home
09-10-10

Vasile Iordache, parte din Steaua!

Nascut la 9 octombrie 1950, la Iasi, Vasile Iordache avea sa devina unul dintre cei mai mari portari din istoria fotbalului romanesc si unul din primii trei portari (clasarile variind in functie de preferinta si criteriul fiecaruia, dar gasindu-l de fiecare data pe podium) din istoria Stelei.

Sub comanda marelui antrenor iesean Mişu BÂRSAN (fost jucator de camp – atacant golgheter in Divizia B – si antrenor de portari chiar si la loturile nationale de juniori timp de 5 ani), Iordache a fost remarcat si promovat in lotul Politehnicii Iasi, in anul 1966, continuand si ducand la un nivel superior traditia scolii iesene de portari (Streasina, Costas, Nastea, Haisan, Mihaila, Cimpeanu): La un antrenament, Mircea Atimoftoaie, portarul titular, se accidentase si atunci Vasile, un copil ca o trestie, mi-a cerut voie sa intre el in poarta. Cind l-am vazut ce agil era, ce magnet avea la maini, ce orientare in poarta dovedea, i-am spus sa mai vina. Peste doua antrenamente i-am dat echipament, nu va spun cum ii venea – chilotii erau cam mari –, dar l-am trimis in teren la un meci de juniori cu Suceava. Conduceam cu 2-0, stadionul era plin – venea lumea la meci atunci, ca era spectacol, nu ca acum – si Vasile al meu scapa o minge printre maini, apoi scapa un gol printre picioare, ce mai, tot tacimul pentru un debut dezastruos. La sfirsitul meciului – era pe stadionul „23 august” („Emil Alexandrescu”, acum), Vasile a fugit prin tunel si doua saptamini n-a mai dat pe la stadion. M-am dus la el acasa si l-am convins sa revina pe ce post voia, mai ales ca avea cea mai buna viteza din echipa. Si, uite asa, Vasile Iordache a ajuns apoi, printr-o munca extraordinara – eu il consider un jucator model –, marele international Vasile Iordache, portarul nr 1 al fotbalului iesean. (Misu Barsan).

Vasile Iordache a facut parte, la Iasi, dintr-o generatie de exceptie pentru moldavi, cu Amarandei, Grigore, Danila, Neagu, Hanceviuc, Chihaia, Gheorghiu, Ailoaiei, Andrioaie, Sofian, Greierosu, Anton, Florin Birzan, Costas (antrenori Traian Iordache si Misu Birzan), echipa vice-campioana nationala la juniori, in anul 1969 la Turneul final desfasurat la Brasov.

In acelasi an, Iordache debuta pe prima scena fotbalistica, intr-un FARUL Constanta-Poli IASI 2-0, pe data de 24 august. In sezonul 1969-1970, avea sa apere in 3 meciuri, Poli clasandu-se pe locul 12.

In sezonul 1970-1971, Iordache se impune – la 20 de ani – ca titular incontestabil al buturilor iesene, fiind considerat – la finele unui sezon in care a aparat in 25 de meciuri, cu Poli pe locul 8 – una din marile sperante ale nationalei pentru postul de portar.

Inaltimea de 1.81 era foarte buna in epoca, pentru calitatile extraordinare pe care le avea Vasile. O reactivitate deosebita, care-i permitea sa-si puna in valoare cealalta calitate principala: PRIZA la balon. Aceste caracteristici: REFLEXUL, AGILITATEA, PRIZA, combinate cu un CURAJ care ducea spre inconstienta si cu SACRIFICIU permanent, l-au impus ca – in urma experientei capatate, sa fie unul dintre cei mari.



In sezonul 1972-1973, in urma sezonului excelent facut si a evidentei ca este un portar de mare perspectiva, Iordache este transferat la Steaua, cu scopul de a-l inlocui pe Narcis Coman, inlocuitorul lui Carol Haidu. Va juca – intercalat cu Narcis Coman – pana in 1974, cand bacauanul trecut si pe la Dinamo, care a venit de la Giurgiu, va parasi Steaua pentru SC Bacau. In primul sezon, Iordache va apara in 11 meciuri. Steaua termina pe locul 6.



In sezonul 1973-1974, Iodache va apara in 20 de meciuri, Steaua terminand deasemenea pe locul 6.

In sezonul 1974-1975, Steaua termina pe locul 5, cu Iordache aparand buturile in 18 meciuri. Steaua il transfera in acel an – de la Metalul Bucuresti – pe tanarul portar Dumitru MORARU, in varsta de 19 ani. Desi varsta nu parea sa-l favorizeze in disputa cu IORDACHE (25 de ani), Tete s-a impus, se pare, luand in considerare numarul de jocuri disputate: 21, fata de 18 ale lui Vasile. Incepe astfel, o frumoasa rivalitate sportiva – ce amintea, la alte dimensiuni, dar nu prea departe, de celebrul cuplu Costica TOMA/Ion VOINESCU) ce-si va consuma episoadele pe durata a 4 sezoane.

In sezonul 1975-1976, Iordache apara in 13 meciuri, contributia sa la castigarea titlului de campioana si a Cupei Romaniei pentru Steaua fiind inferioara numeric contributiei lui Morarau, cu 26 de meciuri aparate.

In sezonul 1976-1977, Iordache apara in 22 meciuri (fata de cele 17 ale lui Moraru), Steaua terminand pe locul 2. In 1976, pe data de 12 mai, Iordache debuteaza in Echipa Nationala de Seniori a Romaniei, intr-un Romania-Bulgaria 1-0. Tot in acel an va mai apara impotriva Italiei. Cu 7 meciuri aparate pentru nationala, in acel an, Rica Raducanu domina in mod clar postul de portar.



In sezonul 1977-1978, Steaua castiga titlul de campioana, Iordache aparand in 14 meciuri (Moraru in 26). La nationala, insa, e chemat si Iordache, care are un meci in acel an, impotriva Turciei, in timp ce Moraru si Cristain apara, fiecare, in cate 4 meciuri.

In sezonul 1978-1979, Moraru pleaca la Sportul Studentesc, iar la Steaua vine Necula „Rica” RADUCANU, care apara in 19 meciuri, in timp cu Vasile apara in 22. steaua cucereste Cupa Romaniei. In acel an, portarii Nationalei sunt Raducanu (cu 7 meciuri) si Cristian (cu 3).



In sezonul 1979-1980, Raducanu joaca doar 3 meciuri si pleaca la Resita in divizia B. IORDACHE are cel mai bun sezon din cariera. Apara in 31 de meciuri pentru Steaua, care se claseaza pe locul 2, in campionat, dar – cel mai important – se impune definitiv ca un portar mare, la nivel national.

In acel an, joaca pentru Echipa Nationala in 10 meciuri – cu Ungaria, Italia, Iugoslavia, Germania de Est, Cehoslovacia, Belgia, Iugoslavia, Bulgaria, Norvegia si Anglia.

In 1980, era prima intalnire cu Anglia pentru Iordache, intalnire care anticipa confruntarea de peste un an. La 15 octombrie 1980, pe „23 august”, in fata a 80.000 de spectatori, Romania invingea cu 2-1 echipa condusa de Ron Greenwood, prin golurile marcate de stelistii MARCEL RADUCANU, in minutul 35 si ANGHEL IORDANESCU, in minutul 76, dupa ce Woodcock egalase, in minutul 64. Anglia – in formula Clemence - Neal, Thompson, Watson, Sansom - Robson, Gates, Rix, Mc Dermott - Birtles, Woodcock – era infranta de echipa Romaniei condusa de Valentin Stanescu – in formula Vasile IORDACHE - Nicolae NEGRILA, Costica STEFANESCU, Stefan SAMES, Ion MUNTEANU - Aurel TICLEANU (Lita Dumitru, din minutul 71), Aurel BELDEANU, Anghel IORDANESCU, Zoltan CRISAN - Rodion CAMATARU, Marcel RADUCANU. Vasile Iordache apara excelent. In acel an, Romania cucereste Cupa Balcanica

In sezonul 1980-1981, Iordache traieste momentul sau de apogeu fotbalistic. Apara in 27 de meciuri pentru Steaua care termina pe locul 3, si – intre meciurile cu Polonia, Israel si Ungaria – disupta meciul vietii pentru Romania, intr-o expresie care-l va urmari ca renume pentru tot restul vietii: EROUL de pe WEMBLEY!

Pe data de 29 aprile 1981, pe WEMBLEY, in fata a 70. 000 de spectatori, in meciul contand pentru Calificarea la campionatul European din Spania 1982, Romania trebuia sa-si apere rezultatele scoase pana atunci in preliminarii, care-i dadeau sanse reale (Norvegia - România 1-1, la 24 septembrie 1981 si victoria din tur contra Angliei). In formula Vasile Iordache - Nicolae Negrilă, Costică Ştefănescu-cpt., Ştefan Sameş, Ion Munteanu II - Tudorel Stoica, Aurel Beldeanu, Anghel Iordănescu, Ilie Balaci - Zoltan Crişan, Rodion Cămătaru, Romania a scos un 0-0 datorat in cea mai mare masura lui Iordache.

Acesta a fost imperial, zburand din bara in bara, culegand ploaia de centrari ale englezilor, rezistand la asediul aerian venit nu numai din cornere sau faze fixe, ci direct din repuneri ale portarului sau angajari la bataie ale fundasilor englezi, si inchizand poarta Romaniei, care spera prin acel rezultat, la calificare. IORDACHE A FOST MAGNIFIC, REFUZND ANGLIEI VICTORIA, titra presa engleza de a doua zi. Iordache reusea meciul vietii, printr-o serie de parade incredibile, dand impresia ca oricat s-ar juca, englezii nu vor reusi sa inscrie. Presa internationala a fost la picioarele lui Iordache, creindu-se astfel mitul Eroului de pe Wembley.

Romania a rata insa, calificarea, infrangerea din meciul urmator, contra Ungariei (1-0, la 13 mai), absolut surprinzatoare, precum si egalul contra ungurilor, de pe 22 septembrie (meci in care a aparat Cristian), si mai ales infrangerea cu 2-1 suferita acasa, in fata elvetienilor, au trimis Romania pe locul 3 in grupa, cu 8 puncte, devansata de Ungaria, cu 10 puncte si Anglia, cu 9 puncte, si urmata de Elvetia, cu 7 puncte si Norvegia cu 6 puncte. 10, 9, 8, 7, 6... Iordache a aparat doar in primul meci contra Ungariei, in restul aparand Cristian si Moraru.



In sezonul 1981-1982 Iordache apara in 21 de meciuri pentru Steaua care termina pe locul 6. La nationala joaca contra Belgiei si statutului Peru. Lung si Duchkadam (cu cate un meci) apara la echipa nationala.

In sezonul 1982-1983, Iordache apara in doar 5 meciuri, din cauza aunor accidentari care l-au urmarit de-a lungul carierei. Este chemat, totusi, la nationala, unde apara contra Israelului. Lung (10 meciuri) si Moraru (5) erau titularii incontestabili ai lotului.

In sezonul 1983-1984, Iordache apara in 27 de meciuri, Steaua terminand pe locul 2. Apara impotriva Algeriei, Ecuadorului, Greciei, Israelului si Chinei si face parte din lotul Nationalei la Campionatul European din 1984, fara a juca vre-un minut. Meciul contra Chinei (1-0, la Buzau) este ultimul sau meci pentru Nationala.

Acesta este ultimul sau sezon la Steaua, fiind nevoit sa plece la Brasov, acolo unde va juca 11 meciuri in sezonul 1984-1985 si un singur meci in sezonul 1985-1986, Poli Timisoara – FCM Brasov 2-0, la 20 noiembrie, care va fi ultimul din cariera sa de jucator, in acel an revenind la Steaua, ca antrenor de portari. Va fi antrenorul lui Duchkadam si Stangaciu pentru 4 ani (la finala Cupei intercontinentale, de la tokio va fi chiar rezerva lui Stangaciu), pana in 1989, cand va prelua pe Univ. Cluj, ca antrenor principal. Dupa un an va reveni ca secund in Ghencea. Din 1994 va antrena in zona Golfului, la diverse echipe (Al Shabab Dubai, Al Ahli, Al Ain, ca antrenor principal la seniori sau la echipa de tineret), cu rezultate bune. Revine in tara ca secund sau antrenor cu portarii al lui Cosmin Olaroiu la Timisoara si Steaua, antrenand pentru scurte perioade de timp (ca secund sau antrenor de portari), Chiajna, Sportul sau Prefab. In prezent este secundul lui Cosmin Olaroiu, urmandu-l pe acesta la echipa pe care o antreneaza in Golf, Al Sadd Club Quatar.

Cu 231 de meciuri in care a aparat pentru Steaua (dintr-un total) de 271 in prima divizie, 9 meciuri in cupele europene si 25 de meciuri pentru echipa nationala, Iordache este mai mult decat o arata statisticile.

A fost un jucator extrem de ghinionist, suferind accidentari – nu foarte grave in sine, dar multe – in mod CONSTANT, pe toata durata carierei. Lasam la oparte SUTELE de entorse ale degetelor, dislocarile umarului, fracturile de peste tot si tot felul de maruntisuri din astea, din cauza carora nu putea dormi. A dus pe picioare, in plina activitate de performanta, o HEPATITA rebela, care l-a obligat la un regim de viata extrem de pretentios, timp de sase ani, in care, printre altele, branza de vacuta era alimentul de baza in tratamentul care tinea boala sub control. Peste asta, o DISCOPATIE LOMBARA, suferita in momentul de varf al carierei, imediat dupa momentul Wembley, l-a impiedicat sa fie mai mult decat ar fi putut. De aceea, sa nu ne lasam inselati de cifre care arata o contributie inferioara statistic in duelurile cu Moraru, de exemplu. Iordache era mai tot timpul cu o problema medicala – cauzata de stilul mai „nebun” in care apara – fiind, practic, intr-o recuperare continua. Astfel, cifrele inferioare nu sunt cauzate de pierderea sportiva a duelurilor cu cei care au fost concurentii lui. Prcatic, rare au fost ocaziile in care – fiind valid – Iordache sa nu fi fost titular. Revenirea din convalescenta la forma sportiva, dadea, insa, ocazia concurentilor sai pe post de a puncta statistic.

Vasile Iordache a fost – sa nu va indoiti de asta – portarul fundamental al Stelei, intre 1972 si 1984, traversand un deceniu cenusiu pentru Steaua, in care generatiile de atunci – cam trei ar fi, cea cu Lajos SATMAREANU, Viorel SMARANDACHE, Vasile NEGREA, Gheorghe CRISTACHE, Ion NAOM, Iosif VIGU, Nicolae PANTEA, Anghel IORDANESCU, Viorel NASTASE, Vasile AELENEI, cea cu Vasile IORDACHE, Lajos SATMAREANU, Stefan SAMES, Viorel SMARANDACHE, Nicolae IONESCU, Ion ION, Sevastian IOVANESCU, Gheorghe TATARU, Viorel NASTASE, Anghel IORDANESCU, Gheorghe RADU si cea cu Anghelini, Agiu, Sames, Vigu, Lita Dumitru, Zahiu, Iordanescu, Ion Ion, Troi, Nastase, Zamfir, Marcel Raducanu si Tudorel Stoica – au dat impresia ca puteau da mult mai mult decat au dat Clubului.

Generatiile din perioada 1980-1984 nu pot fi clasate riguros, pentru ca Steaua a fost intr-un trial permanent, cu sute de operatiuni plecari-veniri.

Incepand cu sezonul 1981-1982 – Iordache, Gh Niţu, A Toma / Anghelini, Sameş, Iovan, Fl Marin, D Minea, Ion Gheorghe, Tudor / T Stoica, Majearu, Balint, Ad Florea, A Stoica, Iordănescu, I Mureşan, Lucian / Fîşic, Barbu, Ralea, Udrică, Camui, Sertov, D Marcu, Păuna – Steaua se va afla intr-o perioda ambigua, de cautari masive, dar fara un reper autentic, care se va gasi in persoana Sfinxului Ion Alecsandrescu. Camui, Ralea, Diaconescu, Turcu, Popa, Barbu, Zamfir, Laurentiu, Fodor, Eduard, Pinter si multi altii nu au facut decat sa fie niste cautari care au dus la marea echipa ce se contruia. Gheorghe Constantin, Constantin Cernaianu, Traian Ionescu sau Nicolae Pantea era sacrificati in aceasta valtoare in care poarta era asigurata constant de catre Vasile Iordache.

Impunerea lui Florin Halagian ca antrenor a insemnat sfarsitul lui Iordache la Steaua. Halagian ii ura pe senatorii de drept, cum erau Tudorel Stoica si cu el. Daca in cazul lui Stoica nu avea ce sa faca si miza pe faptul ca-l va forta sa plece prin subminarea si umilirea sa in vestiar (i-a luat banderola de capitan si i-a dat-o lui Iovan), in cazul lui Iordache a reactionat direct, profitand de faptul ca-l avea pe Duchkadam, care se impunea (nu la nivelul lui Iordachem dar promitator) si de o parte a carierei lui Iordache, aflata intr-o zona cel putin gri.

La sfarsitul anilor `70, o parte din jucatorii Stelei – care erau blazati si sictiriti de conditiile de la Steaua, unde castigau foarte putini bani in comparatie mai ales cu echipele muncitoresti – au inceput sa vanda meciuri. Marcel Raducanu, Iordanescu, Sames, Lita Dumitru, Florin Marin si Iordache sunt, in principal, cei asupra carora persista cele mai multe suspiciuni. Cu salarii si prime de 4-5000 de lei, acestia tranteau 4-5 meciuri pe sezon, meciuri pentru care incasau intre 20-30 de mii si pana la 50-60 de mii de lei.

Halagian stia de aceste practici pentru ca si el fusese clientul serviciilor lui Iordache. Personalitatea uriasa a lui Iordache, care domina vestiarul, ii stirbea mult din autoritate lui halagian, care vroia ca toti sa fie aport la ordinul lui. Meciul cu Roma de pe Olimpico, a pus capac. Armeanul le-a interzis fotbalistilor sa manance prajiturile, care aratau extrem de apetisant, la desert, spunandu-le ca nu au voie decat fructe. Iordache le-a transmis colegilor ca cine se atinge de un fruct mananca si bataie. Halagian a turbat. S-a dus la ministrul Olteanu, pe care l-a somat sa-l dea afara pe Iordache, aducand ca argument faptul ca e vanzator si ca face atmosfera la echipa. Pentru ca oricum vroiau sa-l transfere pe tanarul Stangaciu (dupa ce Iordache, alaturi de Tom Cristea si de Margarit fusese cerut si in schimbul lui Lacatus), de la Brasov, Steaua renunta la Iordache, incheindu-se o iubire de 12 ani.

Peste valoare extraordinara ca portar, peste daruirea pentru Steaua, timp de 12 ani, peste imaginea de mare portar, si peste performantele obtinute, asupra lui Vasile Iordache – ca si asupra altora – planeaza in continuare aceasta acuza – probabil adevarata – ca a vandut Steaua. Azi, la varsta de 60 de ani, dupa fix 20 de ani de auto-lustratie, in care nu prea a aparut pe nicaieri sa vorbeasca despre Steaua sau sa-si dea cu parerea despre orice, Vasile Iordache si-a spalat IN MARE – pentru mine personal – pacatele pe care le avea. In ultimii 20 de ani nu s-a erijat in nimic, nu a folosit cuvinte precum valoare, performanta, glorie, morala, Steaua, si doar si-a castigat onorabil existenta (antrenor principal si cu portarii la multe echipe din zona Golfului).

Portarii sunt cei mai importanti dar si cei mai singuri. Lupta impotriva a 20 de jucatori Dupa cinci comotii, hepatita, gatul fracturat si toate degetele rupte nu regret nimic . Eu m-am nascut sa fiu portar. De o mie de ori tot asta as alege. Aveam reactie, curaj. Am suferit mult dar sunt mandru, spune Vasile Iordache. De asta a vut cinci comotii, gatul fracturat, „n” entorse si fracturi si degetele strambate si date peste cap de sute de ori.

Pentru ca lucrurile bune le depasesc infinit pe cele rele, ar fi normal si util, azi, la 60 de ani, un gest care sa-l ajute – pe Vasile Iordache in primul rand – in care sa spuna, fara nicio jena si fara nicio cosmetizare, lucid si rece, ce s-a intamplat atunci. Nu generalitati, ci sume, oameni, locuri, cum si de ce? Fara sa-l judece nimeni si fara sa judece el. Numai de castigat ar avea Iordache, dar si Steaua, din aceasta intentie. Altfel, zvonurile vor mentine o stare de suspiciune care va inflori foarte mult in interpretari denaturate.

Oricum ar fi, Vasile Iordache – alaturi de Ion Voinescu, Costica Toma, Silviu Lung, Dumitru Stangaciu – este unul dintre cei mai mari portari ai Stelei. Iordache este in primii trei portari din istoria Stelei, oricine ar face clasamentul. Si-a cladit numele pe SACRIFICIU, pe munca oferita cu dedicatie si talent timp de 12 ani Clubului Steaua.

Mai departe, faptul ca a vandut, la un moment, Steaua pentru bani, sa-l interpreteze fiecare cum considera! La fel si declaratia Nu sînt de acord cu generalii. Dacă vor însă neapărat echipa, atunci să-i dea lui Gigi toţi banii înapoi! – ca reactie a zvonului conform caruia Armata urmareste preluarea Clubului de Fotbal, la sfarsitul lui 2008.

Cu ocazia implinirii varstei de 60 de ani, azi, 9 octombrie 2010 (nascut in aceiasi zi cu John Lennon, Adrian Pintea, Gica Popescu sau marea floretista stelista Olga Szabo) suporterii clubului Steaua il onoreaza printr-un gest minim pe unul dintre cei mai mari 10 portari romani din istorie, onorandu-se, de fapt, pe ei, si il asigura pe sarbatorit de intelegerea lor asupra INTREGII sale activitati la Steaua.

La multi ani, Vasile IORDACHE!


Filip Pindean

Steaua lui Vasile Iordache

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
Personalizeaza si trimite felicitari prietenilor tai:


Pentru alte melodii, cantece ale galeriei, imnuri etc, vitiati pagina cu player-ul mp3

Un junior stelist are tumoare pe creier

Denis PenciuDenis Penciu (18 ani) era, pînă acum o lună, un puşti care iubea fotbalul mai mult ca orice pe lume şi îşi trăia visul: juca pentru echipa sa favorită, Steaua. Clubul a decis, în urmă cu un

Gigi Becali le explică proştilor de ce e o căpuşă

Gigi va multumeste din inimaExistă un banc ce se potriveşte excelent situaţiei explicate pe înţelesul tuturor: Un patron îşi parchează o maşină ultimu' racnet în faţa firmei, iar unul dintre angajaţi rămâne mut