13-08-10

2010-2011 - Sezonul apocalipsei

Am uitat cumva cine suntem? am uitat oare ce reprezentam? ce purtam in suflet? Din pacate iminenta acestui lucru imi da fiori pe spinarea de stelist.

Mizeria si morcirla in care suntem purtati de cancerul care ne macina si ne devoreaza usor, putin cate putin, si-a pus amprenta pe sufletele stelistilor. Cancerul pe care il detestam, il uram, il condamnam, isi face loc in sufletele noastre.

Nu credeam ca am sa traiesc clipa in care suporterii Stelei isi distrug propriile simboluri, ii declara inexistenti pentru ca si-au incheiat cariera fotbalistica, ii eticheteaza sclavi din momentul in care isi permit sa spere la un lucru pe care acesti EROI ai Stelei si le-au dorit inca de pe vremea cand purtau emblema clubului in piept la varste fragede, si anume sa fie alaturi de club, indiferent de circumstante, vremuri sau situatii.

Hagi, Lacatus, Jenei, Piturca, Iordanescu, Popescu, Dumitrescu, nume care reprezinta pentru noi ceea ce catolicii numesc Papa, mai mult decat simboluri, legende sau stele; EROII stelei, oameni care oricand ar intinde o mana de ajutor clubului si culorilor pe care le iubesc, sunt terfeliti nu doar de Cancer, dar si de acei oamenii care i-au transformat in eroi, oameni pentru care cei enumerati traiau si intrau pe teren.

Uitati faptul ca in sufletele lor era loc pentru un singur lucru: Steaua si stelistii, acei stelisti care ii rasplateau cu lucrul cel mai de pret pentru ei: recunostinta, admiratia, aplauze, zambete, bucurie. Tot ceea ce reprezentau ei pentru noi era oglindit in sufletele lor, noi eram acelasi lucru pentru ei. Pentru EROI, doar simpla idee de a veni la Steaua ca antrenor, presedinte, parte din staff, etc. reprezinta implinirea unui vis pe care noi, care n-am trait ce-au trait ei, nu ni-l putem imagina. Ganditi-va ca ei sunt copiii aia care-si doresc un lucru cu atata ardoare iar cand il primesc au parte de cele mai fericite clipe din viata lor, cu riscul unor mari dezamagiri si cu teama de a intra in necunoscut. Pentru EROI Steaua inseamna viata, aer. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-a fost in sufletul lui Ilie cand a auzit ca vine la Steaua. Sunt convins ca a uitat de Cancer, de probleme personale, de orice, si tremura cu gandul la sansa pe care o are, de a ajuta clubul si cul
orile care l-au facut EROU.

Am ajuns, domnilor, atat de rau, atat de jos, incat mi-e si frica sa ma gandesc pana unde poate duce disperarea stelistilor in razboiul pe care il purtam. Ne framanta idei contradictorii, resemnandu-ne ca nu scapam usor de cancer vrem si putin stelism la club pe post de citostatice, dar in acelasi timp n-am dori tot tratamentul.

Cu ce a gresit Ilie mai mult decat alti stelisti care-au fost in locul lui? Ce ne-a facut omul asta sa-l desconsideram si sa nu-i acordam nici un dram de incredere, cum au primit altii, egali de-ai lui. De ce suntem impartiali? De ce nu suntem... stelisti!?

Ilie! Cel putin pentru mine inca existi si o sa traiesti vesnic, precum toti EROII Stelei!

Nu te supara pe noi, intelege-ne frustrarea!

AndyQ