24-09-10

Ora de la Liverpool

Ai pierdut? Eşti un bou! - asta e logica de bază. De neacceptat

Fie şi după o săptămînă de la acel prea sever 1-4 de pe Anfield, trebuie să ne luăm curajul de a scrie ceea ce atunci părea o extravaganţă: Steaua a jucat acolo o oră de “fotbal adevărat şi nu contează că a pierdut”. A spus-o imediat un Ilie, nu Ilie Dumitrescu, ci Ilie Năstase, pe care de mult l-am verificat că se pricepe şi la fotbal; după care, în orele şi zilele următoare, i-am auzit pe Ilie Balaci, pe Lăcă, pe Liţă susţinînd aceeaşi idee cu care, personal, nu aş fi ieşit pe stradă, oricît credeam şi eu în ea: Steaua a avut o oră foarte bună la Liverpool. E ceea ce-mi dă îndrăzneala să merg mai departe şi să scriu că, pînă la penalty-ul cu totul fals din minutul 58, Steaua a făcut cel mai bun joc al ei şi nu numai al ei, dar al oricărei echipe româneşti la nivel înalt şi oficial. Cum nu a “murit” după nenorocirea din secunda 35, cum a revenit şi a “discutat” cu un Liverpool la care degeaba facem mofturi (totuşi nu juca în Cupa României…), cum a marcat golul acela al lui Stancu şi Tănase, mai frumos decît cel al lui Pleşan din Giuleşti cu Germania (ca să iau un termen nemuritor de comparaţie), cum s-a mişcat pînă la pauză, în viteza aceea de negîndit în liga lui Mitică - toate acestea m-au condus la o idee simplă: dacă ar juca aşa şi acasă, nu poate pierde titlul.

Mai grav este că acasă acel 1-4 final s-a impus mai apăsător decît ora aceea de fotbal adevărat. Sîntem într-o ţară în care ăl ce zice: “Nu contează că ai pierdut, ci cum…” este el însuşi un om care nu contează. Ai pierdut - eşti un bou, asta e logica de bază.

Nu ar fi de mirare ca aceste rînduri să fie judecate conform acestei logici furioase. Nu sînt fan stelist, oftez doar după Progresul Finanţe-Bănci, detest furia imbecililor care se vor invincibili şi îşi pierd pantalonii la orice contraperformanţă. Plus totala lor lipsă de humor din fiecare “tragedie”, din fiecare gargariseală. Cînd mi se spune că “Steaua e un templu”, că pentru Steaua nu există locul 2, că la Steaua nu e loc şi timp pentru răbdare şi unul singur face legea, mă năvăleşte un singur gînd: de ce nu ar fi şi antrenorul echipei cel care i-a lichidat cu exigenţă şi pricepere crescîndă pe toţi cei care, de la Piţurcă încoace, nu i-au înţeles pohtele? O spun clar: patronul ar fi mai priceput ca antrenor în fotbal decît ca europarlamentar. Ar fi o premieră mondială: patronul echipei să fie şi antrenorul ei! Nici lui Berlusconi nu i-ar trece prin minte. Şi ce economie de buget s-ar face, ce economie de muget, de cuget…

Radu Cosasu, Gazeta Sporturilor