13-08-10

Tribunele au intotdeauna dreptate!

In fotbalul nostru, nu publicul a scăpat de sub orice control, ci doar cîţiva patroni

Tribunele fotbalului au întotdeauna dreptate, pentru că toate manifestările tribunelor au cauze în afara lor şi doar prin excepţie înăuntru. Mulţimile nu trebuie pedepsite, oricît de semnificative ar părea în unele momente reacţiile unor grupuri de primitivi, deoarece ar fi să umilim mii de nevinovaţi din cauza unor descreieraţi. A unor inşi tot atît de dezechilibraţi ca inşii care se grăbesc să pedepsească în bloc tribunele, atunci cînd nu-s capabili să le cîştige. Ultraşii tribunelor trec drept învingători, în conflictul cu autorităţile şi cu patronii unor cluburi, întrucît nici autorităţile şi nici patronii nu concep alte soluţii, în relaţiile cu tribunele înfierbîntate, decît bîta şi insulta. Un exces nu rezolvă niciodată un alt exces. Marele public nu-i greu de motivat şi orientat, dovadă că pe majoritatea stadioanelor relaţia tribune - joc - patronaj e sub control. Şi financiar foarte productivă.

În fotbalul nostru, patronii sînt cei ieşiţi de sub orice control - civic, penal şi, în cîteva cazuri, clinic -, nu tribunele. Nu toţi, ci cîţiva. La fel cum nu tot publicul trebuie blamat şi adus sub legi, ci cîteva grupări. Aceşti patroni mărginiţi, “îmbogăţiţi de război”, dar cu o inteligenţă de sezon, nu de cursă lungă, au inventat spectacolul fără spectatori. Fotbalul performant cu tribune goale. Sancţiunea de tip totalitar, în plin proces de recuperare a democraţiei.

În cazul publicului Stelei, nu mai e vorba de indivizi, de grupări rebele şi de nuclee de forţă, ci de reacţia demnă a mulţimii. Sînt prea mulţi contestatarii din tribune ai patronului ca să greşim convenţional, numindu-i pe aceşti mulţi, foarte mulţi, copleşitor de mulţi răzvrătiţi ai bunului simţ derbedei, bagabonţi şi necivilizaţi. E o deosebire de fond între hoardele manevrate pînă nu demult cinic de patronii de la Dinamo şi tribunele explozive ale Stelei.

Felul în care reacţionează, de cîţiva ani, tribunele populare ale stadionului Steaua reprezintă prima izbucnire de demnitate a unor mase de români din decembrie 1989 pînă azi. În amorţeala şi laşitatea cronicizată a societăţii româneşti, cîteva mii, iar în situaţiile de maximă tensiune, cîteva zeci de mii de români sănătoşi la minte răspund la insultă, agresiune, trufie feudală şi demers megaloman ca un singur om.

Cinste acestui om!

Tudor Octavian