uita de tot pentru ca ne avem unul pe altul. Dar pana atunci e o bezna patrunzatoare si ninge in continuu.

3 ierni mai tarziu. Dar parca nu e iarna. Nu e pic de zapada si nu este asa de frig. Tata este de garda cu arma in mana la intreprindere si mama a trecut printre gloante ca sa ajunga acasa. Bunica-miu nu ne mai poate telefona, au fost izolati si se trage asupra lor. Eu sunt printre cei norocosi. Toti au scapat cu bine. Altii nu sunt asa norocosi. Vor trebui sa mearga la Sura mare la reinhumare. Multi dintre ei nu mai sunt oameni, sunt statui ale deznadejdii. E cea mai lunga vancanta de iarna din istorie si sentimentele sunt amestecate. Durerea, eliberarea, soarele care rasare mai frumos, radioul la care se asculta Europa Libera, scos la lumina, curent continuu si apa calda ceva mai mult timp. Babele navala la Alimentara cu scaunele lor pliante pentru ca sunt camioane cu numere straine care au adus pulpe americane si branza feta olandeza. LA LIBER!

Ne plimbam seara pe bulevarde ca la promenada si din cand in cand mai aprindem o lumanare la Dalles sau la Inter. “De Craciun ne-am luat ratia de libertate” este o inscriptie care ma va urmari. Facem celebrul semn de V cu degetele si tata spune ce va face in asa fel incat sa vedem Mondialul la color. Sunt in al noualea cer. Tata spune ca vor muta pana la urma pe Timisoara tramvaiul care intorcea la Sura Mare.

Ma uit astazi la cel care eram atunci. Imbracat la linie in gri sau negru, inseriat, cu un numar pe care trebuia sa-l port la vedere si fara sa stiu ce e maine sau de ce a fost ieri. In afara de sport si de oamenii din jur nu aveam absolut nimic. Astazi am tot si un morman de griji, pentru ca trebuie sa interpretez ieri, ca sa pot anticipa maine, sa nu ma surprinda sa imi distruga poimaine. Asta ca sa nu mai am ce cheltui in mall-ul de la Sura Mare. Nu mai pot socializa cu oamenii decat prin intermediul acestei retele blestemate si nu petrec timp atat de mult cu copilul pe cat as vrea.

Dar stiu ca pana la un nivel sunt liber, si pot sa iau atitudine impotriva unor mucosi care sunt stresati ca li se reaminteste an de an ca au primit cel mai frumos cadou de Sarbatori. Sarbatorile insasi si sansa de a-si scrie propriul destin. Cand treceti pe langa Sura Mare in goana masinii, ganditi-va un pic la ingerii care s-au jertfit pentru noi, la gestul lor si umiliti-va ca astazi nu mai aveti nici macar 5% din curajul lor. Eroii vor muri atunci cand faptele lor vor fi trecute de vantul uitarii. In cazul in care nu stiti astazi Sura Mare se numeste Eroii Revolutiei.

Alex (keluboss)

Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti va depune o coroana de flori in memoria victimelor Revolutiei, marti, 21 decembrie, in jurul orei 21:30, in Piata Universitatii. Toti suporterii stelisti sunt rugati sa ni se alature, sa le aratam ca nu i-am uitat pe cei care au luptat pentru libertate. EROII NU MOR NICIODATA!