29-10-10

Un noiembrie de poveste

Cei care cred ca timpul va rezolva probleme de joc ale Stelei – si acestea, la randul lor, probleme clubului – se inseala. Nu se va intampla asa. Fix dimpotriva.

Lacatus este atat de slab, incat nu va face decat sa accelereze un proces patologic, care se reia ciclic, la diferite perioade de timp, si care este sustinut de cateva clisee promovate agresiv de presa si imbratisate cu toata fiinta de turmele poporului stelist.

Se spune, de catre stelisti, ca trebuie rabdare si timp pentru a aclimatiza corect contingentul Urziceni, care – cum se demonstreaza cu fiecare ocazie – nu este altceva decat o mare teapa, premizele relativ la acest Aliens Colonial fiind clare pentru orice om de bun-simt, inca de la inceput.

De acum inainte, Lacatus o sa gestioneze situatia din ce in ce mai greu, cu rezultate din ce in ce mai proaste. Meciul cu Napoli a fost cel mai bun meci al lui. The Moorale boost, cum spun francezii, a insemnat – mai mult ca sigur – aceleasi lozinci si aceleasi imbarbatari, expresie a limbajului de lemn (alcatuit din 100 de cuvinte) pe care-l are are antrenorul nostru, expresie, la randul sau, a metodelor de acum cateva decenii. Daca pe Dica l-a revitalizat cu „bai p***, ia vino-n ... aici, cate goluri ai dat anul asta?” (uitand ca, dupa un inceput bun de 2 meciuri, generat de rafinamentele psihologice ale lui „nea Marius” au urmat 10 meciuri dezastruoase pentru Dica), ne putem inchipui care au fost indicatiile din vestiar: „Ii calcati pe ochi! Ba, voi sunteti ****??? **** mamele de broscari jegosi! ”, urmate de nelipsitacuba, si urletul care-i motiva (speria) sa alerge, sa faca pressing si sa dezvolte presiunea care i-a ingropat pe semi-Napoli.

Lacatus nu stie decat o singura practica. Imbarbatari cavernale, cu „pe ei, pe mama lor”, fara a tine cont de starea psihica a celor care l-i se adreseaza, de situatie sau context. Nu are nicio subtilitate si nici macar nuanta de minima statura psihologica. Nivelul profesional l-a demonstrat cu prisosinta in mandatul anterior. Asta se va suprapune si peste modul in care-l percep jucatorii, prin atitudinea fata de Cioban. El nu merita niciun respect, pentru ca el insusi nu se respecta, calcandu-si cuvantul si onoarea si venind sa mai ia tone de indulgente seminale pe obraz, totul pentru 200 de mii. Vrajelile astea cu „baiat bun, intelept, intelegator” nu mai tin demult. Molusca pare si ea intelegatoare si alte animale par la fel de intelepte si linistite si de nota zece.

Lacatus este un antrenor care – daca-i iese un meci – merge pe valul ala de moral, cu hei-rup, pana se rupe valul. Dar nu are habar de gestionare unei echipe, cu subtilitatile si complexitatile mentale ale Stelei, de acum. Becali se va baga peste el permanent, iar el va accepta, creind nemultumiri si tensiuni in vestiar. Nefiind un bun psiholog, nu le va ameliora, si va ingropa Steaua in acelasi circ pe care-l cunoastem.

El altceva nu stie, decat „hai pe ei” . Nu are tact pedagogic, nu lucreaza cu jucatorii tineri, pe care chiar ii marginalizeaza, nu-i va apara pe jucatori in fata patronului (pt. ca el insusi nu se poate apara), si va accepta toate interventiile lui Fecali in viata echipei, lucru care va compromite complet in fata jucatorilor. Acestora – fiindu-le frica de el – vor incepe sa-l urasca. Vor juca in sila si de frica, cu tensiuni mari. Nivelul profesional al lui Lacatus, va aduce aceiasi AGONIE dureroasa, care se va prelungi din doua motive.

Becali nu va renunta la Lacatus, caci prin el, Becali va putea sa „antreneze” echipa Steaua. Becali nu va renunta la Lacatus, caci nu prea mai are pe cine sa aduca (chiar daca Panduru dribla bine, dar nu inghitea orice)

Jucatorii vor fi umiliti, vor fi dati afara sau facuti in toate felurile, ori plimbati pe la echipa a doua. Vor veni jucatorii ochiti de mintea luminata de oaie mistica a lui Fecali. Steaua va fi o tocana ciobanesca, cu ingrediente de-a valma, ciocolata cu ceapa, cu branza cu foita de aur cu sofran, cu miere cu mustar si cu icre negre cu crenvursti, asezonate cu sufleu de capsuni cu mamaliga.

Unii vor fi favorizati, altii marginalizati, unii scuipati, altii pupati, distrugand orice norma de normalitate si decenta, pe ritmul dictat de la Palat, totul pe fondul profesional incompetent al antrenorului, fond care, suprapus peste cel uman, ii va scula bucuria lui Fecali.

Cu cat va trece timpul, cu atat mai mult se va deteriora atmosfera de la Steaua si, astfel, vor scadea si rezultatele, care oricum sunt penibile. Totul, sub straja unei fantome patetice, care se autovioleaza cu perversiuni greu imaginabile. In afara lui Piturca, cat i s-a permis, nimeni nu poate fi altceva decat o marioneta in mainile unui nebun care promite cu fiecare ocazie sa arunce totul in aer, lucru pe care-l si face, sub privirile incantate ale turmelor.

Antrenorul Stelei isi va prelungi sederea, indiferent de umilintele ce i se vor arunca in fata (spate, ureche), atat timp cat sa mai faca un 200 de mii, cat sa-si ia si nasu-su’ un 40-50 de mii si cat sa-si mai dea vre-o doua dinamite in soclu.

Interventiile patronului in viata echipei vor adanci si agrava aceasta stare, punand in scena circul de care se vor bucura atatea milioane de stelisti, pentru ca ei il vor, ei il aplauda si ei il sustin.

Din fericire pentru ce ar fi insemnat castigarea campionatului, de acum inainte Steaua o sa fie in cadere libera. Fireste, „sa asteptam, sa vedem, sa-i dam o sansa”, pana la urmatorul proiect, pe care sa-l imbratisam cu bratele deschise.

Urmeaza un noiembrie de poveste!

Gandalf