11-08-10

Ilie de Ghencea

Curios, prima imagine care-mi vine-n minte când mă gândesc la el e cea de la un meci al echipei de tineret-rezerve, pe un teren secundar de la Ghencea. Trecusem pe-acolo înainte de meciul propriu-zis pentru a-l saluta pe Lajos Sătmareanu, care se ocupa pe atunci de echipa a II-a. Mi-a atras atenţia un tip subţirel, cu mişcări de zvârlugă, care-şi îmboldea mereu colegii: ”Hai, mă, dă-mi mingea!” Şi, cum o primea, cum îşi începea şerpuirile, mai toate încheiate cu şuturi la poartă.

La Steaua încă de la vârsta de… 8 ani, tânărul Ilie Dumitrescu debuta la echipa mare la 18 ani, apoi Puiu Iordănescu l-a trimis un sezon să joace meci de meci la Scorniceşti, unde a fost folosit ca… fundaş stânga. Reîntors la Steaua s-a impus în echipa ce avea să ajungă pentru a doua oară în finala Cupei Campionilor. Dar Ilie a pierdut finala, primise al doilea cartonaş galben în meciul cu Galata, de la Istanbul, unde înscrisese golul egalării… Începuse o carieră de excepţie a celui comparat cu „fachirul” Marcellino Răducanu. La Campionatul Mondial din SUA a făcut un meci senzaţional în faţa Argentinei, încriind două goluri şi pasându-i lui Hagi pentru un al treilea gol. Ilie devenise unul dintre cei mai buni jucători din lume…

Mirajul străinătăţii, al marilor campionate, l-a atras. Tottenham, Sevilla, West Ham, apoi două sezoane în Mexic şi reîntoarcerea în Ghencea. O carieră încheiată la nici 30 de ani…

Personaj discret, civilizat, elegant, cu preocupări artistice, Ilie Dumitrescu încearcă un timp cariera de impresar, apoi cea de antrenor, începută la Oţelul Galaţi, unde preşedinte era MM Stoica. Pleacă de la Bacău în momentul în care fostul amic al lui GgB, Sechelariu, a încercat să-şi impună talentele de antrenor… Urmează Cipru şi Grecia, ba chiar şi Naţionala de tineret a României, dar fără performanţe notabile. După o pauză de peste doi ani, a încercat o reîntoarcere pe banca antrenorului, în Grecia, la Panthrakikos. A fost demis după primul meci, înfrîngere cu 1-2, prin golurile lui… Nicolae Dică. Motivul adevărat era, din nou, opoziţia lui Ilie faţă de pretenţiile conducerii de a băga anumiţi jucători, de a juca după cum i se cere… Şi Ilie părea să fi renunţat. Apărea la televizor, comentând desfăşurarea meciurilor. Discret, civilizat, elegant, cum îl ştim.

Şi acum, bomba: Ilie a acceptat propunerea lui Becali de a antrena Steaua după „dezertarea” lui Piţurcă. Aşa cum acceptaseră Olăroiu, Hagi, Ţiţi, Stoichiţă sau Lăcătuş, nea Imi sau fostele glorii ce se ocupă acum de viitorul Stelei. Pentru că Steaua nu se refuză. Steaua din sufletul lor. Pentru că Becali e trecător, dar nu Steaua…

Se vor găsi mulţi anti-becalişti (dar mai e vreunul care să-l înghită pe insuportabil ?) care să reacţioneze ca în cazul lui Stoichiţă, să-i ceară să-l refuze pe inamicul public nr.1 al Stelei. Unii, mai pătimaşi, îl vor acuza de cedare, îi vor adresa cuvinte grele… Pentru ce? Pentru că, aşa cum spunea Ilie, „Visele nu au preţ pe lumea asta”? Pentru că, asemenea tuturor steliştilor, inima lui bate pentru clubul care, practic, i-a oferit totul în viaţă? Pentru că dorinţa lui este ca Steaua să fie tot ce a fost şi mai mult decât atât?

Dar eventualii contestatari ce vor? Distrugerea Stelei din ambiţia de a-l vedea pe Becali îngenuncheat? Ce antrenor şi-ar dori ei? Un străin dornic doar de a avea un CV îmbogăţit de prestigiosul nume al celui mai de succes club din România?

La Steaua nu se vine pentru suporterii dispuşi să cânte şi când favoriţii lor se-mpiedică-n ghete şi sunt umiliţi pe propriul teren cu 1-8. La Steaua nu se vine ca să aprobi hoarda dezlănţuită cu flegme, pietre şi brichete împotriva adversarului. La Steaua nu se vine să serbezi incendierea peluzei. La Steaua se vine cu gândul la istoria care a înnobilat fotbalul românesc, la Steaua se vine cu un singur obiectiv: victoria. „Pentru mine şi Steaua locurile 2 şi 3 nu există!” a fost prima declaraţie a noului antrenor. Semper superiores, trup şi suflet pentru culori!

Ilie vine într-un moment extrem de prielnic. Proiectul pornit de Piţurcă se anunţa unul plin de succes, iar plecarea întunecatului oltean l-a pus pe Becali în faţa unei perspective deloc dorite – reluarea războiului cu fanii. Ilie porneşte de la pasul făcut înapoi de bezmeticul din Pipera – concesii făcute care au dus la reîntoarcerea celui de-al 12-lea jucător, la umplerea stadionului. Dar, din păcate, Ilie face o greşeală care i-ar putea fi fatală. Ceea ce ar putea părea declaraţia supremă de dragoste faţă de club, antrenarea pe gratis, poate sfârşi ca precedentele încercări. Fără un contract beton, cu drepturi şi obligaţii clare pentru ambele părţi totul se poate prăbuşi într-o clipă, clipa în care GgB va deschide din nou gura.

Aici e pericolul… Succes, Ilie! Îţi ţin pumnii, îmi ţin pumnii, ţin pumnii pentru întreaga suflare stelistă. Fiţi alături de Ilie, fiţi alături de Steaua noastră!

Andrei Sava