23-09-10

Se lasa seara!

Pentru postul de antrenor (manager) al Stelei, se vehiculeaza in aceste zile – cu mai mult sau mai putin suport real – mai multe nume.
 
Edi, cel mai tanar antrenor principal din istoria Stelei (31 de ani), este dupa Alin (cel mai tanar jucator – 16 ani), al doilea fiu de legenda care cuprinde intr-un record aceasta cifra din categoria cel mai/cea mai, care capata valente de batjocura si ciudatenie si este clar ca nu constituie (tutelat din Senat) o varianta de termen lung, chiar daca ciudateniile si circul sunt atributele permanente ale Stelei lui Becali.
 
Oricare dintre Dan PETRESCU si Cosmin OLAROIU va CASTIGA la pas TITLUL cu actuala echipa a Stelei.
 
Ne(re)cunoscut ca stelist de catre publicul larg, Cosmin OLAROIU este (cel putin in ce ma priveste pe mine) cel mai de succes antrenor din istoria postdecembrista a intregului fotbal romanesc de club, prin rezultatul maxim obtinut: semifinala Cupei UEFA. Crescut de copil in curtea Stelei, mijlocas central de fizic, inteligenta tactica, travaliu si agresivitate (intre Vinnie Jones si Roy Keane), nepastrarea in cadrul clubului a lui Cosmin arata valoarea deosebita a lotului Stelei din anii `90. Cu o cariera notabila la Craiova si F.C. National (fara a juca in Nationala niciodata), se impune in Japonia si Coreea de Sud (2 ligi grele) ca unul dintre jucatorii buni ai campionatelor respective. Bucuresteanul ajuns capitan la Craiova, la numai 25 de ani demonstra calitatile de lider care il vor propulsa la varsta de 31 de ani neimplinti – retras din activitatea de jucator in urma unor probleme cronice de spate – in functia de antrenor al Nationalului, unde va repara dezastrul lasat de Lacatus, (in urma unui mandat punctat de nerealizari pe toate liniile) si va aduce echipa in pozitia de a se bate la campionat pana in ultima etapa. Numirea a fost fortata de Iorgulescu (bun prieten cu Oli) si – se pare – favorizata de Oli prin imprumutarea clubului cu bani recuperati, apoi, la transferuri. Primul mandat la Steaua este sub tutela lui Piturca si marcat de efectele luptei pentru putere ce ii avea in prim-plan pe Becali si Viorel Paunescu. Este mazilit, se intoarce la National si dupa un mandat de jumatate de an la Timisoara, este instalat la Steaua care se despartise de Protasov.
 
Mandatul lui Protasov avea o aura care aducea aminte, prin jocul prestat de Steaua istorica.  El a fost pe calapodul sufletului stelist, cu un joc superb, ofensiv si generos, care, invocand trecutele momente glorioase, a facut sa fie apreciat ca fiind mai mult decat a fost in realitate, rezultatele fiind sub impresia subiectiva. (ratarea participarii in grupele Ch.League si Supercupa contra lui Dinamo, precum si caderi masive in partea a doua a meciurilor si neconcretizarea dominatiei evidente in rezultatul final). Protasov a fost speranta noastra intr-un viitor revendicat de la valorile trecutului emotional.
 
Pe acest fond, ULTRA-TACTICIZAREA (prin care se scotea mai mult decat maximul din materialul avut la dispozitie), impusa logic de Olaroiu (intampinat din start cu multa caldura: „Oli, Oli, Steaua nu e Poli!”) a nemultumit initial, revoltand suporterul stelist. Rezultatele din Cupa UEFA, incepand cu turul de la Heerenven, au acoperit, insa, corul nemultumirilor. Tot parcursul Stelei demonstra FORTA, SOLIDITATE, pe fond de DISCIPLINA si MUNCA. Olaroiu a scos tot ce se putea scoate uman din acel lot de jucatori, si – blamat azi de multi pentru te miri ce (dar mai ales pentru ultima jumatate de ora cu Middlesborough) – se revendica, in mod clar, ca un tehnician STELIST de mare valoare.
 
Credinta mea certa este ca – cu acest LOT – Olaroiu va castiga la pas titlul de campioana si va pregati o echipa care sa nu se faca de ras in editia ade anul viitor a Champions League.
 
Dan Petrescu este la fel de stelist precum Oli, fiind crescut de mic copil la Steaua, tatal sau fiind colonel de Armata. Pe langa Oli, Petrescu a avut o cariera de jucator fabuloasa, fiind componentul echipei care a jucat a doua finala de Cupa Campionilor. Fabuloasa cariera din Anglia, unde s-a facut respectat si RECUNOSCUT ca un nume important si cariera de international in prag de o suta de meciuri i-au pregatit cariera de antrenor, inceputa intr-un mod remarcabil. Petrescu a fost secundul-jucator al lui Zenga. Preia, dupa un sezon echipa Sportul Studentesc, pe care o promoveaza in prima liga, unde, dupa turul de campionat, preia, alaturi de prietenul sau, Giovani Becali, Rapidul. Face un gest prostesc, din slabiciune-frica-entuziasm si saruta (artificial) steagul Rapidului intr-o atitudine care nu conteaza prea mult in evaluarea sentimentelor sale pentru Steaua, dar care demonstreaza alte lucruri.
 
Esueaza cu brio, neputand gestiona PRESIUNEA unui club cu obiective, suporteri, presiune.        
Revine pentru doua sezoane la Sportul, gestinand bine (dar nu mai mult) o echipa frumoasa, capatata cu ajutorul muncii tehnicienilor de la Centrul de Copii si juniori care i-au pus la dispozitie o generatie de mare exceptie. Pleaca, la inceputul sezonului 2006-2007 in Polonia, la Wisla, ratand castigarea campionatului, de unde revine in tara, la Urziceni.
 
Beneficiind de conditii care NU se vor mai duplica pe nicaieri, intr-o atmosfera artificiala, fara suporteri, fara presiune, fara obiective, fara ingerintele patronului, fara atentiile presei, fara o istorie, cu atributii extinse (adica mana libera) in alegerea tuturor jucatorilor care sa se POTRIVEASCA pe conceptia sa de joc (adica pe personalitatea sa), Dan Petrescu a creat echipa care a realizat cea mai mare surpriza din fotbalul romanesc din ultimii 20 de ani.
 
Un proiect solid, profesionist, cu pasii realizati logic si dibaci, DAR – atrag atentia – in niste conditii care nu se vor mai putea repeta altundeva! Petrescu a impus un stil anglo-germanic asupra proiectului si a avut timpul/increderea/mana libera/lipsa presiunii si a obiectivului         care i-au permis sa munceasca in liniste (cu protectie mediatica dibaci asigurata de MM), la montarea pieselor puzzel-ului. Dan Petrescu nu doar a antrenat! Dan Petrescu a ales ce sa antreneze! Acest lux nu il va mai avea altundeva, caci Baraganul e numai unu`.
 
Antrenor care impune disciplina, seriozitate (adica ascultare), rezultatele venite (exclusiv) pe fond fizic maxim, pe stil saxon, si, mai ales, cu jucatorii ALESI de EL pentru proiect, Petrescu se revendica astfel ca fiind un antrenor apt care sa ofere garantia succesului in cazul respectarii elementelor constitutive ale proiectului-reper: Urziceni.
 
Asa ceva va fi imposibil! Petrescu a performat la Sportul si la Urziceni, a esuat la Rapid, a semi-esuat la Wisla si a semi-performat in liga secunda din Rusia, diferentele de conditii explicand aceste diferente de rezultat.
 
Conditiile de la Steaua implinesc doar (foarte) partial premisele re-realizarii rezultatelor proiectului Urziceni, cei 7 jucatori fiind doar o parte a proiectului. Sunt chiar partea finala si CEAM MAI PUTIN IMPORTANTA (as zice), venita pe fondul unor PRINCIPII si CONDITII de MEDIU, care nu se regasesc in Ghencea. Nu s-au regasit si nu se vor regasi atata timp cat Becali va fi stapanul Clubului Steaua!
 
Astfel, extazul stelistilor in momentul (vehicularii) venirii lui Dan sau Oli (daca se va intampla cu adevarat), sau a ORICARUI ALT prodesionist valoros demonstreaza ca sunt naivi si imaturi (si altfel, dar nu spun cum). Se construiesc castele de nisip si ne entuziasmam la orice floricica si la orice piatra sclipitoare, ca niste copii mici intr-un magazin de jucarii alergand de la o masinuta la alta, pe simplul motiv ca e (sau ne pare ca e) mai stralucitoare.
 
Se IGNORA sursa raului si se ignora imposibilitatea realizarii nazuintelor sportive atat timp cat unicul scop al administratiei lui Becali este scopul sau personal (modulat pe impresiile lui de zi cu zi despre orice).
Astfel, atat Petrescu cat si Olaroiu – ambii STELISTI si ambii PROFESIONISTI si ambii VALOROSI si ambii COMPETENTI – (in opinia mea personala) nu vor aduce nimic bun, pentru ca nimic nu se poate construi atat timp cat un copil mic (si nebun) are butonul de la bomba (pe care l-a apasat de ZECI de ori) si il va apasa in continuare (cum singur spune), totul transformandu-se intr-un circ de psihiatrie care omoara Steaua.
 
Atat Petrescu, cat si Oli – ambii cu viciile si limitele lor: (Oli – defensiv, putin cam prea prudent, cam prea prieten cu Gigi si prea frate cu George) si (Dan putin cam prea prieten cu Giovani si Victor, cam prea one way mind si cam prea coleric si cam prea umflat de niste circumstante neintelese corect) – sunt convins ca au capacitatea de a castiga la pas campionatul. Dealtfel, orice antrenor VALOROS cu adevarat va castiga la pas titlul de campioana care-l va scoate pe Becali din criza si o va baga pe Steaua acolo de unde nu va mai iesi.
 
Numai un INCOMPETENT ABSOLUT, dovedit in repetate randuri, mai poate RATA CASTIGAREA CAMPIONATULUI, in aceste conditii de Lot si de ADVERSARI.
 
Asta datorita lotului extrem de ofertant, care – la nivelul Romaniei – cu o pregatire de iarna buna si cu personalitatea lor asupra jucatorilor – totul pe fondul valorii profesionale de antrenori meseriasi – va defila prin nivelul modest care este acum in Prima Liga, SARACIA celorlalte echipe (de mult nu am avut contracandidati atat de slabi, adica de ultima data de cand am luat campionatul) facand FOARTE USOARA misiunea de a castiga campionatul.
 
Adversarele au probleme uriase, iar lotul Stelei este atat de generos incat valoarea lui Oli si Dan ar face Steaua sa castige lejer titlul de campiona pentru Steaua.
 
Castigarea campionatului va insemna inceputul adevarat al sfarsitului pentru STEAUA. Becali va aduna toata pleava societatii langa el, radicalizand-o prin firimiturile aruncate, firimituri care uita FOAME pe care el a provocat-o, in ultimii 5 ani si mizeria care provoaca hrana mizera si ticalosita, din ultimii 10 ani. Sase meciuri de Sampion League si 20 de milioane vor lua ochii (si mintile) stelistilor spalati pe creier, care vor uita cee ce vor cu toata fiinta sa uite.
 
Campionatul pe care-l vor castiga absolut sigur Oli sau Dan (sau alt profesionist valoros) va ingropa DEFINITIV Steaua sub bucile lui Becali, si se va constitui in pretext permanent (si din partea lui si din partea sustinatorilor lui) pentru urmatorii 3-4 ani (marcati la fiecare inceput de tur/retur de promisiuni ce vor fi crezute iar si iar), de sustinere si rabdare si „stai sa vedem”, perioda care va incheia ciclul de viata al unei generatii de suporteri ce mai luptau pentru PRINCIPII si ONOARE (adica pentru NORMALITATE) si va ingropa Steaua in administratia unor stelisti devia(n)ti, crescuti la umbra marelui conducator, care vor impune nivelul de asteptare de la Steaua conform STANDARDELOR cu care au fost crescuti in perioada 2000-2010, DENATURAND caraterul Clubului pana spre DISPARITIE FIZICA.
 
Acest titlu adus de Oli sau de Dan va omora Steaua si aproape nimeni nu va putea face nimic pentru a impiedica drama.
 
UNICA speranta imi zboara catre cel caruia Steaua ii datoreaza mult si cel care datoreaza Stelei totul. El si numai el mai poate salva Steaua de la dezastru. Oricare altul, NU!
 
Bara inca mai vibreaza. Iredentismul maghiar isi freaca mainile. Trabucurile rosii freamata la amintirea satisfactiilor aduse. Datoria facuta trebuie platita! Asta si gata!
 
Camacho tresare dureros.
 
Se lasa seara.
 
Filip