04-09-10

Teo

Între impunătorul Loţi Sătmăreanu şi formidabilul Åžtefan Iovan, cei 10 ani de titular la Steaua ai lui Teodor Anghelini par susceptibili pentru un premiu de anduranţă, nu de frumuseţe. Fundaş, Î sensul cel mai clasic al cuvântului. Cu mari calităţi fizice, el şi-a onorat fişa postului cu o deosebită abnegaţie. Un colţ de sobrietate Îtr-un ocean de tehnicitate, unul care ştia ce-i aceea o degajare, faţă de ceilalţi, ce-şi permiteau să joace degajat. Deceniul stelist a fost Îcadrat de 2 ani ca debutant la Steagul Roşu Braşov, respectiv ultimii 2 la ASA Mizil. Un şantier complex, cum se dovedeşte a fi o echipă de fotbal, are nevoie de arhitecţi şi ingineri riguroşi, dar şi de muncitori sârguincioşi, ca Teo. Cronicarii s-au grăbit să-l Îcadreze la „ţapinari”, fiindcă venea dintr-o zonă forestieră, dar şi datorită faptului că nimeni nu-l Îtrecea Î a „corhăni” extremele adverse, de mingea mai trecea, dar „năvălitorul” ba.

Purtătorul tricoului cu numărul 4 la lot(2 Î Ghencea) s-a născut Î 1954, s-a transferat la Steaua Î 1974, a plecat la Mizil Î 1984, a jucat 334 meciuri Î A şi a câştigat 4 trofee(2 titluri şi 2 Cupe). O carieră, ca o patrulă de 4! A jucat 25 meciuri sub tricolor şi 12 Î cupele europene. Dacă jucătorii din jur mai jonglau cu mingea(ba chiar şi cu nişte meciuri vândute Îtru rotunjirea veniturilor, vezi acel 0-4 de la Târgovişte), Anghelini a preferat o demarare spre Mizil, chiar dacă nu i-a convenit renunţarea la el. Disciplina şi onestitatea lui nu i-au fost puse vreodată la Îdoială.

Dar neavând strălucire, de ce să nu-l vorbim de rău? Campionul contestărilor braşoveanului este Fănuş Neagu, care idolatrizându-i pe Dumitrache, Dobrin, Dinu, Dumitriu(Niki!) şi Diabolicul Tamango – un fel de pentagonală a giumbuşlucurilor de pe teren – n-avea cum, esteticeşte, să-l suporte: „Nu-mi place, oricât de obraznic Îcearcă să fie Anghelini. Când Îl văd, fac cearcăne şi riduri”. N-are de ce să le pună la suflet bătăiosul fundaş, fiindcă nu-i singurul deocheat de Fănuş: „Pe lângă talente de primă mână, cum ar fi Cristache şi Kun, au dat năvală alde Mircea Sandu, Troi şi Anghelini, sub pasul cărora firul ierbii se simte colindat de gândul sinuciderii”(asta după un meci amical cu Franţa). Åži lista e lungă, cronicarul cârcotaş mai incluzându-i pe Dudu Georgescu(ghetele de aur măsluite), Dumitriu III(crescut Î Grant, transferat la Steaua), Angelo Niculescu(vrând a-l scoate Î afara timpului, din cauza temporizării), Valentin Silvestru(pe final de mandat). După ce iniţial l-a ridicat Î slăvi, alături de Eugen Barbu şi Adrian Păunescu, Fănuş s-a pus cu lopeţile şi pe Titi Teaşcă: „dă foc la toate viile(aici nu mă va avea prieten Î vecii vecilor!) iar pe jucători i-ar pune să aţâţe flacăra cu tricourile ude de transpiraţie”. Întâmplător, Piticul l-a apreciat mult pe juniorul Anghelini. A fi „Îcondeiat” de un scriitor ca Fănuş e de dorit Î locul ignorării. Aşa că, dragă Teo, Îchipuieşte-ţi că te-au atacat „Haplea Î chiloţi” şi „Dulap” (Cămătaru, respectiv Coraş, Î ochii neprietenilor). În plus, Fănuş are stil: „Totuşi, ce caută Î prima formaţie a ţării un rupător de picioare ca Anghelini!? Băiatul ăsta din Braşov, care intră Î adversar ca un briceag sicilian, nu merită să fie cărat nici până la Dârste, şi iată că antrenorii vor să-l plimbe Î Algeria, şi dacă se poate Î Spania. Fiţi cu ochii pe el, fiindcă după cât Îl cunosc eu – şi-l cunosc mai din văzute – este Î stare să pună catedrala din Madrid Î unghiul de inclinaţie al Turnului din Pisa şi să Îghită un taur cu matador cu tot şi s-o lase pe Lucia Bose cu copiii pe drumuri”. Preferabil bricegarul din Braşov, Î locul unui fundaş dreapta Bălan, „tehnicul lui Peşte dezosat”, care a stat la originea golului din Engliterra, ce a eliminat-o pe Steaua lui Oli din semifinala Cupei UEFA. De-ar fi fost Teo acolo, centrarea aia afurisită n-ar fi ajuns niciodată să sperie pe clovnul portar Carlos.

Constantin Ardeleanu