17-08-10

Vorbitor in numele mortilor

De multe ori,privind in adancurile istoriei umane avem o senzatie de deja-vu reimplinit...Oameni si fapte,iubiri si ura,binele si raul impletit atat de strans incat e nevoie de factorul timp pentru a discerne printre lumini si umbre.Dar pina si concluziile sunt efemere...
Privesc societatea,poporul stelist de astazi si incerc,din toate puterile sa vad unde suntem cu adevarat,si mai presus,ce e de facut?Pentru ca doar privitori sunt adevarati mortii-vii ai istoriei,oameni de care nimeni nu o sa isi aduca aminte,pentru ca nu au contat cu nimic,pentru ca au existat doar cat sa vada,fara sa inteleaga insa.Cel mult poate doar sa emita judecati fara substanta,expresie a unor creiere ce doar vegeteaza,acumuleaza informatie si o scuipa sub forma de excremente urat mirositoare,infestate cu prostia tipica privitorului non-contemplativ.Asta ai include si pe ziaristi zilelor noastre....
Aveam o Stea,in zilele friguroase ale comunismului era tot ce ne putea incalzi inimile,tot ce aveam al nostru.Era spiritul,era crezul,era expresia laturi noastre luminate ca popor plin de vici si lacune mai mult sau mai putin plantate de alti,sau cultivate cu grija masochista...
Era,pentru ca nu mai este,poate doar expresia unei fantome indurerate ce ne striga,cu piciorul in alta lume,ce ne striga cu disperare,pentru a nu isi pierde sufletul,pentru ca noi suntem de fapt sufletul ei,pentru ca noi suntem fantoma unui popor ce isi striga disperarea de veacuri,ca o invocatie catre noi insine pentru a ajunge la lumina izbavitoare.
De-alungul timpului,noi insine ne-am creat monstri,noi insine am trait cosmaruri auto-regizate,noi insine am judecat si am fost judecati.Pentru un popor fara identitate,nu avem dreptul de a judeca,doar de a infaptui,pentru a ne izabavi constinta,pentru a ne depasi aproape eterna perceptie de neam las.Pentru ca suntem lasi,pentru ca nu avem taria de trai si a muri pentru un ideal.Doar tendinte timide percepute aproape ca un suicid,si curmate rapid de dusmani nostri.
Dusmanul nostru e in loja,propria noastra creatie devenit stapin,expresia cosmarelor noastre si a tot ce are mai mizerabil natia noastra.Este in loja si ranjeste in fundal,el stie in nemernicia lui ca ne domina,el intelege in prostia lui primara ca aproape a invins,el sufera in iadul sufletului sau ca nu suntem morti,inca...Un Antichrist invocand pervers pe Dumnezeu.
Eu sunt satul de mine,de sclavul din mine,de romanul ultimilor ani,dar pentru a renunta trebuie platit pretul unor generati intregi,nota de plata a istoriei si a vieti.Pentru a curma fiara,trebuie sa devi fiara,pentru a da un exemplu care poate va face sa incoltesca germeni schimbari trebuie sa fi martir.Si nu sunt sigur ca vreau sa fiu martir,ca vreau sa schimb si sa ma schimb,slabicunile proprii fiintei mele si neamului din care ma trag,ma incovoaie,ma fac sa ma indoiesc.
Poate ca intr-o zi o sa imi castig libertatea,poate ca intr-o zi voi fi martir pentru a spala pacatele mele si ale acestui neam asuprit,poate....Insa te intreb si pe tine cititorule,ai fi gata sa ati speli sufletul si odata cu el si pe a celor ca tine?
Doar cand vom fi liberi in sufletul nostru cu adevarat vom distruge dusmani nostri.Doar cand vom fi gata sa platim pretul.Pina atunci ramanem doar vorbitori in numele mortilor....

Bjx