07-10-10

Viorel Nastase: un talent urias, un destin de film

Sarbatorirea castigarii CCE de catre Steaua, in fiecare din ultimii cel putin 15 ani se face prin evocarea – fireasca – a meritelor celor care au contribuit direct la realizarea performantei. Cu un grad mai mic sau mai mare de adevar, se aminteste – in general – despre majoritatea numelor, incepand cu Duchkadam si terminand cu Pistol.

Evocarea victoriei Clubului Steaua Bucuresti asupra Barcelonei nu aduce insa – aproape niciodata – aminte (macar in treacat) de un fotbalist adevarat al Stelei, care a avut performante remarcabile pentru Club, performante demonstrate intr-o expresie simbolica de intalnirile Stelei din anii `70 impotriva celor de la CF Barcelona.

VIOREL NĂSTASE a fost un mare jucator al Clubului Steaua. Un fotbalist adevarat, atacant extrem de tehnic, cu un fizic foarte buna pentru epoca (1.80), stangaci cu un talent urias.

S-a nascut la 7 octombrie 1953 in Bucuresti, unde a debutat (1969) in fotbalul mare, la Progresul, facand cuplu in atac cu Mircea Sandu. Ratand mentinerea in prima divizie la diferenta minima fata de CFR Cluj, Progresul s-a dezintegrat.

NĂSTASE a fost transferat de Steaua, la inceputul sezonului 1971-1972. Venea la Steaua, la varsta de 18 ani, cu sezoane de prima liga in picioare, cu 9 goluri marcate in 18 meciuri, pentru Progresul. Pe atunci, fotbalisti de perspectiva si achizitii bune se considerau cei care aveau aceste date, 18 ani si 9 goluri in 18 meciuri, si nu cei care au 28 de ani si un gol la 4 meciuri, si mai sunt si atacanti de Nationala.

Viorel Nastase a jucat pana in sezonul 1979-1980 la Steaua, inscriind 78 de goluri in 166 de meciuri, folosit atacant central, varf retras, sau chiar mijlocas ofensiv uneori. In primul sezon (`71-`72) a marcat 5 goluri in 23 de meciuri (Steaua termina pe locul 9), in al doilea, 1972-1973, a marcat 9 in 22 de meciuri (Steaua pe locul 6), si in al treilea a marcat 19 goluri in 31 de meciuri (Steaua pe locul 6). Deci, doar intre 1971-1974, are 33 de goluri.

In sezonul 1974-1975, Nastase marcheaza 13 goluri in 31 de meciuri si Steaua termina pe locul 5. In sezonul 1975-1976, Steaua castiga titlul de campioana, cu Nastase modest, cu 4 goluri in 21 de meciuri.



Foto: Lot Steaua 1975-1976. Viorel Năstase – al doilea din stânga, rândul de sus, între Jenei şi Sameş

In sezonul 1976-1977 inscrie 17 goluri in 25 de meciuri, cu Steaua pe locul 2. In sezonul 1977-1978 joaca 12 meciuri in care inscrie 6 goluri si Steaua castiga titlul de campioana. Sezonul 1978-1979 este si mai modest, inscriind 4 goluri in 10 meciuri, cu Steaua pe locul 3, iar sezonul in 1979-1980 apuca sa joace doar 2 meciuri, Chindia-Steaua 2-1, la 15 septembrie fiind ultimul sau meci, care incheia un deceniu de cariera inceput la 27 septembrie 1970, intr-un Farul-Progresul 2-1.

A castigat 2 titluri de campion (1975-1976 si 1977-1978) si doua Cupe ale Romaniei ( 1975-1976 si 1978-1979) cu/pentru Steaua.

In sezonul 1971-1972, in turul doi al Cupei Cupelor, la 20 octombrie 1971, pe Camp Nou din Barcelona venea Steaua, cu tanarul Nastase – 19 ani – ca varf de lance. Sub privirile a 40.000 de spectatori, Steaua – in formula: Narcis Coman – Lajos Sătmăreanu, Viorel Smarandache, Vasile Negrea, Gheorghe Cristache – Ion Naom, Iosif Vigu, Dumitru Dumitriu, Nicolae Pantea – Anghel Iordănescu, Viorel Năstase – invingea in deplasare, prin golul marcat in minutul 12 de catre VIOREL NASTASE, echipa Barcelonei pregatitat de celebrul tehnician olandez Rinus Michaels, care-i avea in componenta, printre altii, pe Antonio Torres García, Enrique Alvarez Costas, José María Fusté Blanch, Marcial Pina Morales, Narciso Marti Filosia, Teófilo Duenas Samper, Carlos Rexach Cerdá, Ramón Alfonseda Pous, Pedro María Zabalza Inda.

Returul disputat pe Republicii, la 3 noiembrie 1971, in audienta (incetantenita ca data, dar neconfirmata si greu plauzibila) de doar 5.000 de oameni, a fost one man show pentru tanarul de 19 ani de-abia impliniti. Steaua condusa de Valentin Stanescu a invins Barcelona lui Michaels, prin dubla lui NASTASE din minutele 53 (din penalty) si 60, dupa ce Barca deschisese scorul, egaland la general, in minutul 50, prin Asensi Ripoll. Steaua era in aceiasi formula ca in tur, cu o singura modificare, disparitia lui Titi Dumitriu de la mijlocul terenului, pozitie ocupata de Pantea, in locul caruia a coborat ca mijlocas stanga Iordanescu, in locul caruia a intrat ca atacant, extrem de rapidul Dumitru Marcu, intr-o mutare care arata intentiile Stelei, de joc la asteptare si contre pe viteza. Costica Stefanescu a fost introdus in minutul 68, pentru a intari apararea, in locul lui Pantea.

Dupa aceste doua meciuri, atat steaua cat si Steaua lui NASTASE ar fi trebuit sa straluceasca la maxim. La numai 19 ani avea toata lumea in fata. Din varii motive, cel mai important parand a fi un caracter mai special al varfului nostru, acest lucru nu s-a intamplat. Poate ca nici mediul nu a fost cel in care sa se exprime un astfel de talent in stare pura – unul din cele mai mari din istoria fotbalului romanesc – sau poate ca, pur si simplu, era facut pentru o altfel de societate care sa-l creasca in alte repere decat cele pe care le propunea cenusiul de atunci. Sau poate ca a fost si vina lui. Cert este ca fotbalul romanesc a avut un URIAS TALENT, care nu a putut din pacate sa se impuna la nivelul premiselor pe care le propunea in dubla cu Barcelona.

Contributia la castigarea celor doua titluri de campiona nationala pentru Steaua este prea putin pentru ce ar fi putut sa dea acest fotbalist. Vasile IORDACHE, Lajos SATMAREANU, Stefan SAMES, Viorel SMARANDACHE, Nicolae IONESCU, Ion ION, Sevastian IOVANESCU, Gheorghe TATARU, Viorel NASTASE, Anghel IORDANESCU, Gheorghe RADU – in sezonul 1974 – era lotul Stelei de la mijlocul anilor `70, dominati de Dinamo, care asigura tranzitia in raport cu lotul de la inceputul anilor `70 – Carol HAIDU, Lajos SATMAREANU, Viorel SMARANDACHE, Vasile NEGREA, Gheorghe CRISTACHE, Ion NAOM, Iosif VIGU, Nicolae PANTEA, Anghel IORDANESCU, Viorel NASTASE, Vasile AELENEI si facea trecere catre lotul care avea sa redreseze ca imagine, deceniul modest al Stelei.



Foto: Lot Steaua 1972-1973. Viorel Năstase – primul din dreapta, rândul de jos.

In sezonul 1973-1974, Nastase termina pe locul 3 in clasamentul golgheterilor, cu 19 goluri inscrise (la egalitate cu Dumitrache si Iulian Balan), sub Mihai Adam (CFR Cluj), cu 23 de goluri si Dudu Georgescu, cu 21. In sezonul 1976-1977, in sezonul in care unele ministere dadeau, prin Dudu Georgescu, 47 de goluri, Nastase inscria 17 goluri si termina pe locul 4 in clasamentul marcatorilor, urmat de Brosovschi si Iordanescu, pe 5 cu 16 goluri, si aflandu-se in urma lui Florea Dumitrache (Jiul), cu 20 de goluri si Radu II cu 18. De remarcat ca Nastase il depaseste pe Iordanescu dupa ce, in sezoanele 74-75 (cu 19 goluri) si 75-76 (cu 23 de goluri), Iordanescu se clasase inaintea sa.


Sezonul 1977-1978 aduce ultima intalnire cu Brcelona. La 14 septembrie 1977, pe Camp Nou, cu o audienta de 50.000 de spectatori, o Barcelona URIASA – cu Pedro María Artola Urrutia, José Antonio Ramos Huete, Antonio Olmo Ramirez, Miguel Bernando Blanquetti, Jesús Antonio De La Cruz Gallego, Juan Carlos Heredia Alvarado, José Vicente Sanchez Felip, Juan Manuel Asensi Ripoll, Rafael Ignacio Zubiria Rodriguez si marele Johan Cruijff, spulbera Steaua in formula Moraru – Anghelini, Agiu, Sames, Vigu – Dumitru, Iordanescu, Ion Ion, Troi, Nastase, Zamfir (au mai intrat marcel Raducanu si Tudorel Stoica), condusa de Jenei. Scorul de 5-1 (cu gol marcat de Nastase pentru Steaua, in minutul 72) reflecta diferenta de valoare.

Returul disputat pe Steaua, in privirile a 30.000 de spectatori nu a adus decat o noua infrangere (1-3), pe data 28 septembrie. Johan Neeskens revenea la catalani, pentru care deschidea scorul Johan Cruijff in minutul 24. Lita dumitru egala din penalty, in minutul 38, pentru ca spaniolii sa mai marcheze de doua ori (Ripoll – min 76 si Felip – min. 90). Nastase nu a jucat in acest meci, atacanti fiind Zahiu si Aelenei.

După încheierea turului sezonului 197-1978, la începutul lui 1978, prin ianuarie, Clubul Steaua a emis un comunicat de presă către toate redacţiile: „Viorel Năstase a fost EXCLUS PE VIAŢĂ DIN VIAŢA SPORTIVĂ, din cauza gravelor abateri de la disciplină”. În tur jucase 12 meciuri, dăduse câteva goluri, dar lipsea de la antrenamente şi se apucase de poker (sic!). În acelaşi timp, Gabi Zahiu primea un ultimul avertisment. Până la urmă s-a renunţat la decizie, dar statutul lui Năstase se deteriorase definitiv.

Ultimul meci al lui Nastase pentru Steaua are loc in sezonul 1979-1980, in turul contra elvetienilor de la BSC Young Boys, disputat in deplasare, din prima mansa a Cupei Cupelor (2-2). Dupa meci, Nastase a cerut azil politic la Berna, refuzand sa se mai intoarca in tara. Viorel nu a zis nimic la nimeni. Am ajuns seara după meci la hotel şi a doua zi trebuia să plecăm. Pe la 7 sau 8 dimineaţa, înainte de micul dejun, când să urcăm în autocar, antrenorii au început să verifice dacă suntem toţi, dar Viorel nu mai era. L-au căutat în cameră, prin hotel, au întrebat angajaţii... nimeni nu mai ştia nimic de el. Plecase (povesteste Florin Marin)



Foto: Lot Steaua 1978-1979. Viorel Năstase – izolat, rândul de sus, de la stânga la dreapta, după Constantin, între Iordache şi Anghelini.

Imagine perfect sugestivă, în continuarea celorlalte două, care surprinde atât statutul la zi al lui Năstase, (izolat, într-un plan terţiar rezervat exclusiv lui), cât şi drumul pe care l-a parcurs la Steaua, între 1972 şi 1979. De la seninătatea din 1972 la încrederea pe care o emana în 1975 la starea pe care nu pot să o definesc, dar e clar depresiva, cum se observă foarte clar în această imagine.

Nastase, aflat la 27-28 de ani in apogeul carierei, a ajuns la TSV 1860 Munchen, in prima liga germana, unde a jucat exceptional. Intr-o echipa cu tanarul Rudi Voller, partener/concurent in atac, Nastase a reusit cel mai bun sezon al carierei, cu 14 goluri in 23 de partide, nereusind sa mentina pe TSV in Bundesliga (locul 16). In sezonul urmator, joaca doar 4 meciuri, in care inscrie 2 goluri, in liga secunda.



In 1981-1982, din cauze necunoscute parasaste Germania si ajunge in Italia, la Catanzaro (desfiintata azi), pentru care marcheaza 3 de goluri in 31 de meciuri, in trei sezoane dezastruoase, care incep prin prezentarea sa ca un mare star care va ajuta la mentinerea echipei in Serie A si se termina cu retrogradarea in Serie C si falimentul clubului. In primul sezon a jucat 9 meciuri, reusind un gol, echipa clasandu-se pe locul 7, in al doilea sezon echipa retrogradand de pe locul 16 (Nastase cu 14 meciuri si un gol), iar sezonul imediat urmator, echipa retrogradand si din Serie B (locul 20) cu grave probleme financiare.

Atacantul român s-a prezentat în faţa suporterilor lui Catanzaro promiţând «goluri şi spectacol». Lucrurile au mers altfel. Bunul Năstase nu a reuşit decât trei goluri, dar la spectacol şi-a ţinut promisiunea. Cu o singură precizare. A atras aplauzele cu ceea ce a făcut în afara terenului. Exemplele s-au terminat, însă, în 1984. De atunci, nu s-a mai auzit nimic de Năstase).
Vara lui 1981. Catanzaro joacă de câteva campionate în Serie A. Preşedintele (friulianul Adriano Merlo) cedează la Napoli idolul oraşului, Massimo Palanca. Pentru a evita să înfurie suporterii, clubul promite să îl înlocuiască cu "o achiziţie de răsunet". La câteva săptămâni după anunţ este prezentat Viorel Năstase. Numele de familie le e cunoscut italienilor: un alt Năstase (Ilie), în anii '70, a câştigat tot ce se putea câştiga în tenis. Măcar şi ăsta se anunţa drept un semn bun. Năstase (Viorel) a venit în ţară fără să vorbească o boabă de italiană, dar datele lui păreau încurajatoare: un fizic puternic, înalt de 1.80, stângaci (la fel ca Palanca) şi mereu disponibil.

Ruptura de tibie (Năstase juca fără echipament de protecţie şi cu jambierele lăsate) a însemnat şase luni de pauză, pe care românul, în loc să le petreacă în sala de gimnastică pentru a se recupera, le-a petrecut pe litoral.
Bea litri de bere şi participa la mese fastuoase. În casa pe care Catanzaro i-a pus-o la dispoziţie, petrecerile erau la ordinea zilei. Între timp, un anumit Edy Bivi l-a înlocuit în echipă (care la sfârşitul campionatului a fost vice-golgheter al Serie A), iar când Năstase a fost iar apt, în primăvară, a fost trimis pe banca de rezerve. Şi acolo a rămas şi în campionatul care a urmat, în care a jucat doar 9 partide şi a înscris un gol împotriva lui Avellino. Galben-roşii au terminat ultimii în campionat şi au retrogradat.

"În B, Năstase va face diferenţa" a lăsat să îi scape o vorbă preşedintele clubului. Nu a mai zis-o niciodată. Românul nu s-a mai prezentat la reunirea lotului. Găseşte timpul să dispute 8 partide (cu un singur gol), înainte de a intra în umbră definitiv, în timpul campionatului în care Catanzaro a retrogradat în C1, iar Merlo a fost obligat să vândă clubul (spunea Ceniti Francesco, intr-un interviu).

Din februarie 1984, Nastase a disparut pentru totdeauna din oras, si nimeni nu mai stie nimic de el. In statistici mai apare cu 3 prezente in sezonul 1984-1985 la Salzburg (actuala Red Bull). In afara lui Florin Marin (M-am întâlnit cu el prin 1998, când eram la FC Naţional. Am fost la un turneu de pregătire în Italia şi a venit la un meci. Mi-a spus că lucra pentru firma de impresariat a lui Hrubesch. Mai purtasem discuţii cu el la telefon, dar de atunci nu am mai auzit nimic de el. L-am întrebat şi pe Marcel Răducanu, dar nici el nu mai ştie) nimeni nu a mai stiut nimic de el pana in 1998. Din 1998, absolut nimeni nu mai stie nimic de el.

Horst Hrubesch (fost international vest-german), jucator al lui Hamburg, Standar Liege sau Borussia Dortmund, antrenor al echipelor Dynamo Dresden, Hansa Rostock, Samsunspor sau Austria Viena, in prezent oficial al Federatiei Germane, ca antrenor in cadrul Federatiei, ar poate fi unul dintre oamenii care sa dea relatii despre Nastase. Cum nimeni nu mai stie absolut nimic, azi, in Romania, de acest mare fotbalist, cu un destin de film, nici macar cei mai apropiati fosti prieteni, cred ca Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti ar putea (de fapt ar TREBUI) sa faca cateva adrese/scrisori/ cereri oficiale, cu antetul organizatiei, cu numar de iesire, stampilate, catre clubul TSV Munchen, catre Federatia Germana, Salzburg si Federatia Italiana, catre fostul antrenor al celor de la TSV, romanul Octavian Popescu, precum si – mai ales – catre Horst Hrubesch, in care sa se ceara informatii despre Viorel Nastase.

Este posibil ca aceasta izolare cu privirea la viata sa sa fie impusa chiar de catre el, caz in care nu avem dreptul sa insistam, dar se poate si ca Viorel Nastase sa fie intr-o situatie in care sa aiba NEVOIE de un impuls de la altii (in cazul nostru, de la STELISTI), pentru a iesi si pentru a putea fi admirat la adevarata anvergura a personalitatii sale mai mult decat fascinante.

Oricum ar fi – in conditiile lipsei totale a informatiilor – suporterii stelisti fac un minim gest, pe care domnul Viorel Nastase il merita cu prisosinta si readuc informatiile publice despre domnia sa (din pacate, aceleasi), intr-o forma care sa arate ca nu-si uita adevaratele personalitati, in aceste timpuri dramatice pentru Club.

Viorel Nastase a fost un fotbalist urias al clubului Steaua, asa cum ii spunea si Iordanescu unui fotbalist de-al sau, in noaptea premergatoare finalei cu Barcelona, din 7 mai. Anghel Iordanescu: Am mai batut odata Barcelona, cu golurile lui Nastase. He-he, ce fotbalist mare a fost Nastase. M.L.: Lasa-ma, bre, cu fosilele matale! A.I.: Tu erai mic, Lăcă, pe atunci! M.L.: Da, eram mic si tineam cu Dinamo, si nu ma interesa Steaua dumitale!

Nu mai mare sau cu merite deosebite fata de alti Uriasi, Viorel Nastase a fost (si este) o figura speciala a Clubului Steaua. Debutul de senzatie anunta o cariera fabuloasa, care, din pacate, nu s-a produs la nivelul asteptarilor. Cele aproape 20 de meciuri la tineret nu mai inseamna aproape nimic, cand vedem cele 2 selectii – doar – la nationala mare. Golurile (4) contra clubului BARCELONA sunt reperul acestui sportiv.

Cele 2 titluri de campioana aduse Stelei, precum si cele 2 Cupe, dar mai ales, imaginea de talent pur si valoare sportiva adevarata care innobila Clubul si-i dadea speranta, chiar in conditii si cu rezultate mult mai grele decat cele de azi, precum si circumstantele plecarii si activitatii in strainatat, si statutul sau de azi, il confirma pe Viorel Nastase ca una dintre figurile absolut speciale ale Stelei.

Azi, 7 octombrie 2011, suporterii clubului Steaua au bucuria sa-si reafirme adeziunea pentru trecut.

La mulţi ani, VIOREL NĂSTASE! Steliştii nu te uită!

Filip Pindean