26-10-10

Fane Petcu

Fane Petcu, idolul Constanţei şi pentru doi ani al fanilor Stelei, face parte din acea categorie de oameni despre care se spune că nu ţi-ar ajunge un ziar întreg ca să scrii totul despre ei. A fost un artist al balonului, spun toţi cei care au evoluat împreună cu el, contra lui sau cei care doar l-au văzut jucând. Dar tot aceştia sunt de acord că viaţa nesportivă l-a îndepărtat, dramatic, de ceea ce ar fi reprezentat cea mai mare performanţă a carierei lui, cucerirea Cupei Campionilor Europeni.

La o săptămână după 1-1 la Vejle, în manşa întâi din primul tur al Cupei Campionilor, în toamna lui 1985, Fane Petcu a fost scos din lot! Unul dintre idolii tribunei din Ghencea, din cauza stilului său de joc spectaculos, n-a mai apărut niciodată în echipă. Au ieşit fel de fel de zvonuri, cum că s-ar fi îmbătat şi ar fi bătut un soldat de la stadion, lucru despre care mai târziu, după Revoluţie, s-a şi scris. Adevărul însă a fost altul, iar Petcu a acceptat să-l dezvăluie la 25 de ani distanţă de la acel episod trist.

Dezmăţ la cantonament

"Era vineri, iar returul cu Vejle se juca miercuri. A doua zi urma să intrăm în cantonament. Seara am fost la Lăcătuş acasă, ne-a pus Mariana, soţia lui, o ciorbă să mâncăm, am mai vorbit, iar pe la zece şi jumătate m-am dus acasă. Peste vreo oră-două a sunat telefonul. Era soldatul de la stadion, de la cantonament de fapt, care mi-a zis să mă duc repede acolo, că nu e bine ce se întâmplă. Când am ajuns, în bazin erau doi dintre coechipierii mei cu două fete pe care le agăţaseră probabil în oraş, iar un altul, din câte mi-am dat seama, era sus la cameră cu alta. Problema mare a fost că băieţii ăştia erau însuraţi! Soldatul de la cantonament era beat şi ăla, că îl cinstiseră. Ăsta a apucat să mă sune pe mine, deoarece ştia că mai ies cu ei în oraş. Le-am zis să plece acasă, că e târziu, că nu e bine ce fac, o să se afle, o să se afle şi acasă, dar te-ai găsit! Erau luaţi bine, ce casă!, se gândeau doar la distracţie. I-am lăsat acolo, iar a doua zi am auzit că ar fi ajuns abia dimineaţă acasă", povesteşte fostul mijlocaş.

El şi-a salvat coechipierii, pe el nu l-a mai salvat nimeni

"A doua zi - continuă Fane - la club, iureş mare. S-a aflat ce se întâmplase peste noapte, că au fost femei la cantonament, dar nu se ştiau numele celor implicaţi. Soldatul ăla, săracul, de frică n-a vorbit. Atunci, eu, Fane «Suflet mare», am luat totul asupra mea. Am spus că eu am fost, pentru că eu nu eram căsătorit, n-aveam niciun fel de obligaţii. Deja începuseră să sune telefoanele la club, erau soţiile celor care n-ajunseseră peste noapte acasă. Am fost trimis trei zile la arest, la garnizoană, «şi mai vedem noi după aia». Returul cu Vejle l-am văzut din arest! Acum, Ion Alexandrescu, preşedintele nostru, nu ştiu cum, dar aflase că nu eu am fost, ci alţii, însă îmi cerea să-i torn eu. «Spune, mă, cine a fost şi scapi, te întorci la echipă. Altfel, în situaţia ta, nu mai apuci să joci la Steaua». Nu puteam să-i torn, nu-mi stătea în caracter, dar niciun moment n-am crezut că nu voi mai fi reprimit. După ce am ieşit de la arest, am fost trimis la unitate, opt ore pe zi. Nu făceam nimic, dar stăteam pe acolo. La primul meci la care am lipsit, publicul a început să-mi scandeze numele, deja se aflase că am fost scos din lot. Eram foarte iubit şi, din acest motiv, conducătorii mi-au interzis să mai apar în tribune, să nu le pun lumea în cap. Ca să-i văd pe băieţi, veneam camuflat, îmi luam bilet de intrare şi stăteam undeva retras, să nu mă recunoască oamenii"!

"Soţiile unora dintre colegi au contribuit la mazilirea mea"

"Băieţii, când au văzut că e groasă, au sărit să fiu reprimit, am senzaţia chiar că au recunoscut cei care au fost, dar cred că soarta îmi fusese deja pecetluită de faptul că eram considerat un mare petrecăreţ. Adevărul e că îmi plăcea şueta, nu neapărat băutura. În sfârşit, nu mai contează! În returul '85-'86 am fost trimis la FC Bihor, iar finala Cupei Campionilor am văzut-o cu băieţii de acolo. Da, m-a durut inima când i-am văzut pe foştii mei colegi ridicând Cupa, ştiam că trebuia să fiu şi eu acolo, poate că meritam să fiu şi eu, în timp ce sfârşisem împrumutat la Oradea. Peste ani m-am întâlnit cu colonelul Gavrilă, comandantul clubului Steaua la vremea aceea, constănţean de-al meu. Nu m-am abţinut şi l-am întrebat de ce n-am fost iertat atunci. Ştii ce mi-a spus? «Din cauza femeilor!». Atât. Adică din cauza nevestelor coechipierilor, care erau convinse că eu îi trăgeam pe toţi după mine la chefuri. Rău e că şi la club se gândea la fel. Asta e, poate că au dat un exemplu cu mine şi astfel s-au potolit ceilalţi. Eu m-am bucurat enorm când au luat Cupa Campionilor, iar regretul că n-am fost şi eu acolo mi-a trecut repede, pentru că am avut o viaţă prea plină de evenimente, prea trepidantă ca să am timp să pun la suflet!", încheie unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti pe care i-a dat vreodată Constanţa.

Pe vremea când jucam la Farul, când intram în restau­rante, se ridicau clienţii în picioare şi mă aplaudau!
Ştefan Petcu

Cu Valentin Ceauşescu mai făceam câte o miuţă lunea. Venea el cu doi-trei prieteni, veneam noi, cei care stăteam la cantona­ment, era caterincă. După miuţă, ne invita de fiecare dată la o bere, era un tip deştept şi educat
Ştefan Petcu

În 1983, eu, Eduard, Tătăran, Laurenţiu, Lăcătuş, Diaconescu şi ceva mai târziu Piţurcă am ajuns în Ghencea la recoman­darea lui Halagian, care trebuia să preia echipa atunci. A venit un an mai târziu, aducându-i cu el şi pe Bărbulescu, Radu II şi Bumbescu, apoi pe Boloni
Ştefan Petcu

"Pe Lăcătuş îl trimiteam la culcare la zece seara"

Printre prietenii mulţi pe care şi i-a făcut la Steaua, Lăcătuş a fost cel mai apropiat. "Ne ştiam din meciurile Farul - FCM Braşov, era drăcos tare şi mi-a plăcut. Apoi, în vara lui '83, eu am ajuns mai întâi la Steaua, după câteva zile a venit şi el şi a cerut să stea în cameră cu mine, că pe atunci se locuia la cantonament. Pe cât era de rău pe teren, pe atât de timid era în afară. Ţin minte că înaintea meciului se perpelea, avea emoţii, se gândea cum o să joace a doua zi, asta e o latură mai puţin ştiută a lui. Apoi, s-a spus că îl stricam, că îl luam după mine. Dacă mergeam la un restaurant, dar asta cu toţii, pe el îl trimiteam la culcare la ora zece, chiar dacă noi mai întârziam", a povestit fostul fotbalist.

"Ce ţi-a făcut, bre, ministrul, ţi-a dat un whisky!?"

Despre Emeric Ienei - chiar dacă despărţirea brutală de Steaua s-a produs când era nea Imi antrenor -, Petcu vorbeşte foarte frumos.
"Era genul de om care îţi impunea respect numai prin modul în care îţi vorbea şi se comporta. Mai glumeam noi cu el, dar nu ştiu cât de repede le prindea, îi trebuia timp să le seteze! Venea câteodată la antrenament: «Măi, băieţi, m-a chemat ministrul la el. Ce mi-a făcut!...». «Ce ţi-a făcut, bre, ţi-a dat un whisky?», îi ziceam eu. Bineînţeles, toţi râdeau. «Da, măi, dar până mi-a dat whisky-ul ăla, ce m-a mai certat!...». Băiat dulce nea Imi, iar pregătirea jocului dura zece minute, la el conta mai puţin cum joacă adversarul, conta cum jucăm noi. Dar ne mobiliza astfel. Halagian avea altă metodă să ne bage în meci. Începea din drum spre stadion: «Bagă-ţi, mă, buzunarul înăuntru, nu vezi cum arăţi?», sau «Vezi că ai cămaşa pe afară, nu ţi-e ruşine, că se uită lumea la tine?». După ce te echipai, iar începea: «Leagă-te mai bine la şireturi» ori «Lasă-ţi gulerul la tricou, tu nu te uiţi la tine?», totul ca să te irite, să te înrăiască înainte de a intra pe teren.

Fane Petcu era un fotbalist excelent şi un băiat extra­ordinar. Din păcate, stilul său de viaţă l-a împiedicat să răz­bească în carieră aşa cum i-ar fi dat dreptul talentul
Tudorel Stoica

Petcu a fost un fotbalist foarte bun... Păcat de viaţa extrasportivă. A trebuit să alegem împreună cu Ion Alecsandrescu dacă să-l ţinem şi să pierdem doi jucători, pe el şi pe Lăcătuş, sau să-l sacrificăm pe el şi să pierdem numai unul!
Emeric Ienei, fost antrenor Steaua

Este antrenor la "Academia Hagi"

După încheierea activităţii de jucător, Petcu a mers pe calea antrenoratului. A fost multă vreme antrenor la Centrul de copii şi juniori de la Farul Constanţa, din mâinile sale ieşind în ultimii ani, printre alţii, Cosmin Matei, actualmente în lotul Stelei, şi Denis Alibec, aflat la Internazionale Milano. Faptul că este considerat la ora actuală unul dintre cei mai valoroşi antrenori de juniori din judeţul Constanţa l-a determinat pe Gheorghe Hagi să-l coopteze în colectivul său de tehnicieni de la academie, unde pregăteşte grupa de juniori mari.

Ioan Viorel (Prosport.ro)